DECIZIE   Nr. 16*) din  7 februarie 1995

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 251 din  1 noiembrie 1995

    *) A se vedea si Decizia Curtii Constitutionale nr. 87 din 3 octombrie 1995, publicata in Monitorul Oficial Nr. 251 din 1 noiembrie 1995.

    Antonie Iorgovan     - presedinte
    Viorel Mihai Ciobanu - judecator
    Miklos Fazakas       - judecator
    Doina Suliman        - magistrat-asistent

    Completul de judecata, convocat fara citarea partilor potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, examinand exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 si 19 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, invocata de Societatea Comerciala "Hercules" - S.A. Alba Iulia in Dosarul nr. 706/1994 al Curtii de Apel Alba Iulia constata urmatoarele:
    Curtea de Apel Alba Iulia, prin Incheierea din 18 noiembrie 1994, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 si 19 din Legea nr. 29/1990, invocata de Societatea Comerciala "Hercules" - S.A. Alba Iulia. Aceasta sustine ca art. 11 din legea mentionata este neconstitutional, deoarece prin acesta se stabileste ca instanta poate sa anuleze, in tot sau in parte, actul administrativ, sa oblige autoritatea administrativa sa emita un act administrativ ori sa elibereze un certificat, o adeverinta sau orice alt inscris, precum si sa se pronunte asupra daunelor materiale si morale, dar nu se ocroteste si recunoasterea de catre instanta a dreptului, inclusiv a dreptului de proprietate, desi acest drept este prevazut atat prin art. 48 din Constitutia Romaniei, cat si prin art. 1 din Legea nr. 29/1990. In ceea ce priveste art. 19 din Legea nr. 29/1990, care dispune ca legea se aplica numai actelor administrative emise ulterior intrarii sale in vigoare, este considerat, de asemenea, neconstitutional, deoarece contravine prevederilor art. 48 din Constitutie coroborate cu art. 20 si art. 41 din legea fundamentala, prin aceea ca aduce atingere drepturilor conferite persoanelor prin art. 48, inclusiv protectiei dreptului de proprietate, ocrotit in mod egal, indiferent de titular, potrivit art. 41 alin. (2), iar o eventuala competenta a judecarii cauzelor care vizeaza acte administrative anterioare legii de catre instantele civile ar determina aplicarea taxelor de timbru, prevazute pentru aceste cauze, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 20 din Constitutie si celor ale art. 26 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, potrivit caruia "toate persoanele sunt egale in fata legii si au dreptul la o ocrotire egala din partea legii".
    Paratul, Consiliul Judetean Alba, prin reprezentant, sustine ca in actiunile de contencios administrativ trebuie intrunite conditiile prevazute la art. 5 si 19 din Legea nr. 29/199O, acest din urma text avandu-si ratiunea in aceea ca actele emise anterior datei de 8 decembrie 1990 cad sub incidenta Legii nr. 1/1967.
    Reprezentantul intervenientei, Societatea Comerciala "Parc" - S.R.L. Alba Iulia, arata ca exceptia vizeaza un act administrativ pentru care nu a fost realizata procedura prealabila.
    Curtea de Apel Alba, dupa solicitarea Curtii Constitutionale, comunica opinia sa in sensul ca dispozitiile art. 11 si 19 din Legea nr. 29/1990 nu contravin prevederilor art. 150 alin. (1), art. 48 si art. 135 din Constitutie. Cu privire la art. 19, se mai precizeaza ca, desi Legea nr. 29/1990 este anterioara Constitutiei, prin consacrarea in acest text a principiului neretroactivitatii, nu contravine Constitutiei, care consacra in mod expres acest principiu.
    Desi Legea nr. 29/1990 este anterioara Constitutiei, Curtea Constitutionala este competenta sa se pronunte asupra exceptiei de neconstitutionalitate, din moment ce pe baza ei s-au stabilit raporturi dupa data intrarii in vigoare a Constitutiei, iar instanta chemata sa aplice legea apreciaza ca ea nu contravine Constitutiei. Pe de alta parte, este de retinut ca Legea nr. 29/1990 a fost modificata in mod expres, dupa intrarea in vigoare a Constitutiei din 1991, prin Legea nr. 59/1993 si deci nu se mai pune problema abrogarii, ci a constatarii constitutionalitatii sau neconstitutionalitatii.

    CURTEA,
    avand in vedere incheierea de sesizare, raportul intocmit in cauza, dispozitiile art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, retine:
    Potrivit art 11 din Legea nr. 29/1990, "instanta, solutionand actiunea, poate, dupa caz, sa anuleze, in total sau in parte, actul administrativ, sa oblige autoritatea administrativa sa emita un act administrativ ori sa elibereze un certificat, o adeverinta sau orice alt inscris. Instanta este competenta sa se pronunte si asupra legalitatii actelor sau operatiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecatii".
    Solutiile prevazute de text sunt in concordanta cu obiectivele contenciosului administrativ stabilite prin art. 48 alin. 11) din Constitutie si art. 1 din Legea nr. 29/1990, deoarece este vorba de invocarea vatamarii unui drept printr-un act administrativ. Daca instanta constata ca s-a produs o astfel de vatamare, ea poate, dupa caz, sa anuleze actul administrativ prin care a fost vatamat dreptul, sa oblige autoritatea publica sa emita un act administrativ sau sa elibereze un certificat, o adeverinta sau orice alt inscris la care reclamantul are dreptul. De asemenea, autoritatea parata poate fi obligata la repararea pagubei. Deci, in toate aceste ipoteze, consecinta este recunoasterea si ocrotirea dreptului pretins, deoarece altfel nu s-ar fi dispus anularea actului sau obligarea autoritatii la emiterea ori la eliberarea unui act.
    In legatura cu ocrotirea dreptului de proprietate la care se refera reclamantul, este de retinut ca art. 41 alin. (1) din Constitutie garanteaza dreptul de proprietate, dar in masura in care el exista in patrimoniul unui subiect de drept. Un asemenea drept, daca este vatamat printr-un act administrativ, poate fi ocrotit pe calea contenciosului administrativ, solicitandu-se, dupa caz, anularea actului, despagubiri, obligarea autoritatii la emiterea unui act etc. Asa fiind, art. 11 din Legea nr. 29/1990 nu contravine nici dispozitiilor art. 48 alin. (1) si nici celor cuprinse in art. 41 alin. (1) din Constitutie. Daca insa este vorba de stabilirea dreptului de proprietate, el nu se face in conditiile contenciosului administrativ, ci pe calea unei actiuni civile. Deci accesul la justitie, consacrat de art. 21 din Constitutie, este asigurat.
    In art. 19 din Legea nr. 29/1990 se precizeaza ca aceasta lege nu se aplica actelor administrative emise anterior intrarii sale in vigoare, 8 decembrie 1990, dar se aplica cererilor introduse anterior acestei date, termenul de 30 de zile prevazut in art. 1 alin. (2) din Legea nr. 29/1990 reincepand sa curga de la intrarea ei in vigoare.
    Fiind vorba de o succesiune a legilor in timp, legiuitorul a fost obligat sa prevada modul de solutionare a eventualelor conflicte intre cele doua legi, Legea nr. 1/1967 si Legea nr. 29/1990, stabilind, conform principiului neretroactivitatii, ca legea noua nu se aplica actelor administrative emise anterior intrarii sale in vigoare. Pentru cererile introduse anterior si aflate in curs de judecata s-a prevazut aplicarea imediata a legii noi.
    Aceasta dispozitie nu este contrara Constitutiei ci, dimpotriva, concorda cu dispozitiile art. 15 alin. (2), care au ridicat neretroactivitatea la valoare de principiu constitutional.
    Dispozitiile art. 19 din Legea nr. 29/1990 nu contravin nici prevederilor art. 41 alin. (2) din Constitutie care stabileste ca proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. Referirea la lege are in vedere, desigur, legea in vigoare, lege care, astfel cum s-a aratat, nu poate fi aplicata retroactiv.
    In sfarsit, art. 19 din legea mentionata nu contravine nici dispozitiilor art. 20 din Constitutie sau celor ale art. 26 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice. Potrivit art. 20 din legea fundamentala, dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte, iar daca exista neconcordanta intre acestea din urma si legile interne, au prioritate reglementarile internationale. Pactul international cu privire la drepturile civile si politice a fost ratificat de Romania si deci, potrivit art. 11 alin. (2) din Constitutie, face parte din dreptul intern. Este de observat ca nu exista o neconcordanta intre acesta si legile interne ci, dimpotriva, in acord si cu alte reglementari internationale, Constitutia consacra in art. 16 alin. (1) egalitatea in drepturi a cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
    Faptul ca legea stabileste taxe de timbru diferite pentru cererile si procesele din materia civila si pentru cele din materia contenciosului administrativ nu incalca principiul egalitatii, deoarece acesta nu impune uniformitate si deci, la situatii deosebite, legiuitorul poate adopta solutii diferite. In cadrul aceleiasi categorii, insa, toti cetatenii sunt supusi acelorasi taxe de timbru.
    Ca urmare, exceptia invocata urmeaza a fi respinsa ca vadit nefondata.
    Pentru motivele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, in unanimitate,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 si 19 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, invocata de Societatea Comerciala "Hercules" - S.A. Alba Iulia in Dosarul nr. 706/1994 al Curtii de Apel Alba Iulia.
    Cu recurs in termen de 10 zile de ia comunicare.
    Pronuntata la data de 7 februarie 1995.

                     PRESEDINTE,
                     prof. univ. dr. Antonie Iorgovan

                     Magistrat asistent,
                     Doina Suliman