DECIZIE Nr. 158 din 30 mai 2002
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 264 alin.
4, art. 313 alin. 2 teza a doua si art. 318 alin. 1 din Codul de procedura
penala, precum si a dispozitiilor art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992,
republicata
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 442 din 24 iunie 2002
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 264 alin. 4, art. 313 alin. 2 teza a doua si art. 318 alin.
1 din Codul de procedura penala, precum si a dispozitiilor art. 23 alin. (6)
din Legea nr. 47/1992, republicata, exceptie ridicata de Marin Frunza in
Dosarul nr. 829/P/2001 al Tribunalului Galati - Sectia penala.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, aratand ca textele de lege
criticate nu au caracter discriminatoriu, situatiile diferite in care se afla
inculpatii, in stare de libertate, respectiv, in stare de detentie, justificand
aplicarea unor tratamente diferite, fara a se contraveni in acest mod art. 16
din Constitutie referitor la egalitatea in drepturi.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 12 noiembrie 2001, pronuntata in Dosarul nr.
829/P/2001, Tribunalul Galati - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala
cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 264 alin. 4, art. 313
alin. 2 teza a doua si art. 318 alin. 1 din Codul de procedura penala, precum
si a dispozitiilor art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicata,
exceptie ridicata de Marin Frunza in dosarul mentionat.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca
dispozitiile legale mentionate sunt contrare prevederilor constitutionale ale
art. 16 referitoare la egalitatea in drepturi si ale art. 24 referitoare la
dreptul la aparare. In opinia sa dispozitiile legale criticate instituie o
discriminare pozitiva in favoarea inculpatului aflat in stare de detentie in
raport cu cel aflat in stare de libertate si implicit nu i se asigura acestuia
dreptul constitutional la aparare.
In ceea ce priveste dispozitiile art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992,
republicata, acestea sunt considerate ca fiind neconstitutionale, deoarece dau
dreptul instantelor judecatoresti sa respinga exceptia de
neconstitutionalitate, contravenind prevederilor art. 144 lit. c) din
Constitutie, care atribuie in competenta exclusiva a Curtii Constitutionale
solutionarea acestor exceptii.
Instanta de judecata in fata careia s-a ridicat exceptia arata ca aceasta
este neintemeiata. Toate drepturile recunoscute inculpatului arestat sunt
expresia vointei legiuitorului de a ocroti persoanele private de libertate si
deci lipsite de posibilitatea de a-si organiza o buna aparare in cadrul
procesului penal. S-a avut in vedere faptul ca inculpatul aflat in stare de
libertate poate oricand, chiar pana la primul termen de judecata, sa ia
cunostinta de continutul rechizitoriului. Nu se poate sustine ca inculpatul
arestat ar avea un drept in plus, ci doar ca este ajutat sa isi pregateasca
apararea, pe cat posibil, in aceeasi masura ca inculpatul aflat in stare de
libertate.
Cu privire la critica dispozitiilor art. 23 alin. (6) din Legea nr.
47/1992, republicata, instanta judecatoreasca apreciaza ca si aceasta este
neintemeiata, deoarece instanta nu se poate pronunta decat asupra admisibilitatii
exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate in fata ei si sa constate daca
cererea unei parti sau a procurorului de ridicare a unei asemenea exceptii este
"admisibila" sau "inadmisibila". Prin urmare, posibilitatea
instantelor judecatoresti de a respinge ca fiind inadmisibile exceptiile care
nu indeplinesc conditiile prevazute la art. 23 alin. (1), (2) si (3) din Legea
nr. 47/1992, republicata, nu contravine prevederilor art. 144 lit. c) din
Constitutie.
In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicata
presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si
exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate
in cauza.
Presedintele Camerei Deputatilor arata ca regulile referitoare la sesizarea
organelor de urmarire penala si a instantelor de judecata, la actele de
urmarire penala, la judecata, la termenele in care trebuie sau pot fi indeplinite
anumite acte reprezinta norme procedurale a caror stabilire revine exclusiv in
competenta legiuitorului, in sensul dispozitiilor art. 125 alin. (3) din
Constitutie. Pe de alta parte, se considera ca situatia inculpatului aflat in
stare de detinere, caruia i se comunica rechizitoriul, nu poate fi apreciata ca
fiind mai favorabila fata de cea a inculpatului aflat in libertate, intrucat
acesta din urma, fiind citat pentru termenul de judecata, are posibilitatea sa
ia cunostinta de rechizitoriu de la arhiva instantei la care se gaseste
dosarul.
In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a art. 23 alin. (6)
din Legea nr. 47/1992, republicata, se apreciaza ca legea permite instantelor
de judecata sa se pronunte numai asupra admisibilitatii exceptiilor de
neconstitutionalitate, conform art. 23 alin. (1), (2) si (3) din Legea nr.
47/1992, republicata, asupra temeiniciei unor astfel de exceptii Curtea
Constitutionala fiind unica autoritate care poate decide.
Guvernul considera ca exceptia este neintemeiata sub toate aspectele,
astfel incat nu poate fi pusa in discutie incalcarea prevederilor
constitutionale invocate. Se mentioneaza ca textele de lege criticate nu
instituie o discriminare intre persoanele aflate in stare de libertate si cele
aflate in stare de detinere, intrucat existenta unor norme derogatorii de la
dreptul comun nu infirma principiul egalitatii in drepturi a cetatenilor,
deoarece, asa cum s-a pronuntat si Plenul Curtii Constitutionale in Decizia nr.
1/1994, "nu este contrara acestui principiu instituirea unor reguli
speciale [...], cat timp ele asigura egalitatea juridica a cetatenilor in
utilizarea lor. Principiul egalitatii in fata legii presupune instituirea unui
tratament egal pentru situatii care, in functie de scopul urmarit, nu sunt
diferite. De aceea el nu exclude ci, dimpotriva, presupune solutii diferite
pentru situatii diferite".
Presedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei
Deputatilor si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor,
concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la
prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine
urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca este competenta, potrivit dispozitiilor
art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2,
3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
264 alin. 4, art. 313 alin. 2 teza a doua si ale art. 318 alin. 1 din Codul de
procedura penala, precum si dispozitiile art. 23 alin. (6) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 187 din 7 august 1997. Textele
de lege criticate din Codul de procedura penala au urmatorul continut:
- Art. 264 alin. 4: "In termen de 24 de ore de la darea sau, dupa caz,
confirmarea rechizitoriului, procurorul inainteaza instantei competente dosarul
impreuna cu numarul necesar de copii de pe rechizitoriu, pentru a fi comunicat
inculpatilor aflati in stare de detinere.";
- Art. 313 alin. 2 teza a doua: "[...] O data cu citatia, inculpatului
aflat in stare de detinere i se comunica si copia actului de sesizare a
instantei.";
- Art. 318 alin. 1: "La termenul de judecata, dupa strigarea cauzei si
apelul partilor, presedintele verifica identitatea inculpatului. In cazul cand
inculpatul se afla in stare de detinere, presedintele se incredinteaza daca a
primit in termenul prevazut in art. 313 alin. 2 copia actului de sesizare a
instantei. Cand actul nu a fost comunicat, daca inculpatul cere, judecata se
amana, iar presedintele ii inmaneaza copia de pe actul de sesizare a instantei,
facandu-se mentiune despre aceasta in incheierea de sedinta."
Dispozitia legala criticata din Legea nr. 47/1992, republicata, prevede:
- Art. 23. alin. (6): "Daca exceptia este inadmisibila, fiind contrara
prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanta o respinge printr-o incheiere
motivata, fara a mai sesiza Curtea Constitutionala."
Dispozitiile constitutionale invocate de autorii exceptiei ca fiind incalcate
sunt urmatoarele:
- Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a
autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
- Art. 24: "(1) Dreptul la aparare este garantat.
(2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un
avocat, ales sau numit din oficiu.";
- Art. 144 alin. (1) lit. c): "Curtea Constitutionala are urmatoarele
atributii: [...]
c) hotaraste asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti
privind neconstitutionalitatea legilor si a ordonantelor."
I. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 264 alin. 4, art. 313 alin. 2 teza a doua si art. 318 alin. 1 din Codul de
procedura penala, sustinerile autorului exceptiei sunt neintemeiate. Examinand
exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca autorul exceptiei critica
prevederile art. 264 alin. 4 din Codul de procedura penala, potrivit carora
comunicarea actului de inculpare s-ar realiza exclusiv catre inculpatii aflati
in stare de detinere, iar nu si catre cei aflati in stare de libertate. In
realitate, textul invocat prevede obligatia procurorului de a inainta dosarul
catre instanta de judecata impreuna cu un numar necesar de copii de pe
rechizitoriu, iar nu comunicarea de copii de pe rechizitoriu numai inculpatilor
aflati in stare de detinere. Intrucat dispozitiile art. 264 alin. 4 din Codul
de procedura penala reglementeaza o procedura administrativa de inaintare a
dosarului la instanta competenta dupa darea sau confirmarea rechizitoriului, nu
se poate sustine ca situatia inculpatului aflat in stare de detinere, caruia i
se comunica rechizitoriul, este mai favorabila fata de cea a inculpatului aflat
in stare de libertate. Dispozitiile legale criticate nu numai ca nu creeaza discriminari,
ci, dimpotriva, urmaresc evitarea unei discriminari, asigurand posibilitatea
inculpatului aflat in stare de detentie de a-si organiza apararea in conditii
cat mai apropiate de acelea ale inculpatului aflat in stare de libertate.
Dreptul la aparare al acestuia din urma nu este cu nimic afectat, deoarece,
fiind chemat prin citatie procedurala, el are dreptul de a lua cunostinta
oricand, direct sau prin aparator, de actul de sesizare a instantei si isi
poate organiza apararea utilizand toate mijloacele prevazute de lege.
Asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 264 alin. 4
din Codul de procedura penala Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat prin
Decizia nr. 132 din 26 aprilie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 377 din 11 iulie 2001. Respingand aceasta exceptie de
neconstitutionalitate, pe care a considerat-o ca neintemeiata, Curtea
Constitutionala a aratat ca dispozitiile legale criticate nu sunt contrare
prevederilor art. 24 din Constitutie, iar situatia inculpatului aflat in stare
de detinere nu poate fi apreciata ca fiind mai favorabila decat a celui aflat
in stare de libertate.
Pentru motivele expuse mai sus, nu se poate sustine nici
neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 313 alin. 2 teza a doua si art. 318
alin. 1 din Codul de procedura penala.
II. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea constata ca textul
de lege ce reglementeaza posibilitatea instantei judecatoresti de a respinge ca
fiind inadmisibile exceptiile de neconstitutionalitate care nu indeplinesc
conditiile prevazute la art. 23 alin. (1), (2) si (3) din Legea nr. 47/1992,
republicata, nu au legatura cu solutionarea cauzei de catre instanta
judecatoreasca. Asa fiind, nu este indeplinita conditia prevazuta la art. 23
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, potrivit caruia "Curtea
Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor
judecatoresti privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei
dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, de care depinde
solutionarea cauzei". In aceasta situatie exceptia de
neconstitutionalitate ridicata urmeaza sa fie respinsa ca inadmisibila, in temeiul
alin. (6) al aceluiasi articol.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) din
Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea
nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 264
alin. 4, art. 313 alin. 2 teza a doua si art. 318 alin. 1 din Codul de
procedura penala, exceptie ridicata de Marin Frunza in Dosarul nr. 829/P/2001
al Tribunalului Galati - Sectia penala.
2. Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicata, exceptie
ridicata de acelasi autor in acelasi dosar.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 30 mai 2002.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Mihaela Senia Costinescu