DECIZIE Nr. 160 din 22 martie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 din
Legea petrolului nr. 238/2004
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 416 din 17 mai 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Ion Tiuca - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 7 din Legea petrolului nr. 134/1995, exceptie ridicata de
Societatea Comerciala "Conpet" - S.A. din Ploiesti in Dosarul nr.
3.393/2004 al Curtii de Apel Ploiesti - Sectia civila.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost
legal indeplinita.
Curtea dispune sa se faca apelul si in Dosarul nr. 3.377D/2004.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost
legal indeplinita.
Curtea, avand in vedere ca exceptiile de neconstitutionalitate ridicate in
cele doua dosare au acelasi autor si au un obiect identic, pune in discutie,
din oficiu, problema conexarii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public, avand in vedere prevederile art. 164
din Codul de procedura civila, este de acord cu conexarea celor doua dosare.
Curtea, in temeiul dispozitiilor art. 16 si ale art. 53 alin. (5) din Legea
nr. 47/1992, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedura civila,
dispune conexarea Dosarului nr. 556D/2004 la Dosarul nr. 546D/2004, care este
primul inregistrat.
Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune
concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, deoarece textul
legal criticat nu contravine dispozitiilor constitutionale invocate.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 6 septembrie 2004, pronuntata in Dosarul nr.
3.393/2004, si Incheierea din 21 septembrie 2004, pronuntata in Dosarul nr.
3.377/2004, Curtea de Apel Ploiesti - Sectia civila a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 din
Legea petrolului nr. 134/1995, exceptie ridicata de Societatea Comerciala
"Conpet"- S.A. din Ploiesti.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine
ca art. 7 din Legea petrolului nr. 134/1995 si, in special, alin. (3) si (4)
ale acestui articol contravin dispozitiilor art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (2)
si art. 44 alin. (2) si (3) din Constitutie, cu motivarea ca "statul
incalca aceste dispozitii constitutionale, deoarece in mod abuziv s-a creat o
situatie privilegiata in detrimentul societatilor comerciale titulare ale
operatiunilor petroliere, cat si a persoanelor fizice si juridice care detin
actiuni la aceste societati".
In opinia autorului exceptiei, prin art. 7 din Legea petrolului se
constituie un nou drept de servitute legala cu privire la conductele
petroliere, desi aceasta servitute exista de peste 30 de ani, iar proprietarilor
terenurilor agricole scoase din circuitul agricol le-au fost platite
despagubiri, astfel ca "s-a ajuns la crearea unor servituti privilegiate
in favoarea actualilor proprietari de terenuri, care solicita din nou
despagubiri pentru aceleasi terenuri". Legiuitorul, sustine autorul
exceptiei, nu a avut in vedere ca exista deja o servitute legala si ca aceasta
servitute se transmite o data cu fondul principal la noii dobanditori,
indiferent de proprietarul de la care a dobandit acel teren.
Dispozitiile art. 7 din Legea nr. 134/1995 incalca, de asemenea, si
principiul ocrotirii proprietatii private in mod egal, indiferent de
proprietar, prevazut de art. 44 alin. (2) din Constitutie. In argumentarea
acestei critici, autorul exceptiei sustine ca "Statul Roman este si in
prezent proprietarul acestor conducte petroliere", de aceea, avand in
vedere ca "dreptul de servitute este un dezmembramant al dreptului de
proprietate, el se creeaza in favoarea proprietarului fondului dominant si nu
se transmite altor terti care nu sunt proprietari ai fondului dominant".
In speta, statul, incalcand legea si principiile de drept, a instrainat acest
drept de servitute titularilor operatiunilor petroliere. In acest fel,
"prin transmiterea dreptului de servitute, statul a dorit sa scape de
eventualele despagubiri ce urma sa le plateasca celor care au pornit in prezent
actiuni in justitie", astfel ca "pe cai ocolite sunt expropriate o
parte din veniturile societatilor comerciale si ale persoanelor care detin
actiuni la aceste societati".
Si, in fine, se mai sustine ca prin art. 7 din Legea nr. 134/1995 sunt
incalcate si principiile inscrise in art. 1 alin. (5) din Constitutie, precum
si prevederile art. 616 si urmatoarele din Codul civil, deoarece, arata autorul
exceptiei, "respectarea Constitutiei si a legilor tarii nu este o
indatorire exclusiva numai a unor categorii, ci a tuturor, si in principal a
autoritatilor statului roman".
Instanta de judecata apreciaza ca prevederile legale criticate nu contravin
dispozitiilor constitutionale invocate de autorul exceptiei. Se arata ca
"ceea ce s-a dorit de catre legiuitor prin adoptarea acestor prevederi a
fost o reglementare a situatiei raporturilor dintre proprietarii de teren si
cei ce exploateaza conductele petroliere ce le traverseaza, incercand sa se
asigure o protectie a proprietarilor al caror drept de proprietate a fost
ingradit. Astfel, in conditiile in care persoanele pe ale caror terenuri sunt
amplasate conducte petroliere, prin crearea acestei servituti legale, sunt afectate
intr-o anumita masura in exercitarea prerogativelor dreptului lor de
proprietate, era perfect legal si normal sa se prevada in favoarea acestora o
modalitate de despagubire prin plata unei rente anuale".
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierile de sesizare
au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului,
Guvernului si Avocatului Poporului pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul precizeaza ca Legea petrolului nr. 134/1995 a fost abrogata prin
Legea petrolului nr. 238/2004, prevederile art. 7 fiind preluate de noua lege
in aceeasi numerotare. De aceea propune analizarea textului art. 7 in noua
redactare din Legea nr. 238/2004, avand in vedere ca solutiile legislative
criticate au fost preluate in mod corespunzator.
Analizand exceptia de neconstitutionalitate, Guvernul apreciaza ca aceasta
este neintemeiata. Astfel, considera ca textul legal criticat nu contravine
dispozitiilor art. 16 alin. (2) din Constitutie, intrucat se aplica tuturor
celor aflati in situatia prevazuta in ipoteza normei legale. De asemenea, arata
ca prevederile criticate nu contravin nici dispozitiilor art. 44 alin. (2) si
(3) din Constitutie, care trebuie interpretate in coroborare cu dispozitiile
alin. (1) al acestui articol, precum si cu alin. (5) al art. 136. Se precizeaza
ca, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, statul a inteles sa
instituie, prin norme cu caracter de lege, masuri care sa limiteze exercitarea
atributelor dreptului de proprietate asupra "terenurilor, altele decat
cele declarate de utilitate publica, necesare accesului in perimetrele de
explorare sau exploatare si asupra terenurilor necesare oricaror activitati pe
care acestea le implica, altele decat cele declarate de utilitate
publica". Prin aceasta masura nu se aduce atingere dreptului de
proprietate, in substanta sa, scopul fiind desfasurarea in conditii de
securitate si la standarde de calitate a operatiunilor petroliere. In acest sens,
este invocata jurisprudenta Curtii Constitutionale (de exemplu Decizia nr.
72/2004), care, in ceea ce priveste instituirea unei servituti legale, a
statuat ca "autorul exceptiei pleaca de la o premisa gresita, constand in
absolutizarea exercitiului dreptului sau de proprietate, facand abstractie de
prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, potrivit carora
"continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", ca
si de acelea ale art. 136 alin. (5), care consacra caracterul inviolabil al
proprietatii private "in conditiile legii organice". Potrivit acestor
dispozitii, "legiuitorul este, asadar, competent sa stabileasca cadrul
juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, in acceptiunea
principala conferita de Constitutie, in asa fel incat sa nu vina in coliziune
cu interesele generale sau cu interesele particulare ale altor subiecte de
drept, instituind astfel niste limitari rezonabile in valorificarea acestuia ca
drept subiectiv garantat."
Avocatul Poporului arata, de asemenea, ca Legea petrolului nr. 134/1995 a
fost abrogata expres prin Legea nr. 238/2004, solutia legislativa cuprinsa in
art. 7 fiind preluata in principiu de art. 7 din noua reglementare.
Cu privire la criticile de neconstitutionalitate formulate de autorul
exceptiei, apreciaza ca legiuitorul este competent sa stabileasca cadrul
juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, in asa fel
incat sa nu vina in coliziune cu interesele generale sau cu interesele
particulare ale altor subiecte de drept, instituind astfel niste limitari
rezonabile in valorificarea acestuia. Chiar daca prin instituirea dreptului de
servitute legala asupra terenurilor necesare accesului in perimetrele de
explorare sau exploatare, titularul dreptului de proprietate sufera o ingradire
in exercitarea atributelor dreptului sau de proprietate, avand in vedere ca pe
aceasta cale se asigura valorificarea resurselor de petrol, bun public de
interes national, reglementarea legala criticata nu contravine dispozitiilor
art. 44 alin. (3) din Constitutie, intrucat nu poate fi asimilata aceasta
situatie unei exproprieri. Este invocata in acest sens Decizia Curtii
Constitutionale nr. 72/2004. In concluzie, apreciaza textele legale criticate
ca fiind constitutionale.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2) si ale
art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observa ca Legea
petrolului nr. 134/1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 301 din 29 decembrie 1995, a fost abrogata expres potrivit art. 65 din
Legea petrolului nr. 238/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 535 din 15 iunie 2004. Prevederile art. 7 au fost preluate insa
de noua lege in aceeasi numerotare.
Avand in vedere ca solutia legislativa criticata, si anume instituirea unui
drept de servitute legala asupra terenurilor altele decat cele de utilitate publica,
a fost preluata in noua reglementare, Curtea va exercita controlul de
constitutionalitate asupra prevederilor art. 7 in redactarea data de Legea nr.
238/2004, potrivit carora: "(1) Asupra terenurilor, altele decat cele
declarate de utilitate publica, necesare accesului in perimetrele de explorare
sau exploatare si asupra terenurilor necesare oricaror activitati pe care
acestea le implica, altele decat cele declarate de utilitate publica, se
instituie, in favoarea titularului, un drept de servitute legala.
(2) Exercitarea dreptului de servitute legala stabilit potrivit
prevederilor alin. (1) se face contra platii unei rente anuale catre
proprietarii terenurilor afectate de acesta, pe baza conventiei incheiate intre
parti cu respectarea prevederilor legale, in termen de 60 de zile de la
comunicarea catre proprietarii de terenuri a unei notificari scrise din partea
titularului de acorduri si/sau permise.
(3) In cazul in care partile nu ajung la un acord de vointa in termenul
prevazut la alin. (2), stabilirea cuantumului rentei se va face de catre
instanta, in conditiile legii.
(4) Durata servitutii legale stabilite potrivit prevederilor alin. (1) este
cea a operatiunilor petroliere, iar terenurile ce urmeaza a fi afectate vor fi
determinate, in ceea ce priveste suprafetele si proprietarii, dupa principiul
celei mai mici atingeri aduse dreptului de proprietate."
Autorul exceptiei sustine ca acest text de lege incalca dispozitiile art. 1
alin. (5), art. 16 alin. (2) si art. 44 alin. (2) si (3) din Constitutie, care
au urmatorul continut:
- Art. 1 alin. (5): "In Romania, respectarea Constitutiei, a
suprematiei sale si a legilor este obligatorie.";
- Art. 16 alin. (2): "Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 44 alin. (2) si (3): "(2) Proprietatea privata este garantata
si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. Cetatenii straini si
apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate privata asupra terenurilor numai
in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte
tratate internationale la care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in
conditiile prevazute prin lege organica, precum si prin mostenire legala.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate
publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire.
[...]."
Autorul exceptiei considera, in esenta, ca prin plata rentei anuale ca
urmare a exercitarii dreptului de servitute legala asupra terenurilor afectate,
precum si a unor despagubiri catre noii proprietari, "sunt afectate atat
fondurile societatii, cat si drepturile actionarilor, deoarece sunt platite din
veniturile lor, statul neavand nici o contributie".
Analizand criticile de neconstitutionalitate si argumentele aduse de
autorul exceptiei in sustinerea acestora, Curtea constata ca acestea sunt
neintemeiate.
Textul art. 7 din Legea petrolului nr. 238/2004 instituie un drept de
servitute legala asupra terenurilor altele decat cele declarate de utilitate
publica, necesare accesului in perimetrele de explorare sau exploatare in
favoarea titularului acestor operatiuni.
Potrivit art. 14 alin. (1) din lege, sistemul national de transport al
petrolului face parte din proprietatea publica a statului, fiind de importanta
strategica. De asemenea, art. 19 din lege prevede ca transportul petrolului
prin sistemul national de transport constituie un serviciu public de interes
national si importanta strategica. Acest serviciu public are in vedere
valorificarea unor bogatii ale subsolului, care, potrivit alin. (3) al art. 136
din Constitutie, fac obiectul exclusiv al proprietatii publice.
In speta, autorul exceptiei desfasoara o activitate de transport al
petrolului prin sistemul national de transport, pentru care percepe tarife de
transport, stabilite de Agentia Nationala pentru Resurse Minerale.
Fiind vorba de bunuri proprietate publica, potrivit art. 136 alin. (4) din
Constitutie, acestea "sunt inalienabile". Inalienabilitatea bunurilor
proprietate publica nu exclude, dimpotriva, presupune o integrare in circuitul
economic si juridic al acestor bunuri. De aceea, acest text constitutional
prevede ca "In conditiile legii organice, ele pot fi date in administrarea
regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot fi concesionate ori inchiriate;".
In acord cu prevederile constitutionale, art. 27 din lege prevede ca
operatiunile petroliere, inclusiv bunurile necesare realizarii acestor
operatiuni, se concesioneaza in conditiile prevazute de lege de catre
autoritatea competenta.
Realizarea concesionarii presupune, prin forta imprejurarilor, crearea de
bunuri care tin de domeniul proprietatii publice, precum si de domeniul privat,
intelegandu-se ca, la incetarea concesiunii, acestea din urma vor ramane in
proprietatea fostului concesionar. Delimitarea se va face insa in concret pe
baza criteriilor prevazute de lege.
Curtea nu poate retine nici critica potrivit careia prin reglementarea
continuta de textul art. 7 se instituie o noua servitute asupra acelorasi
terenuri pentru care era deja constituit un drept de servitute si ca statul
"a instrainat acest drept de servitute titularilor operatiunilor
petroliere, incalcand principiile de drept si urmarind de altfel sa scape de
eventualele despagubiri ce ar urma sa le plateasca celor care au formulat
actiuni in justitie".
Art. 576 din Codul civil defineste servitutea ca fiind o sarcina impusa
asupra unui imobil pentru uzul si utilitatea acestuia, avand un alt proprietar,
jus in re aliena. Potrivit principiilor din dreptul comun, servitutea este un
accesoriu al fondului si nu poate fi despartita de fond pentru a constitui un
drept de sine statator. Ea nu poate fi instrainata, urmarita, ipotecata,
independent de fondul al carui accesoriu este, si se transmite o data cu
acesta. Astfel ca statul, proprietar al sistemului national de transport al
petrolului, concesionand acest sistem societatii transportatoare in vederea
realizarii serviciului public de transport, o data cu transferul folosintei
acestuia a transmis si dreptul de servitute creat in favoarea sa asupra
terenurilor traversate de aceste conducte.
In ceea ce priveste plata unor despagubiri, aceasta obligatie ii revine
potrivit art. 44 alin. (5) din Constitutie, care prevede ca: "Pentru
lucrari de interes general, autoritatea publica poate folosi subsolul oricarei
proprietati imobiliare, cu obligatia de a despagubi proprietarul pentru daunele
aduse solului, plantatiilor sau constructiilor, precum si pentru alte daune
imputabile autoritatii."
Daca aceste despagubiri au fost platite sau nu, acest aspect constituie o
problema de aplicare a legii, care excedeaza competentei Curtii
Constitutionale.
Pentru motivele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin.
(4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si
al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 din Legea
petrolului nr. 238/2004, exceptie ridicata de Societatea Comerciala
"Conpet" - S.A. din Ploiesti in dosarele nr. 3.393/2004 si nr.
3.377/2004 ale Curtii de Apel Ploiesti - Sectia civila.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 22 martie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Maria Bratu