Decizia Nr.1604 din 15.12.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399, art. 400 şi art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Detunata“ - S.A. Abrud în Dosarul nr. 1.545/203/2008 al Judecătoriei Câmpeni.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 11 aprilie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 1.545/203/2008, Judecătoria Câmpeni a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399, art. 400 şi art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Detunata“ - S.A. Abrud în cadrul unei contestaţii la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 399 şi art. 400 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale, deoarece încalcă liberul acces la justiţie şi instituie un regim inegal pentru cazul în care executarea se face pe baza unui titlu executoriu, iar procedura urmată este de natură să prelungească procesul pe o perioadă în care însuşi dreptul de proprietate în litigiu poate fi pierdut. Se mai susţine şi că prevederile de lege criticate dau posibilitatea contestatorului să invoce probleme de fond ale pretenţiilor sale, care puteau fi valorificate în cursul judecăţii, fie prin cererile adresate instanţei, fie prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Pe această cale se aduc completări dispozitivului hotărârii, cu pretenţii care nu au fost valorificate în cursul judecăţii cauzei, cu care instanţa de fond nu a fost învestită. Cu referire la art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, se mai susţine că încalcă prevederile art. 44 şi art. 135 din Constituţie, aducând o atingere gravă dreptului de proprietate privată, întrucât, în ipoteza în care cererea de suspendare a executării silite ar fi respinsă, prerogativele aferente dreptului în discuţie sunt în mod nejustificat afectate.Judecătoria Câmpeni, prin Încheierea de şedinţă din data de 13 mai 2009, a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, iar prin Sentinţa civilă nr. 1.369 din 4 noiembrie 2009, a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 şi art. 400 din Codul de procedură civilă. Împotriva acestei sentinţe, contestatoarea Societatea Comercială „Detunata“ - S.A. Abrud a formulat recurs, criticând soluţia de respingere ca inadmisibile a excepţiilor de neconstituţionalitate invocate. Prin Decizia civilă nr. 574 din 15 iunie 2010, Tribunalul Alba - Secţia civilă a admis recursul formulat, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare în favoarea aceleiaşi instanţe - Judecătoria Câmpeni. Luând în discuţie dispoziţiile deciziei de casare, Judecătoria Câmpeni a sesizat Curtea Constituţională cu excepţiile de neconstituţionalitate invocate. Exprimându-şi opinia, a reţinut că intră în competenţa Curţii Constituţionale soluţionarea acestora.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 399, art. 400 şi art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, dispoziţii care au următorul cuprins:– Art. 399: „Împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281¹, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum şi în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condiţiile prevăzute de lege.Nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită însăşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal. De asemenea, după ce a început executarea silită, cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formula executorie, dată fără îndeplinirea condiţiilor legale. În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.“; – Art. 400: „Contestaţia se introduce la instanţa de executare.Contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. Dacă o asemenea contestaţie vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicţie, competenţa de soluţionare aparţine instanţei de executare.“; – Art. 403 alin. (1): „Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţă, în afară de cazul în care legea dispune altfel.“În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare şi ale art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 399, art. 400 şi art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, în raport cu aceleaşi prevederi constituţionale invocate şi în cauza de faţă şi cu motivări asemănătoare. Astfel, referitor la prevederile art. 399 din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 816 din 19 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 6 august 2009, Curtea a reţinut, în esenţă, că procedura contestaţiei la executare este destinată să înlăture neregularităţile comise cu prilejul urmăririi silite sau să expliciteze titlul executoriu ce urmează a fi valorificat. În cadrul soluţionării contestaţiei, instanţa nu poate examina împrejurări care vizează fondul cauzei şi care sunt de natură să repună în discuţie hotărâri care emană de la organe cu activitate jurisdicţională în faţa cărora au avut loc dezbateri contradictorii, părţile având posibilitatea cu acel prilej de a invoca apărările de fond necesare. O soluţie contrară sub acest aspect ar nesocoti principiul autorităţii de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil. De altfel, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabilirea competenţei instanţelor şi a procedurii de judecată constituie atributul exclusiv al legiuitorului, acesta fiind ţinut, desigur, ca în procesul de legiferare să se circumscrie cadrului constituţional. Or, Curtea a constatat că reglementarea dedusă controlului satisface exigenţa impusă de norma constituţională, fiind în deplină concordanţă cu prevederile art. 21 din Legea fundamentală. Tot astfel, Curtea a constatat că sunt neîntemeiate criticile aduse dispoziţiilor art. 399 şi următoarele din Codul de procedură civilă în raport cu prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în faţa legii, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 24 privind dreptul la apărare, statuând, prin Decizia nr. 722 din 17 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 7 august 2008, că, „numai în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu şi numai dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac“. Asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 403 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunţat, de exemplu prin Decizia nr. 268 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 7 aprilie 2009, reţinând că suspendarea provizorie se dispune ca o măsură vremelnică, în scopul păstrării unui drept care s-ar păgubi prin întârziere ori al prevenirii unei pagube iminente care nu s-ar putea repara. În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor constituţionale privind ocrotirea în mod egal a dreptului de proprietate privată, Curtea a reţinut că prevederea art. 403 din Codul de procedură civilă reprezintă o măsură cu caracter vremelnic, dispusă tocmai în scopul protejării acestui drept. În acelaşi sens este, de exemplu, şi Decizia nr. 211 din 4 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 7 mai 2010. Soluţia adoptată şi considerentele deciziilor menţionate sunt valabile şi în prezenta cauză, întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale. Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399, art. 400 şi art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Detunata“ - S.A. Abrud în Dosarul nr. 1.545/203/2008 al Judecătoriei Câmpeni. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 decembrie 2011. PREŞEDINTE, ACSINTE GASPAR Prim-magistrat-asistent, Marieta Safta