DECIZIE   Nr. 161 din 22 mai 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 207 din Codul penal si ale art. 4 si art. 37 alin. (1) si (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 473 din 17 august 2001

    Lucian Mihai       - presedinte
    Costica Bulai      - judecator
    Constantin Doldur  - judecator
    Kozsokar Gabor     - judecator
    Ioan Muraru        - judecator
    Nicolae Popa       - judecator
    Lucian Stangu      - judecator
    Romul Petru Vonica - judecator
    Gabriela Ghita     - procuror
    Cristina Radu      - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 207 din Codul penal si ale art. 4 si art. 37 alin. (1) si (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, exceptie ridicata de Teofil Haica in Dosarul nr. 5.599/2000 al Judecatoriei Timisoara.
    La apelul nominal se prezinta autorul exceptiei, asistat de avocat Ionel Iordache, lipsind celelalte parti, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Avocatul autorului exceptiei de neconstitutionalitate pune concluzii de admitere a acesteia, aratand ca normele juridice prin care este reglementat statutul avocatului ofera o protectie insuficienta in cadrul exercitarii acestei profesii, deoarece comiterea unor infractiuni impotriva demnitatii, in conditiile admiterii probei veritatii, poate atrage "neagravarea raspunderii agresorului pentru fapta comisa in legatura cu modul in care avocatul isi exercita profesia, daca, in acel moment, partea vatamata este in timpul sau liber".
    Reprezentantul Ministerului Public considera ca se impune respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, invocand in acest sens Decizia Curtii Constitutionale nr. 134 din 6 iulie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 393 din 28 august 2000.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 20 septembrie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 5.599/2000, Judecatoria Timisoara a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 207 din Codul penal si ale art. 4 si art. 33 alin. (1) si (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, exceptie ridicata de Teofil Haica.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca este neconstitutional sa fie admisibila proba veritatii in cazul infractiunilor de insulta si calomnie, prevazute la art. 205 si 206 din Codul penal, infractiuni savarsite impotriva unui avocat, in timp ce functionarii publici, precum si magistratii sunt protejati de lege prin reglementarea infractiunii de ultraj, prevazuta la art. 239 din Codul penal, pentru care proba veritatii nu este admisibila. Totodata autorul exceptiei arata ca protectia acordata avocatilor prin dispozitiile art. 4 si ale art. 33 alin. (1) si (2) din Legea nr. 51/1995 dezavantajeaza corpul avocatilor, intrucat, pentru antrenarea raspunderii in cazul infractiunilor de insulta si calomnie impotriva unui avocat, art. 33 prevede intrunirea cumulativa a conditiilor ca infractiunea sa fie savarsita "in timpul exercitarii profesiei" si "in legatura cu aceasta", ceea ce marcheaza o alta deosebire fata de functionarii publici, protejati prin dispozitiile art. 239 din Codul penal, care reglementeaza infractiunea de ultraj, in cazul careia nu este necesara intrunirea cumulativa a celor doua conditii. Din acest punct de vedere se considera ca este neconstitutionala inegalitatea ocrotirii avocatilor in raport cu functionarii publici si magistratii, constand in "neagravarea raspunderii persoanei care agreseaza psihic un avocat in timpul cand acesta isi exercita profesia, dar fapta nu are legatura cu prestatia avocatiala si, invers, neagravarea raspunderii agresorului pentru fapta comisa in legatura cu modul in care avocatul isi exercita profesia daca, in acel moment, partea vatamata este in timpul liber". Se considera ca prevederile legale criticate incalca dispozitiile art. 26 alin. (1), art. 30 alin. (6), art. 51 si ale art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie.
    Judecatoria Timisoara, exprimandu-si opinia, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, arata ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, aratand, in esenta, ca dispozitiile legale care stabilesc protectia diferita a avocatilor in raport cu protectia asigurata functionarilor publici nu incalca prevederile Constitutiei.
    Presedintele Senatului si presedintele Camerei Deputatilor nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile partii prezente si ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Exceptia de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulata, are ca obiect dispozitiile art. 207 din Codul penal si ale art. 4 si art. 33 alin. (1) si (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 116 din 9 iunie 1995). Ulterior sesizarii Curtii Legea nr. 51/1995 a fost republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, ca urmare a modificarii si completarii sale prin Legea nr. 231 din 4 decembrie 2000, astfel incat art. 33 alin. (1) si (2) a devenit art. 37 alin. (1) si (2), pastrandu-se insa acelasi continut.
    Dispozitiile art. 207 din Codul penal au urmatorul cuprins: "Proba veritatii celor afirmate sau imputate este admisibila, daca afirmarea sau imputarea a fost savarsita pentru apararea unui interes legitim. Fapta cu privire la care s-a facut proba veritatii nu constituie infractiunea de insulta sau calomnie."
    Dispozitiile Legii nr. 51/1995, criticate ca fiind neconstitutionale, au urmatorul cuprins:
    Art. 4
    "In exercitarea profesiei si in legatura cu aceasta, avocatul este protejat de lege.";
    Art. 37 alin. (1) si (2)
    "(1) In exercitarea profesiei avocatii sunt ocrotiti de lege, fara a putea fi asimilati functionarului public sau altui salariat.
    (2) Insulta, calomnia ori amenintarea savarsite impotriva avocatului in timpul exercitarii profesiei si in legatura cu aceasta se pedepsesc cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda."
    Textele constitutionale considerate de autorul exceptiei ca fiind incalcate au urmatorul cuprins:
    Art. 16 alin. (1) si (2)
    "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
    (2) Nimeni nu este mai presus de lege."
    Art. 26 alin. (1)
    "Autoritatile publice respecta si ocrotesc viata intima, familiala si privata.";
    Art. 30 alin. (6)
    "Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine.";
    Art. 51
    "Respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie."
    Critica de neconstitutionalitate formulata de autorul exceptiei se bazeaza, in esenta, pe sustinerea conform careia protectia legala a avocatilor este diferita, inferioara celei pe care legea (si anume art. 239 din Codul penal, care sanctioneaza infractiunea de ultraj) o asigura functionarilor publici si magistratilor, prin aceasta incalcandu-se dispozitiile art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale cuprinse in art. 16 alin. (1) si (2), referitoare la egalitatea in drepturi a cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice. Dispozitiile legale invocate nu creeaza discriminari intre cetateni pe criterii de rasa, nationalitate, origine etnica, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenta politica, de avere sau de origine sociala, criterii ale egalitatii in drepturi prevazute atat la art. 4 alin. (2) din Constitutie, cat si la art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Pe de alta parte, Curtea retine ca in argumentarea exceptiei nu se tine seama de statutul complet diferit al functionarilor publici si al magistratilor fata de statutul stabilit potrivit Legii nr. 51/1995 pentru avocati, care exercita o profesie liberala si independenta, cu organizare si functionare autonome. In speta, dispozitiile art. 37 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat exclud, fara echivoc, asimilarea profesiei de avocat, libera si independenta, cu cea de functionar public. In acelasi timp aceste dispozitii legale indica expres sanctiunea aplicabila in cazul comiterii de infractiuni impotriva demnitatii, si anume printr-o norma cu caracter special, derogatorie in raport cu norma juridica generala, de drept comun. In consecinta, existenta unei reglementari distincte privind protectia legala a celor ce exercita activitatea de avocat, care exclude aplicarea unui regim juridic general, altul decat cel specific profesiei respective, si cu atat mai putin un regim juridic aplicabil unei alte categorii profesionale, in raport cu care, printr-o prevedere legala expresa, se stabileste ca avocatii nu sunt asimilati cu functionarii publici, nu incalca principiul constitutional al egalitatii in drepturi.
    Referitor la critica de neconstitutionalitate privind incalcarea art. 26 alin. (1) din Constitutie, prin care se instituie obligatia autoritatilor publice de a respecta si de a ocroti viata intima, familiala si privata, Curtea constata ca aceste dispozitii constitutionale nu au relevanta in cauza, intrucat in speta nu s-a ridicat problema daca autoritatile publice isi respecta sau nu isi respecta aceasta indatorire. Dimpotriva, legiuitorul a reglementat protectia juridica a avocatilor, iar instanta judecatoreasca, potrivit temeiului juridic aplicabil in cauza, si anume Legea nr. 51/1995, solutioneaza un proces avand ca obiect infractiunile de insulta si calomnie.
    De asemenea, nici art. 30 alin. (6) din Constitutie, care prevede ca "Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine", nu are legatura cu cauza, intrucat incriminarea infractiunilor de insulta si calomnie, precum si reglementarea modului de pedepsire a acestora, in cazul in care sunt savarsite impotriva avocatilor, reprezinta tocmai forme de sanctionare a unor comportamente care incalca limitele libertatii de exprimare, prevazute in textul constitutional respectiv.
    Curtea constata ca fiind neintemeiat si argumentul potrivit caruia prin textele de lege criticate s-ar aduce atingere principiului suprematiei Constitutiei si al respectarii legilor, deoarece cu privire la textele legale criticate ca fiind neconstitutionale nu se poate retine in mod temeinic ca ar contraveni unor texte sau principii constitutionale.
    In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate referitoare la dispozitiile art. 207 din Codul penal, in jurisprudenta Curtii Constitutionale s-a decis in mod constant ca aceste dispozitii sunt constitutionale. In acest sens, de exemplu, prin Decizia nr. 134/2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 393 din 23 august 2000, s-a retinut ca "art. 207 din Codul penal, avand titlul marginal <<Proba veritatii>>, nu reglementeaza stabilirea vinovatiei in cazul infractiunilor de insulta si calomnie. In realitate, acest text de lege instituie posibilitatea inculpatului de a dovedi veridicitatea afirmatiilor sau imputarilor facute, acestea constituind un caz special de inlaturare a caracterului penal al faptei, prin lipsa pericolului social, daca fapta a fost savarsita pentru apararea unui interes legitim".

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), precum si al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 207 din Codul penal si ale art. 4 si art. 37 alin. (1) si (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, exceptie ridicata de Teofil Haica in Dosarul nr. 5.599/2000 al Judecatoriei Timisoara.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 22 mai 2001.

           PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Cristina Radu