DECIZIE Nr.
1563 din 7 decembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. III alin. (1), (2) si (21) din Legea
nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr.
18/1991
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 119 din 16 februarie 2011
Augustin Zegrean
- preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. III alin. (1), (2) şi (21) din Legea
nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr.
18/1991, excepţie ridicată de Erszebet Szathmâry, Istvân Zoltânne Repity,
Elemer Szathmâry, Simonne Margit Szathmâry, Istvân Szathmâry, prin mandatar
Vilhelm Andrei Krezsek, şi Tiborne Szathmâry, prin mandatar Krisztina Galaczi
în Dosarul nr. 18/43/2009 al înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de
neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 18 martie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 18/43/2009, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. III alin. (1), (2) şi (21) din Legea
nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr.
18/1991, excepţie ridicată de Erszebet Szathmâry,
Istvân Zoltânne Repity, Elemer Szathmâry, Simonne Margit Szathmâry, Istvân
Szathmâry, prin mandatar Vilhelm Andrei Krezsek, şi Tiborne Szathmâry prin
mandatar Krisztina Galaczi.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile de
lege criticate contravin art. 44 alin. (1) din Constituţie şi art. 1 din primul
Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, întrucât creează posibilitatea anulării din motive imputabile autorităţilor a unor
decizii administrative emise în favoarea cetăţeanului. In sprijinul acestor
argumente sunt invocate hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului
pronunţate în cauzele „Vaier Pop contra României,
2007", „Viasu contra României, 2009" si „Jones
contra României, 2009".
In continuare, se susţine că prevederile de lege
criticate contravin art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi
a libertăţilor fundamentale, deoarece, în special, alin. (21) al art. III din Legea nr. 169/1997 „stabileşte un apel mascat", deşi prin
reglementări anterioare s-a prevăzut că hotărârile comisiilor judeţene rămân
definitive în cazul în care nu sunt contestate. Este încălcat, astfel,
principiul securităţii raporturilor juridice şi dreptul la un proces echitabil.
In argumentarea acestor critici se invocă hotărârea pronunţată în cazul „Brumărescu
contra României-2001" şi ale cărei raţionamente au fost reţinute de
Curtea Constituţională în Decizia nr. 1.352 din 10 decembrie 2008.
Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate,
raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. III
alin. (1), (2) şi (21) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii
fondului funciar nr. 18/1991, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 299 din 4 noiembrie 1997, astfel cum au fost modificate şi
completate prin articolul unic din titlul V al Legii nr. 247/2005 privind
reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum si unele măsuri
adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22
iulie 2005. Aceste texte de lege au următoarea redactare: - Art. III alin. (1),
(2) şi (21): „(1) Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispoziţiilor
legislaţiei civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele
acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii
nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor
agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului
funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările
ulterioare, şi ale prezentei legi:
a) actele de reconstituire sau de constituire a
dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptăţite,
potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau
constituiri, cum sunt:
(i) actele de
reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în
proprietate predat la cooperativa agricolă de producţie sau la stat sau care nu
au moştenit asemenea terenuri;
(ii) actele de reconstituire
şi constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale
foştilor proprietari, solicitate de către aceştia, în termen legal, libere la
data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a
Legii nr. 1/2000 şi a prezentei legi, precum şi actele de constituire pe
terenuri scoase din domeniul public în acest scop;
(iii) actele de reconstituire şi constituire a
dreptului de proprietate în favoarea altor persoane asupra terenurilor
proprietarilor care nu au fost înscrişi în cooperativa agricolă de producţie,
nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin
acte translative de proprietate;
(iv) actele de reconstituire sau constituire a
dreptului de proprietate emise după eliberarea titlului de proprietate fostului
proprietar pe vechiul amplasament, transcris în registrele de transcripţiuni şi
inscripţiuni sau, după caz, intabulat în cartea funciară, precum şi actele de
înstrăinare efectuate în baza lor;
(v) actele de reconstituire şi constituire a
dreptului de proprietate în măsura în care au depăşit limitele de suprafaţă
stabilite de art. 24 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991;
(vi) actele de reconstituire a dreptului de
proprietate asupra unor terenuri forestiere
pentru persoanele care nu au deţinut anterior în proprietate astfel de
terenuri;
b) actele de constituire a dreptului de proprietate
pe terenurile agricole aflate în domeniul public sau privat al statului, ori în
domeniul public al comunelor, oraşelor sau
municipiilor;
c) actele de
reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în intravilanul localităţilor,
pe terenurile revendicate de foştii proprietari, cu excepţia celor atribuite
conform art. 23 din lege;'
d) actele de constituire a dreptului de proprietate
pe terenurile agricole constituite ca izlaz comunal;
e) actele de constituire a dreptului de proprietate,
în condiţiile art. 20, în localităţile în care s-a aplicat cota de reducere
prevăzută de lege;
f) actele de constituire
a dreptului de proprietate, în condiţiile art. 20 şi în cazul în care în
localitatea respectivă nu s-a constituit dreptul de proprietate persoanelor
îndreptăţite de lege;
g) transferurile de terenuri dintr-o localitate în
alta, efectuate cu încălcarea condiţiilor
prevăzute de lege, în scopul ilicit de a spori prin aceasta valoarea terenului
primit ca urmare a transferului;
h) actele de vânzare-cumpărare privind construcţiile
afectate unei utilizări sociale sau culturale - case de locuit, creşe, grădiniţe, cantine, cămine culturale, sedii
şi altele asemenea - ce
au aparţinut cooperativelor agricole de producţie, cu încălcarea dispoziţiilor
imperative prevăzute la ultimul alineat al art. 28 din lege;
(2) Nulitatea poate fi invocată de primar, prefect,
Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi de alte persoane
care justifică un interes legitim, iar soluţionarea cererilor este de
competenţa instanţelor judecătoreşti de drept comun.
(21)
Nulitatea absolută, în sensul prezentei legi, va putea fi invocată şi în
litigiile în curs."
Textul constituţional considerat ca fiind încălcat este
cel al art. 44 alin. (1), potrivit căruia „Dreptul de proprietate, precum şi
creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege." Este
invocată şi încălcarea art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, precum
şi a art. 1 din primul Protocol adiţional la convenţie, referitor la protecţia
proprietăţii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că prevederile art. III din Legea nr. 169/1997 consacră sancţiunea
nulităţii absolute aplicabilă actelor emise cu încălcarea prevederilor Legii
fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea
dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere şi,
astfel, nu aduc nicio noutate din punct de vedere legislativ.
Curtea observă că dispoziţiile criticate precizează o
dată în plus sancţiunea nulităţii actelor translative de proprietate încheiate
cu încălcarea normelor legale imperative. Or, cum un act nul nu poate produce
efecte, fiind desfiinţat de la data încheierii lui, un asemenea act nu poate să constituie temeiul
dobândirii valabile a dreptului de proprietate.
Potrivit regimului juridic al acestei sancţiuni, orice
persoană care justifică un interes o poate invoca. Calitate procesuală activă
în vederea promovării unei astfel de acţiuni în justiţie o au atât persoanele
care justifică un interes legitim, cât şi persoanele care au atribuţii cu
privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. Astfel,
primarul sau prefectul, ca reprezentanţi legitimi ai autorităţilor comunale,
orăşeneşti, municipale şi, respectiv, judeţene, precum şi Autoritatea Naţională
pentru Restituirea Proprietăţilor veghează la respectarea legalităţii emiterii
actelor de către comisiile de fond funciar. In acelaşi timp, prevederea expresă
care include între titularii dreptului la acţiune în constatarea nulităţii şi
primarul, prefectul sau Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor
constituie expresia garantării liberului acces la justiţie şi a dreptului la un
proces echitabil, aşa cum acestea sunt consacrate constituţional.
De altfel, în sensul celor
arătate, Curtea s-a pronunţat prin mai multe decizii, ca, de exemplu, Decizia
nr. 49 din 16 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 174 din 13 martie 2007, Decizia nr. 700 din 11
septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 681 din 8 octombrie 2007, Decizia nr. 982 din 30 septembrie 2008, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 23 octombrie 2008, Decizia nr. 984 din 30 septembrie
2008, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 715 din 21 octombrie 2008, şi Decizia
nr. 568 din 29 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 394 din 15 iunie 2010.
De asemenea, prin Decizia nr. 375 din 6 iulie 2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 din 8 iulie 2005, referindu-se
la constituţionalitatea titlului V din Legea nr. 247/2005, Curtea Constituţională a statuat că aceste
dispoziţii nu aduc atingere drepturilor câştigate în temeiul unor acte juridice
emise cu respectarea condiţiilor legale în vigoare la momentul naşterii lor.
Efectul nulităţii absolute de repunere în situaţiile anterioare deschide
posibilitatea celor îndreptăţiţi să beneficieze de reconstituirea dreptului de
proprietate asupra terenurilor.
Considerentele reţinute de Curte în deciziile
menţionate sunt valabile şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit
elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei acesteia.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum
şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. III alin. (1), (2) şi (21)din Legea nr. 169/1997 pentru
modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, excepţie
ridicată de Erszebet Szathmâry, Istvân Zoltânne Repity, Elemer Szathmâry,
Simonne Margit Szathmâry, Istvân Szathmâry, prin mandatar Vilhelm Andrei Krezsek,
şi Tiborne Szathmâry, prin mandatar Krisztina Galaczi, în Dosarul nr.
18/43/2009 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 decembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Maria Bratu