DECIZIE Nr.
159 din 28 februarie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr.
50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 270 din 24 martie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Antonia Constantin - procuror Mădălina
Ştefania Diaconu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr.
50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie
ridicată de Biroul Notarului Public Rădulescu Dumitru Octavian în Dosarul nr.
71/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu
minori şi familie.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece
desfiinţarea unei construcţii nelegal executate este consecinţa nerespectării,
de către constructor, a prevederilor imperative ale legii, şi nu reprezintă o
încălcare a dreptului de proprietate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 16 martie 2005, pronunţată în
Dosarul nr. 71/2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi
pentru cauze cu minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea
nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii. Excepţia
a fost ridicată de către Biroul Notarului Public Rădulescu Dumitru Octavian cu
prilejul soluţionării unui apel împotriva unei sentinţe civile pronunţate de
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, prin care s-a dispus desfiinţarea unei
construcţii executate fără respectarea prevederilor Legii nr. 50/1991.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că art. 32 alin. (1) lit. b)
din Legea nr. 50/1991, care prevede posibilitatea organului care a aplicat
sancţiunea de a sesiza instanţele judecătoreşti pentru a se dispune demolarea
construcţiilor realizate nelegal, încalcă prevederile art. 44 alin. (2) din
Constituţie, deoarece desfiinţează dreptul de proprietate privată asupra unui
imobil deja edificat, fără a fi nevoie de obţinerea unei autorizaţii de
demolare.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi
pentru cauze cu minori şi familie apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele
de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază
că textele legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat
punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate
ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2) şi ale art. 2 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind
autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, dispoziţii
potrivit cărora:
„In cazul în care persoanele sancţionate
contravenţional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen
celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit
prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancţiunea va sesiza
instanţele judecătoreşti pentru a dispune, după caz:
[... ]b) desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal.
"
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor texte de
lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 44 alin. (2) din
Constituţie, referitor la dreptul de proprietate privată, coroborate cu cele
ale art. 136 alin. (5) şi ale art. 53 din Constituţie, referitoare la
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi, respectiv, la proprietate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, textul constituţional al art. 44 referitor la
garantarea dreptului de proprietate statorniceşte că limitele şi conţinutul
acestuia sunt stabilite prin lege, iar alin. (7) al art. 44 din Constituţie
prevede că dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia
mediului şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau
obiceiului, revin proprietarului. De asemenea, din jurisprudenţa Curţii
Constituţionale şi din cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului se desprinde
ideea că dreptul de proprietate nu este unul absolut, ci comportă unele
limitări, care trebuie să păstreze un echilibru între interesul general şi
interesul privat al cetăţenilor. In acest sens sunt, spre exemplu, Decizia Curţii Constituţionale nr. 144 din
25 martie 2004 şi hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului Sporrong şi
Lonnroth contra Suediei din 1982, Brumărescu contra României din 1999 şi Basoukou contra Grecieidin 2005.
In ceea ce priveşte edificarea de construcţii, nu se
poate susţine că prin desfiinţarea unei construcţii nelegal executate s-ar
încălca dreptul de proprietate, întrucât demolarea, dispusă de o instanţă
judecătorească la finalul unui proces în care s-au putut formula apărări şi
administra probe, este consecinţa nerespectării de către constructor a prevederilor imperative ale legii
privitoare la autorizările necesare edificării imobilului respectiv.
In ceea ce priveşte necesitatea
emiterii unei autorizaţii prealabile de desfiinţare a construcţiei, prevăzută
la art. 8 din lege, de către preşedinţii consiliilor judeţene, de primarul
general al municipiului Bucureşti sau de primari, după caz, se constată că
această obligaţie nu incumbă, în mod evident, instanţelor de judecată, care pot
dispune demolarea prin hotărâre judecătorească, în virtutea prerogativei lor
generale de jurisdicţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind
autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Biroul
Notarului Public Rădulescu Dumitru Octavian în Dosarul nr. 71/2005 al Curţii de
Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 februarie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mădălina Ştefania Diaconu