DECIZIE Nr.
1611 din 26 noiembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 303 alin. 6 teza a doua, art. 160 si
art. 300 1 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 887 din 18 decembrie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 303 alin. 6 teza a doua, art. 160 şi
art. 3001 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de
Cătălin Costea şi Vasile Călin în Dosarul nr. 8.497/245/2009 al Judecătoriei
Iaşi.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura
de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Decizia nr. 292 din 23 aprilie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 8.497/245/2009 al Tribunalului Iaşi, prin care s-a admis recursul
si s-a casat în parte Incheierea din 17 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr.
8.497/245/2009 al Judecătoriei Iaşi, Tribunalul Iaşi - Penal Arestări
Preventive a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 303 alin. 6 teza a doua, art. 160 şi
art. 3001 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de
Cătălin Costea şi Vasile Călin în dosarul de mai sus.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 160 şi art. 3001
din Codul de procedură penală încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16
alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 23'alin. (4), art. 124 alin. (2) şi art.
127, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, deoarece verificările referitoare la menţinerea
arestării inculpatului la primirea dosarului încalcă principiul publicităţii
care guvernează faza de judecată. De asemenea, este imperios necesar ca
judecătorul, la primirea dosarului, să aibă obligaţia de a analiza mai întâi
legalitatea sesizării şi abia în subsidiar pe cea a arestării.
Cât priveşte critica referitoare la dispoziţiile art.
303 alin. 6 teza a doua din Codul de procedură penală, se arată că acestea
contravin art. 21, 24, art. 142 alin. (1) şi art. 146 lit. d) din Constituţie,
precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, deoarece instanţele de judecată nu suspendă luarea
măsurii arestării preventive atunci când se contestă tocmai legitimitatea constituţională
a textelor ce constituie temei al privării de libertate.
Tribunalul Iaşi opinează
că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, iar Judecătoria Iaşi a
opinat că este admisibilă doar excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 160 raportate la art. 3001 din Codul de procedură
penală, excepţia vizând prevederile art. 303 alin. 6 teza a doua din aceIaşi
cod, fiind considerată de instanţa de fond inadmisibilă.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 303 alin. 6 teza a doua, cu denumirea marginală Suspendarea
judecăţii, art. 160, cu denumirea marginală Menţinerea arestării
inculpatului la primirea dosarului, şi art. 3001, cu denumirea
marginală Menţinerea arestării inculpatului la primirea dosarului, toate
din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut:
- Art. 303 alin. 6 teza a doua: „Instanţa suspendă
judecata, prin încheiere motivată, şi în cazul în care a fost ridicată o
excepţie de neconstituţionalitate, până la soluţionarea de către Curtea Constituţională
a excepţiei. Dacă inculpatul este arestat, se aplică în mod corespunzător
prevederile art. 3002, iar dacă faţă de acesta s-a dispus măsura
obligării de a nu părăsi localitatea sau măsura obligării de a nu părăsi ţara,
se aplică, în mod corespunzător, art. 145 şi 1451. Incheierea este
supusă recursului în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi,
şi de la comunicare, pentru cei lipsă. Recursul se judecă în termen de 3
zile.";
- Art. 160: „Când procurorul dispune, prin
rechizitoriu, trimiterea în judecată a inculpatului aflat în stare de arest,
dosarul se înaintează instanţei competente cu cel puţin 5 zile înainte de
expirarea mandatului de arestare sau, dupa caz, a duratei pentru care a fost
dispusă prelungirea arestării.
Instanţa, în camera de consiliu, procedează potrivit
art. 3001.'";
- Art. 3001: „După înregistrarea
dosarului la instanţă, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în
stare de arest, instanţa este datoare să verifice din oficiu, în camera de
consiliu, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea
duratei arestării preventive.
Dacă instanţa constată că temeiurile care au
determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care
să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea
arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanţa constată că temeiurile care au
determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există
temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa menţine, prin
încheiere motivată, arestarea preventivă. Dispoziţiile art. 159 alin. 3, 4, 5
şi 11 se aplică în mod corespunzător.
Incheierea poate fi atacată cu recurs, aplicându-se
dispoziţiile art. 160 alin. 2."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său
prin raportare la critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei
nr. 626 din 3 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 892 din 2 noiembrie 2006, şi a Deciziei nr. 1.165 din 11
decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 14
din 8 ianuarie 2008, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3001 şi art. 303 alin.
6 teza a doua din Codul de procedură penală.
Cu acele ocazii s-a statuat că „principiul liberului
acces la justiţie nu echivalează cu accesul la toate structurile judecătoreşti
şi la toate gradele de jurisdicţie, legiuitorul având competenţa, în temeiul
art. 126 alin. (2) din Constituţie, să instituie reguli de procedură deosebite,
în considerarea unor situaţii speciale. Aşa fiind, nu pot fi primite criticile
autorului excepţiei, în sensul că lipsa unei căi de atac împotriva soluţiei
pronunţate în soluţionarea recursului declarat împotriva încheierii de
suspendare a cauzei întemeiate pe prevederile art. 306 alin. 6 teza întâi din
Codul de procedură penală ar avea semnificaţia încălcării art. 21 din Constituţie.
De altfel, instituirea, prin dispoziţiile legale
criticate, a unor reguli speciale de procedură referitoare la exercitarea
recursului împotriva încheierii de suspendare a cauzei, în cazul în care a fost
ridicată o excepţie de neconstituţionalitate, cât şi la judecarea recursului în
termen de 3 zile, dă expresie principiului celerităţii şi al soluţionării
cauzelor într-un termen rezonabil, în deplin acord, aşadar, cu exigenţele
dreptului la un proces echitabil".
De asemenea, Curtea a mai arătat că prin stabilirea
obligaţiei instanţei ca, după înregistrarea dosarului, în cauzele în care
inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, să examineze din oficiu
legalitatea şi temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei
arestării, se dă expresie prevederilor constituţionale ale art. 23 alin. (4),
potrivit cărora „Arestarea preventivă se dispune de judecător şi numai în
cursul procesului penal", respectiv celor ale art. 23 alin. (6), potrivit
cărora „In faza de judecată instanţa este obligată, în condiţiile legii, să
verifice periodic, şi nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia
arestării preventive şi să dispună, de îndată, punerea în libertate a
inculpatului, dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat
sau dacă instanţa constată că nu există temeiuri noi care să justifice
menţinerea privării de libertate". Totodată, „faptul că verificările
prevăzute de textul de lege criticat se realizează în camera de consiliu, fără
citarea părţilor, este în deplină concordanţă cu prevederile art. 127 din Legea
fundamentală, potrivit cărora «Şedinţele de judecată sunt publice, afară de
cazurile prevăzute de lege», şi nu aduce atingere, în niciun mod, dispoziţiilor
constituţionale invocate. Aceasta cu atât mai mult cu cât, potrivit alin. 4 al
art. 3001 din Codul de procedură penală, încheierea pronunţată de
instanţă cu privire la menţinerea arestării preventive a inculpatului poate fi
atacată cu recurs, asigurându-se în acest fel posibilitatea inculpatului de a
se prevala de toate garanţiile dreptului la un proces echitabil".
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă,
inclusiv pentru prevederile art. 160 din Codul de procedură penală.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 303 alin. 6 teza a doua, art. 160 şi art. 3001
din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cătălin Costea şi Vasile Călin
în Dosarul nr. 8.497/245/2009 al Judecătoriei Iaşi.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 noiembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru