DECIZIE Nr.
1575 din 19 noiembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 37 alin. 2 si art. 38 alin. 1 din
Codul familiei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 841 din 7 decembrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 37 alin. 2 şi art. 38 alin. 1 din
Codul familiei, excepţie ridicată de Liviuţa Pop în Dosarul nr. 281/219/2009 al
Judecătoriei Dej.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 12 mai 2009, pronunţată în Dosarul
nr. 281/219/2009, Judecătoria Dej a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 37 alin. 2 şi art. 38
alin. 1 din Codul familiei. Excepţia a fost ridicată de Liviuţa Pop într-o
cauză ce are ca obiect o acţiune de desfacere a căsătoriei.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţă, că prevederile art. 38 alin. 1
raportate la prevederile art. 37 alin. 2 din Codul familiei sunt
neconstituţionale, întrucât au un caracter vag, de excesivă generalitate, ce
creează premisele desfacerii căsătoriei din vina pârâtului, şi aceasta deoarece
nu există o reglementare exactă cu privire la motivele, condiţiile şi cazurile
de desfacere a căsătoriei, folosindu-se doar noţiunea de „motive
temeinice".
Judecătoria Dej consideră
că prevederile criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile art. 37 alin. 2 şi art. 38 alin. 1 din Codul familiei sunt
constituţionale. In acest sens, face referire la deciziile Curţii
Constituţionale nr. 133/2009 şi nr. 308/2009.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 37 alin. 2 şi art. 38 alin. 1 din Codul familiei,
republicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, având următorul
conţinut:
- Art. 37 alin. 2: „Căsătoria se poate desface prin
divorţ.";
- Art. 38 alin. 1: „Instanţa judecătorească poate
desface căsătoria prin divorţ atunci când, datorită unor motive temeinice,
raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai
este posibilă."
Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi,
ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părţilor la un proces echitabil şi
la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum şi ale art. 26 alin.
(1) privind viaţa intimă, familială şi privată. Totodată, se consideră că
textele de lege criticate contravin şi dispoziţiilor art. 6 referitoare la
dreptul la un proces echitabil şi ale art. 7 privind legalitatea incriminării
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
Prevederile art. 37 şi art. 38 din Codul familiei au
mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la
dispoziţiile constituţionale ale art. 26 privind viaţa intimă, familială şi
privată. Astfel, prin Decizia nr. 432 din 26 martie 2009, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 8 mai 2009, Curtea a
constatat că dispoziţiile art. 37 din Codul familiei nu fac decât să enumere
cauzele de încetare a căsătoriei, una dintre acestea fiind desfacerea prin
divorţ, iar prevederile art. 38 stabilesc condiţiile în care instanţele
judecătoreşti pot pronunţa divorţul, precizând că acesta nu se poate pronunţa
decât în anumite condiţii, şi anume când există motive temeinice şi numai dacă
raporturile dintre soţi sunt grav vătămate, încât continuarea căsătoriei nu mai
este posibilă, condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ, aşa cum rezultă din
text.
Curtea a constatat că, în temeiul textelor de lege
criticate, instanţele de judecată dispun de instrumente legale pentru a nu
permite desfacerea cu uşurinţă a căsătoriei, acţionând astfel în sensul
garanţiei instituite prin art. 26 alin. (1) din Constituţie.
Totodată, întrucât prevederile de lege criticate nu
operează nicio distincţie între subiectele de drept supuse incidenţei lor,
Curtea a reţinut că susţinerea pretinsului lor caracter discriminatoriu este
lipsită de temei şi nu poate fi primită.
De asemenea, Curtea a constatat că prevederile
criticate, reglementând posibilitatea desfacerii căsătoriei prin divorţ şi
stabilind competenţa instanţei judecătoreşti de a pronunţa divorţul, în anumite
condiţii - când, datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt
grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă -, nu contravin
dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie şi nici art. 6 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel,
motivele în baza cărora se poate considera că raporturile dintre soţi sunt grav
vătămate, iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă sunt apreciate, în
concret, de către instanţă, în urma ascultării celor doi soţi şi a
administrării probatoriului în cauză, părţile beneficiind de toate garanţiile procesuale
pentru respectarea dreptului la un proces echitabil.
In fine, cu privire la critica autorului excepţiei
potrivit căreia prevederile art. 38 alin. 1 şi ale art. 37 alin. 2 din Codul
familiei sunt neconstituţionale, întrucât au un caracter vag, de excesivă
generalitate, Curtea a reţinut, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a
Drepturilor Omului, că, datorită caracterului de generalitate al legilor,
redactarea acestora nu poate avea o precizie absolută, una dintre tehnicile de
reglementare constând în recurgerea la categorii generale, şi nu la liste
exhaustive, în scopul evitării rigidităţii excesive şi al adaptării la noile
situaţii sociale. Interpretarea şi aplicarea unor asemenea dispoziţii depind de
practica instanţelor judecătoreşti, în speţa de faţă motivele temeinice pentru
desfacerea căsătoriei prin divorţ urmând a fi apreciate, în concret, de către
instanţă.
In fine, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 7 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
relative la legalitatea incriminării, nu au incidenţă în prezenta cauză,
domeniul de aplicare al acestor dispoziţii vizând dreptul penal.
Soluţia şi considerentele pronunţate în decizia
menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, neexistând temeiuri
care să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 37 alin. 2 şi art. 38 alin. 1 din Codul familiei, excepţie
ridicată de Liviuţa Pop în Dosarul nr. 281/219/2009 al Judecătoriei Dej.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 noiembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu