DECIZIE Nr.
1591 din 26 noiembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 din Legea nr. 78/2000 pentru
prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, a dispozitiilor
art. 10 alin. (3), (4) si (7) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002
privind Directia Nationala Anticoruptie, precum si ale art. 217 alin. 4 din
Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 894 din 21 decembrie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 78/2000 pentru
prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, a dispoziţiilor
art. 10 alin. (3), (4) şi (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002
privind Direcţia Naţională Anticorupţie, precum şi a dispoziţiilor art. 217
alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Loredana Aurelia
Ţunaş, Olina Ramona Bianca Dragoş şi Iuliana Mariana Sălăjan în Dosarul nr.
1.012/100/2008 al Tribunalului Maramureş - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând şi jurisprudenţa
Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 15 aprilie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 1.012/100/2008, Tribunalul Maramureş - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 22 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea
faptelor de corupţie, a dispoziţiilor art. 10 alin. (3), (4) şi (7) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională
Anticorupţie, precum şi a dispoziţiilor art. 217 alin. 4 din Codul de procedură
penală, excepţie invocată de Loredana Aurelia Ţunaş, Olina Ramona Bianca
Dragoş şi Iuliana Mariana Sălăjan.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că, deşi urmărirea penală în cauzele privind
infracţiunile de corupţie se efectuează în mod obligatoriu numai de către
procuror, se atribuie organelor de poliţie judiciară competenţa de a efectua
acte de urmărire penală în numele procurorului, instituind o discriminare între
inculpaţii din cauzele instrumentate de structura anticorupţie şi cei din alte
cauze în care urmărirea penală este efectuată în mod obligatoriu de către
procuror, lipsindu-i de garanţiile procesuale care decurg din efectuarea
urmăririi penale de către acesta. Se mai arată că, în condiţiile în care art.
217 alin. 4 din Codul de procedură penală permite procurorului să dispună ca
anumite acte de cercetare să fie făcute de organele poliţiei judiciare, fără a
detalia întinderea acestora şi a explicita conţinutul, dând posibilitatea
arbitrariului şi a înlăturării voinţei legiuitorului de garantare a procesului
penal, se încalcă dispoziţiile constituţionale.
Tribunalul Maramureş - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Se arată în acest sens că în cauză „se pune o problemă de interpretare a legii,
iar nu una de neconstituţionalitate".
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că textul de lege criticat este constituţional, invocând şi jurisprudenţa
Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea,
descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, ale art. 10 alin. (3),
(4) şi (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia
Naţională Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 244 din 11 aprilie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, precum
şi dispoziţiile art. 217 alin. 4 din Codul de procedură penală, având următorul
cuprins:
- Art. 22 din Legea nr. 78/2000: „In cazul infracţiunilor
prevăzute în prezenta lege, urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu
de către procuror.";
- Art. 10 alin. (3), (4) şi (7) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 43/2002:
„(3) Ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară pot
efectua numai acele acte de cercetare penală dispuse de procurorii Direcţiei
Naţionale Anticorupţie. Ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară îşi desfăşoară
activitatea sub directa conducere, supraveghere şi control al procurorului.
(4) Dispoziţiile procurorilor din Direcţia Naţională
Anticorupţie sunt obligatorii pentru ofiţerii de poliţie judiciară prevăzuţi la
alin. (1). Actele întocmite de ofiţerii de poliţie judiciară din dispoziţia
scrisă a procurorului sunt efectuate în numele acestuia.
[...] (7) Ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară
nu pot primi de la organele ierarhic superioare nicio însărcinare.";
- Art. 217 alin. 4 din Codul de procedură penală: „In
cauzele în care urmărirea penală se efectuează de către procuror, acesta poate
dispune prin ordonanţă ca anumite acte de cercetare penală să fie efectuate de
către organele poliţiei judiciare."
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 124
alin. (2) potrivit căruia justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi
şi ale art. 131 şi 132 privind Rolul Ministerului Public şi, respectiv, Statutul
procurorilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că a mai examinat constituţionalitatea textelor
de lege criticate în prezenta cauză, în raport de critici similare. In acest
sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 217 din 17 februarie 2009, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 17 martie 2009, prin care
Curtea, pentru considerentele acolo reţinute, a respins excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 217 alin. 4 din Codul de procedură
penală şi ale art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
43/2002. Tot astfel, prin Decizia nr. 1.216 din 29 septembrie 2009, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 759 din 6 noiembrie 2009, şi
Decizia nr. 968 din 30 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 854 din 12 decembrie 2007, Curtea a constatat că
dispoziţiile alin. (7) şi, respectiv, alin. (4) ale art. 10 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 sunt constituţionale. Considerentele care
fundamentează jurisprudenţa anterioară a Curţii în această materie se menţin,
deoarece nu au intervenit elemente noi, fiind valabile şi în ceea ce priveşte
dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 78/2000, în raport cu care nu au fost
formulate critici distincte.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 22 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea
faptelor de corupţie, a dispoziţiilor art. 10 alin. (3), (4) şi (7) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională
Anticorupţie, precum şi a dispoziţiilor art. 217 alin. 4 din Codul de procedură
penală, excepţie invocată de Loredana Aurelia Ţunaş, Olina Ramona Bianca Dragoş
şi Iuliana Mariana Sălăjan în Dosarul nr. 1.012/100/2008 al Tribunalului
Maramureş - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 noiembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta