DECIZIE Nr.
1573 din 7 decembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 911, 912 si 915 din Codul de
procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 88 din 2 februarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Marinela Mincă.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 911, 912 şi 915 din Codul
de procedură penală, excepţie ridicată de Florin Rohozneanu în Dosarul nr.
823/1.372/2008 al Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de
judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 12 mai 2010, pronunţată în Dosarul
nr. 823/1.372/2008, Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 911, 912 şi 915 din Codul de procedură penală.
Excepţia a fost ridicată de Florin Rohozneanu cu ocazia
soluţionării unei cauze penale având ca obiect infracţiuni prevăzute de Legea nr. 143/2000 privind
prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.
In motivarea excepţiei
de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine
că prevederile art. 911, 912 şi 915 din Codul de procedură penală
încalcă dreptul la respectarea vieţii intime, familiale şi private şi
inviolabilitatea secretului corespondenţei, deoarece interceptările şi
înregistrările audio sau video pot viza şi alte persoane din anturajul
participanţilor, care nu au însă nicio legătură cu săvârşirea infracţiunii care
face obiectul cercetării.
Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
întrucât prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din
Legea fundamentală invocate de autorul excepţiei.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 911 cu denumirea marginală „Condiţiile şi cazurile de interceptare
şi înregistrare a convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare", ale art. 912 cu denumirea marginală
„Organele care efectuează interceptarea şi înregistrarea" şi ale
art. 915 cu
denumirea marginală „Inregistrările de imagini", toate din Codul de
procedură penală.
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi
de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale
art. 26 alin. (1) privind dreptul la respectarea vieţii intime, familiale şi
private şi ale art. 28 privind inviolabilitatea secretului corespondenţei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că art. 911,
912 şi 915 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului
instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi dispoziţii
din Legea fundamentală, invocate şi în prezenta cauză, şi cu motivări similare.
Astfel, prin Decizia nr. 182 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 193
din 26 martie 2010, Curtea a respins ca neîntemeiată o critică similară
referitoare la art. 911, art. 912 alin. 2 şi art. 915 din Codul de procedură penală,
reţinând că dispoziţiile din acest cod referitoare la interceptările şi
înregistrările audio sau video prevăd suficiente garanţii, prin reglementarea
în detaliu a justificării emiterii autorizaţiei, a condiţiilor şi a
modalităţilor de efectuare a înregistrărilor, a instituirii unor limite cu
privire la durata măsurii, a consemnării şi certificării autenticităţii
convorbirilor înregistrate, a redării integrale a acestora, a definirii
persoanelor care sunt supuse interceptării, iar eventuala nerespectare a acestor
reglementări nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci una de
aplicare, ceea ce însă excedează competenţei Curţii Constituţionale, întrucât,
potrivit alin. (3) al art. 2 din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională
se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost
sesizată [...]".
De asemenea, Curtea a mai
statuat că nu poate fi primită nici susţinerea potrivit căreia dispoziţiile
legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 28, deoarece înseşi
textele invocate oferă legiuitorului libertatea unei astfel de reglementări,
secretul corespondenţei nefiind un drept absolut, ci susceptibil de anumite
restrângeri, justificate la rândul lor de necesitatea instrucţiei penale. Astfel, societăţile democratice sunt ameninţate
de un fenomen infracţional din ce în ce mai complex, motiv pentru care statele
trebuie să fie capabile de a combate în mod eficace asemenea ameninţări şi de a
supraveghea elementele subversive ce acţionează pe teritoriul lor. Aşa fiind,
asemenea dispoziţii legislative devin necesare într-o societate democratică, în
vederea asigurării securităţii naţionale, apărării ordinii publice ori
prevenirii săvârşirii de infracţiuni.
Totodată, Curtea a arătat că anumite aspecte invocate
într-o cauză ori alta referitoare la modul de aplicare a dispoziţiilor legale
criticate nu constituie o problemă de constituţionalitate, sens în care a
reţinut că nu se poate admite însă ideea înfrângerii prezumţiei de
constituţionalitate ca urmare a aplicării unor dispoziţii legale în
contradicţie cu legea ori cu principiile fundamentale.
In plus, însăşi instanţa europeană a validat
prevederile legale contestate, prin Hotărârea din 26 aprilie 2007 pronunţată în
Cauza Dumitru Popescu versus România. Astfel, după ce a reţinut existenţa unei încălcări a art. 8 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
motivată de împrejurarea că la data comiterii faptelor legislaţia în materie
era alta, a afirmat că în noul cadru legislativ (prin modificările aduse de
Legea nr. 281/2003 şi Legea nr. 356/2006) există numeroase garanţii în materie
de interceptare şi de transcriere a comunicaţiilor, de arhivare a datelor
pertinente şi de distrugere a celor nepertinente. Aşa fiind, dispoziţiile legale
criticate oferă protecţie împotriva amestecului arbitrar în exercitarea
dreptului la viaţă privată al persoanei, legea folosind termeni cu un înţeles
univoc.
In acelaşi sens este şi Decizia nr. 936 din 6 iulie
2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2010.
Pentru considerentele de mai sus, prevederile art. 911,
912şi 915 din Codul de procedură penală nu încalcă nici dispoziţiile art. 26
alin. (1) din Legea fundamentală.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei
de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate,
precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi
în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 911, 912 şi 915 din Codul
de procedură penală, excepţie ridicată de Florin Rohozneanu în Dosarul nr.
823/1.372/2008 al Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 decembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică