DECIZIE   Nr. 158 din 30 mai 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 264 alin. 4, art. 313 alin. 2 teza a doua si art. 318 alin. 1 din Codul de procedura penala, precum si a dispozitiilor art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicata

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 442 din 24 iunie 2002

    Nicolae Popa             - presedinte
    Costica Bulai            - judecator
    Nicolae Cochinescu       - judecator
    Constantin Doldur        - judecator
    Kozsokar Gabor           - judecator
    Petre Ninosu             - judecator
    Serban Viorel Stanoiu    - judecator
    Lucian Stangu            - judecator
    Ioan Vida                - judecator
    Iuliana Nedelcu          - procuror
    Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 264 alin. 4, art. 313 alin. 2 teza a doua si art. 318 alin. 1 din Codul de procedura penala, precum si a dispozitiilor art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicata, exceptie ridicata de Marin Frunza in Dosarul nr. 829/P/2001 al Tribunalului Galati - Sectia penala.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, aratand ca textele de lege criticate nu au caracter discriminatoriu, situatiile diferite in care se afla inculpatii, in stare de libertate, respectiv, in stare de detentie, justificand aplicarea unor tratamente diferite, fara a se contraveni in acest mod art. 16 din Constitutie referitor la egalitatea in drepturi.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 12 noiembrie 2001, pronuntata in Dosarul nr. 829/P/2001, Tribunalul Galati - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 264 alin. 4, art. 313 alin. 2 teza a doua si art. 318 alin. 1 din Codul de procedura penala, precum si a dispozitiilor art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicata, exceptie ridicata de Marin Frunza in dosarul mentionat.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile legale mentionate sunt contrare prevederilor constitutionale ale art. 16 referitoare la egalitatea in drepturi si ale art. 24 referitoare la dreptul la aparare. In opinia sa dispozitiile legale criticate instituie o discriminare pozitiva in favoarea inculpatului aflat in stare de detentie in raport cu cel aflat in stare de libertate si implicit nu i se asigura acestuia dreptul constitutional la aparare.
    In ceea ce priveste dispozitiile art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicata, acestea sunt considerate ca fiind neconstitutionale, deoarece dau dreptul instantelor judecatoresti sa respinga exceptia de neconstitutionalitate, contravenind prevederilor art. 144 lit. c) din Constitutie, care atribuie in competenta exclusiva a Curtii Constitutionale solutionarea acestor exceptii.
    Instanta de judecata in fata careia s-a ridicat exceptia arata ca aceasta este neintemeiata. Toate drepturile recunoscute inculpatului arestat sunt expresia vointei legiuitorului de a ocroti persoanele private de libertate si deci lipsite de posibilitatea de a-si organiza o buna aparare in cadrul procesului penal. S-a avut in vedere faptul ca inculpatul aflat in stare de libertate poate oricand, chiar pana la primul termen de judecata, sa ia cunostinta de continutul rechizitoriului. Nu se poate sustine ca inculpatul arestat ar avea un drept in plus, ci doar ca este ajutat sa isi pregateasca apararea, pe cat posibil, in aceeasi masura ca inculpatul aflat in stare de libertate.
    Cu privire la critica dispozitiilor art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicata, instanta judecatoreasca apreciaza ca si aceasta este neintemeiata, deoarece instanta nu se poate pronunta decat asupra admisibilitatii exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate in fata ei si sa constate daca cererea unei parti sau a procurorului de ridicare a unei asemenea exceptii este "admisibila" sau "inadmisibila". Prin urmare, posibilitatea instantelor judecatoresti de a respinge ca fiind inadmisibile exceptiile care nu indeplinesc conditiile prevazute la art. 23 alin. (1), (2) si (3) din Legea nr. 47/1992, republicata, nu contravine prevederilor art. 144 lit. c) din Constitutie.
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate in cauza.
    Presedintele Camerei Deputatilor arata ca regulile referitoare la sesizarea organelor de urmarire penala si a instantelor de judecata, la actele de urmarire penala, la judecata, la termenele in care trebuie sau pot fi indeplinite anumite acte reprezinta norme procedurale a caror stabilire revine exclusiv in competenta legiuitorului, in sensul dispozitiilor art. 125 alin. (3) din Constitutie. Pe de alta parte, se considera ca situatia inculpatului aflat in stare de detinere, caruia i se comunica rechizitoriul, nu poate fi apreciata ca fiind mai favorabila fata de cea a inculpatului aflat in libertate, intrucat acesta din urma, fiind citat pentru termenul de judecata, are posibilitatea sa ia cunostinta de rechizitoriu de la arhiva instantei la care se gaseste dosarul.
    In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicata, se apreciaza ca legea permite instantelor de judecata sa se pronunte numai asupra admisibilitatii exceptiilor de neconstitutionalitate, conform art. 23 alin. (1), (2) si (3) din Legea nr. 47/1992, republicata, asupra temeiniciei unor astfel de exceptii Curtea Constitutionala fiind unica autoritate care poate decide.
    Guvernul considera ca exceptia este neintemeiata sub toate aspectele, astfel incat nu poate fi pusa in discutie incalcarea prevederilor constitutionale invocate. Se mentioneaza ca textele de lege criticate nu instituie o discriminare intre persoanele aflate in stare de libertate si cele aflate in stare de detinere, intrucat existenta unor norme derogatorii de la dreptul comun nu infirma principiul egalitatii in drepturi a cetatenilor, deoarece, asa cum s-a pronuntat si Plenul Curtii Constitutionale in Decizia nr. 1/1994, "nu este contrara acestui principiu instituirea unor reguli speciale [...], cat timp ele asigura egalitatea juridica a cetatenilor in utilizarea lor. Principiul egalitatii in fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, in functie de scopul urmarit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude ci, dimpotriva, presupune solutii diferite pentru situatii diferite".
    Presedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 264 alin. 4, art. 313 alin. 2 teza a doua si ale art. 318 alin. 1 din Codul de procedura penala, precum si dispozitiile art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 187 din 7 august 1997. Textele de lege criticate din Codul de procedura penala au urmatorul continut:
    - Art. 264 alin. 4: "In termen de 24 de ore de la darea sau, dupa caz, confirmarea rechizitoriului, procurorul inainteaza instantei competente dosarul impreuna cu numarul necesar de copii de pe rechizitoriu, pentru a fi comunicat inculpatilor aflati in stare de detinere.";
    - Art. 313 alin. 2 teza a doua: "[...] O data cu citatia, inculpatului aflat in stare de detinere i se comunica si copia actului de sesizare a instantei.";
    - Art. 318 alin. 1: "La termenul de judecata, dupa strigarea cauzei si apelul partilor, presedintele verifica identitatea inculpatului. In cazul cand inculpatul se afla in stare de detinere, presedintele se incredinteaza daca a primit in termenul prevazut in art. 313 alin. 2 copia actului de sesizare a instantei. Cand actul nu a fost comunicat, daca inculpatul cere, judecata se amana, iar presedintele ii inmaneaza copia de pe actul de sesizare a instantei, facandu-se mentiune despre aceasta in incheierea de sedinta."
    Dispozitia legala criticata din Legea nr. 47/1992, republicata, prevede:
    - Art. 23. alin. (6): "Daca exceptia este inadmisibila, fiind contrara prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanta o respinge printr-o incheiere motivata, fara a mai sesiza Curtea Constitutionala."
    Dispozitiile constitutionale invocate de autorii exceptiei ca fiind incalcate sunt urmatoarele:
    - Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
    - Art. 24: "(1) Dreptul la aparare este garantat.
    (2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";
    - Art. 144 alin. (1) lit. c): "Curtea Constitutionala are urmatoarele atributii: [...]
    c) hotaraste asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea legilor si a ordonantelor."
    I. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 264 alin. 4, art. 313 alin. 2 teza a doua si art. 318 alin. 1 din Codul de procedura penala, sustinerile autorului exceptiei sunt neintemeiate. Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca autorul exceptiei critica prevederile art. 264 alin. 4 din Codul de procedura penala, potrivit carora comunicarea actului de inculpare s-ar realiza exclusiv catre inculpatii aflati in stare de detinere, iar nu si catre cei aflati in stare de libertate. In realitate, textul invocat prevede obligatia procurorului de a inainta dosarul catre instanta de judecata impreuna cu un numar necesar de copii de pe rechizitoriu, iar nu comunicarea de copii de pe rechizitoriu numai inculpatilor aflati in stare de detinere. Intrucat dispozitiile art. 264 alin. 4 din Codul de procedura penala reglementeaza o procedura administrativa de inaintare a dosarului la instanta competenta dupa darea sau confirmarea rechizitoriului, nu se poate sustine ca situatia inculpatului aflat in stare de detinere, caruia i se comunica rechizitoriul, este mai favorabila fata de cea a inculpatului aflat in stare de libertate. Dispozitiile legale criticate nu numai ca nu creeaza discriminari, ci, dimpotriva, urmaresc evitarea unei discriminari, asigurand posibilitatea inculpatului aflat in stare de detentie de a-si organiza apararea in conditii cat mai apropiate de acelea ale inculpatului aflat in stare de libertate. Dreptul la aparare al acestuia din urma nu este cu nimic afectat, deoarece, fiind chemat prin citatie procedurala, el are dreptul de a lua cunostinta oricand, direct sau prin aparator, de actul de sesizare a instantei si isi poate organiza apararea utilizand toate mijloacele prevazute de lege.
    Asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 264 alin. 4 din Codul de procedura penala Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 132 din 26 aprilie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 377 din 11 iulie 2001. Respingand aceasta exceptie de neconstitutionalitate, pe care a considerat-o ca neintemeiata, Curtea Constitutionala a aratat ca dispozitiile legale criticate nu sunt contrare prevederilor art. 24 din Constitutie, iar situatia inculpatului aflat in stare de detinere nu poate fi apreciata ca fiind mai favorabila decat a celui aflat in stare de libertate.
    Pentru motivele expuse mai sus, nu se poate sustine nici neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 313 alin. 2 teza a doua si art. 318 alin. 1 din Codul de procedura penala.
    II. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea constata ca textul de lege ce reglementeaza posibilitatea instantei judecatoresti de a respinge ca fiind inadmisibile exceptiile de neconstitutionalitate care nu indeplinesc conditiile prevazute la art. 23 alin. (1), (2) si (3) din Legea nr. 47/1992, republicata, nu au legatura cu solutionarea cauzei de catre instanta judecatoreasca. Asa fiind, nu este indeplinita conditia prevazuta la art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, potrivit caruia "Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, de care depinde solutionarea cauzei". In aceasta situatie exceptia de neconstitutionalitate ridicata urmeaza sa fie respinsa ca inadmisibila, in temeiul alin. (6) al aceluiasi articol.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    1. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 264 alin. 4, art. 313 alin. 2 teza a doua si art. 318 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Marin Frunza in Dosarul nr. 829/P/2001 al Tribunalului Galati - Sectia penala.
    2. Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicata, exceptie ridicata de acelasi autor in acelasi dosar.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 30 mai 2002.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Mihaela Senia Costinescu