DECIZIE   Nr. 155 din 19 septembrie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silita a creantelor bancare neperformante preluate la datoria publica interna

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 36 din 19 ianuarie 2001

    Lucian Mihai           - presedinte
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Mariana Trofimescu     - procuror
    Marioara Prodan        - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silita a creantelor bancare neperformante preluate la datoria publica interna. Exceptia a fost ridicata de Societatea Comerciala "G.C.P. - General Consulting and Procurement" - S.A. din Bucuresti in dosarele nr. 6.841/1999, nr. 6.842/1999, nr. 6.844/1999 si nr. 6.846/1999 ale Tribunalului Bucuresti - Sectia comerciala, precum si in Dosarul nr. 429/2000 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia comerciala.
    La apelul nominal se prezinta avocat Mihai Constantinescu pentru Agentia de Valorificare a Activelor Bancare, lipsind celelalte parti (autorul exceptiei si Banca Comerciala Romana - S.A.), fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Magistratul-asistent refera Curtii ca autorul exceptiei solicita, prin cerere aflata la dosar, amanarea cauzei la data de 26 septembrie 2000 in vederea discutarii conexarii cu dosarele nr. 137C/2000 si nr. 140C/2000, aflate pe rol la acea data, dosare avand aceleasi parti si acelasi obiect.
    Avand cuvantul asupra acestei cereri, reprezentantul Agentiei de Valorificare a Activelor Bancare se opune amanarii cauzei, solicitata de autorul exceptiei, care, in calitate de debitor, urmareste tergiversarea solutionarii cauzei si amanarea platii datoriei. Totodata, in temeiul art. 164 din Codul de procedura civila, solicita conexarea dosarelor nr. 117C/2000, nr. 122C/2000, nr. 138C/2000 si nr. 139C/2000 la Dosarul nr. 116C/2000, toate aflate pe rolul Curtii la termenul din 19 septembrie 2000, deoarece au aceleasi parti si acelasi obiect.
    Reprezentantul Ministerului Public solicita, in temeiul art. 164 din Codul de procedura civila, admiterea ambelor cereri formulate de parti, si anume a cererii de conexare a dosarelor aflate pe rolul Curtii la acest termen, avand aceleasi parti si acelasi obiect, iar dupa conexare, a cererii de amanare a cauzei la data de 26 septembrie 2000, in vederea discutarii conexarii la acest dosar si a dosarelor aflate pe rol la acel termen.
    Curtea respinge cererea de amanare a cauzei, formulata de autorul exceptiei, considerand ca este nejustificata amanarea in vederea discutarii conexarii cu alte dosare care au termen ulterior, o asemenea amanare determinand tergiversarea solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate in dosarele care au termen fixat pentru data de astazi. Examinand cererea de conexare formulata de partea prezenta, Curtea, in temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicata, precum si al art. 164 din Codul de procedura civila, pentru o mai buna administrare a justitiei dispune conexarea dosarelor indicate mai sus la Dosarul nr. 116C/2000.
    Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Agentiei de Valorificare a Activelor Bancare solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 55/1999 ca fiind inadmisibila, invocand exceptia autoritatii de lucru judecat in raport cu Decizia nr. 126 din 4 iulie 2000, pronuntata de Curtea Constitutionala in dosare conexate avand aceleasi parti, acelasi obiect si aceeasi cauza juridica, decizie prin care exceptia a fost respinsa. Se considera ca exista tripla identitate de parti, obiect si cauza juridica, intrucat identitatea de obiect nu trebuie raportata la cauzele concrete, ci numai la contestarea legitimitatii constitutionale a Ordonantei Guvernului nr. 55/1999. Totodata se arata ca atat in sens material, cat si in sens formal sunt indeplinite cerintele art. 1201 din Codul civil referitoare la autoritatea de lucru judecat, precum si prevederile art. 145 alin. (2) din Constitutie referitoare la puterea si obligativitatea deciziilor Curtii.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind nefondata, considerand ca Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 nu contravine prevederilor constitutionale cuprinse in art. 16, 21, 24, 125 si 128. Se invoca in acest sens Decizia nr. 126 din 4 iulie 2000, prin care Curtea Constitutionala a respins o exceptie avand acelasi obiect, aceleasi parti si care este raportata la aceleasi texte constitutionale.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin incheierile din 11 ianuarie 2000 si din 29 februarie 2000, pronuntate in dosarele nr. 6.841/1999, nr. 6.842/1999, nr. 6.844/1999 si, respectiv, nr. 6.846/1999 ale Tribunalului Bucuresti - Sectia comerciala, precum si prin Incheierea din 21 februarie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 429/2000 de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia comerciala, Curtea Constitutionala a fost sesizata cu exceptia de neconstitutionalitate a ansamblului dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silita a creantelor bancare neperformante preluate la datoria publica interna si, in special, a dispozitiilor art. 4, 5, 8, 9, art. 11 alin. (2), art. 12, 13, 18, 23, art. 28 alin. (1), art. 32, art. 33 alin. (2), art. 34 alin. (1) si (2) si ale art. 40. Exceptia a fost ridicata de Societatea Comerciala "G.C.P. - General Consulting and Procurement" - S.A. din Bucuresti.
    Obiectul dosarelor mentionate il constituie apelul declarat impotriva sentintelor civile pronuntate de Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti si, respectiv, de Tribunalul Bucuresti - Sectia comerciala, prin care s-au respins opozitiile impotriva formelor de executare initiate de Banca Romana de Comert Exterior - Bancorex - S.A.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 este neconstitutionala in totalitatea ei, pentru ca este "vadit partinitoare", incalcand prevederile art. 16 alin. (2) din Constitutia Romaniei, potrivit carora "Nimeni nu este mai presus de lege". Se mai arata ca aceasta ordonanta "a fost emisa intr-un domeniu in care exista deja o reglementare", si anume dispozitiile art. 478 - 489 din Codul comercial, care reglementau regimul juridic al garantiilor reale mobiliare pana la intrarea in vigoare a Legii nr. 99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice, lege prin care aceste dispozitii au fost abrogate, prevazandu-se insa la art. 102 alin. (1) ca amanetul sau ipoteca asupra bunurilor, constituite si inregistrate anterior, raman supuse dispozitiilor legale existente la data constituirii lor. Autorul exceptiei considera ca sunt aplicabile si prevederile Codului de procedura civila referitoare la procedura executarii silite, inclusiv in materie imobiliara. Totodata se arata ca insasi Legea nr. 99/1999 prevede dreptul la opozitie la vanzarea bunului gajat al debitorului, creditorului sau proprietarului bunului, drept pe care acestia il pot exercita in termen de 5 zile libere de la primirea notificarii. Or, Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 "instituie o procedura speciala in domeniul executarii silite mobiliare si imobiliare, procedura care deroga de la dispozitiile dreptului comun si care este valabila doar in ce priveste Agentia de Valorificare a Activelor Bancare si debitorii acesteia". Astfel, art. 4 stipuleaza ca titlul executoriu se comunica debitorului si se pune in executare fara nici o alta formalitate, iar art. 23 din ordonanta prevede ca executarea silita a bunurilor imobile ipotecate si a bunurilor mobile gajate se poate face in termen de 5 zile de la comunicarea titlului executoriu catre proprietarul acestora, fara incuviintarea instantei. Potrivit art. 3 alin. (1) din aceeasi ordonanta, prin titlu executoriu se intelege contractele sau conventiile de credit dintre banca si debitorul cedat ori alte titluri constatatoare ale creantelor, actele prin care s-au constituit garantii personale sau reale pentru restituirea acestor creante cesionate Agentiei pentru Valorificarea Activelor Bancare, precum si orice alte acte sau intelegeri incheiate de aceasta pentru realizarea creantelor preluate. Se mai arata ca art. 12 din ordonanta criticata prevede un termen de prescriptie mai scurt pentru actiunile indreptate impotriva Agentiei de Valorificare a Activelor Bancare si in acest fel "se creeaza o inegalitate discriminatorie de tratament juridic intre Agentia de Valorificare a Activelor Bancare, in calitate de creditor, care se supune unei anumite legi - Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 -, si ceilalti creditori aflati in situatii asemanatoare si care se supun unei alte legi, cu mult mai dezavantajoase [...]. Pe de alta parte se creeaza o discriminare intre debitorii Agentiei de Valorificare a Activelor Bancare si ceilalti debitori", incalcandu-se principiul egalitatii in drepturi consacrat de art. 16 din Constitutie.
    Autorul exceptiei invoca in motivarea acesteia si incalcarea prevederilor art. 24 referitoare la garantarea dreptului la aparare si a celor cuprinse in art. 128 din Constitutie privind folosirea cailor de atac. Se sustine in acest sens ca prin art. 11 alin. (2) din ordonanta se prevede o singura cale de atac - recursul, partea interesata fiind lipsita de o cale de atac - apelul, ceea ce in opinia autorului exceptiei constituie "o atingere grava a dreptului la aparare, mai ales ca apelul este singura cale devolutiva de atac si provoaca o rejudecare a fondului". Totodata se considera ca textul contravine si prevederilor art. 16 din Constitutie referitoare la egalitatea in drepturi. Tot ca incalcare a dreptului la aparare este considerata si dispozitia cuprinsa in art. 9 alin. (3) din ordonanta, prin care se instituie prezumtia renuntarii de catre parte la apararile ce puteau fi formulate prin intampinare si la probele in sustinerea acestor aparari, in cazul in care partea nu comunica intampinarea prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire inainte de primul termen de judecata, inlaturandu-se astfel aplicarea dispozitiilor art. 118 din Codul de procedura civila.
    De asemenea, se invoca si incalcarea, prin art. 40 din ordonanta, a prevederilor art. 21 din Constitutie referitoare la liberul acces la justitie, deoarece, potrivit acestui text, debitorii pot contesta in justitie masurile dispuse de Agentia de Valorificare a Activelor Bancare numai cu depunerea unei cautiuni egale cu jumatate din valoarea activului bancar supus valorificarii. Un alt text considerat a fi contrar principiului constitutional al liberului acces la justitie este cel cuprins in art. 9 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 55/1999, care prevede ca reclamantul este obligat sa comunice cererea, actele pe care se intemeiaza si, dupa caz, interogatoriul scris, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, inainte de depunerea acestora la instanta, sub sanctiunea neprimirii cererii de catre judecator, in timp ce Codul de procedura civila conditioneaza primirea cererii de catre judecator doar de indeplinirea unor conditii de forma pentru cererea respectiva.
    Un alt motiv de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 55/1999 il constituie, in opinia autorului exceptiei, incalcarea prevederilor art. 125 din Constitutie, care stabilesc ca justitia se realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege, prevazand in acelasi timp ca este interzisa infiintarea de instante extraordinare, iar competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege. Deoarece Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 da in competenta Agentiei de Valorificare a Activelor Bancare toata procedura executarii silite, cu exceptia litigiilor, autorul exceptiei considera ca prevederile ordonantei sunt neconstitutionale, executarea silita facand parte din notiunea de justitie, "fiind ultima faza a procesului civil".
    Curtea de Apel Bucuresti - Sectia comerciala, exprimandu-si opinia asupra exceptiei ridicate in Dosarul nr. 429/2000, considera ca "Ordonanta Guvernului nr. 55/1999, cu referire speciala la articolele amintite, nu constituie o incalcare a principiilor constitutionale, legiuitorul avand dreptul sa deroge de la alte legi, printr-un act normativ special, in privinta reglementarii unor institutii juridice".
    Tribunalul Bucuresti - Sectia comerciala, exprimandu-si opinia, considera ca exceptia de neconstitutionalitate (ridicata in dosarele nr. 6.841/1999, nr. 6.842/1999, nr. 6.844/1999 si nr. 6.846/1999) este neintemeiata, deoarece dispozitiile legale criticate sunt in concordanta cu prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei. Astfel, se arata ca, desi executarea silita a creantelor reglementate prin Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 se face fara participarea instantei, dreptul constitutional la liberul acces la justitie, consacrat de art. 21, nu este incalcat, deoarece debitorul are deschisa calea contestatiei la executare. Se apreciaza, de asemenea, ca dispozitiile art. 8 si 11 din ordonanta, prin care este reglementata competenta materiala a curtii de apel in solutionarea cererilor de orice natura privind realizarea creantelor bancare neperformante preluate la datoria publica interna, sunt constitutionale.
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia de neconstitutionalitate nu este intemeiata, Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 instituind doar o reglementare speciala in materia executarii silite pentru realizarea creantelor bancare neperformante preluate de Agentia de Valorificare a Activelor Bancare, care, conform Hotararii Guvernului nr. 387/1999, este organ de specialitate al administratiei publice centrale, subordonat Guvernului. Sumele rezultate din valorificarea activelor sunt destinate acoperirii creditelor acordate de bancile cu capital majoritar de stat si altor plati, iar diferenta se vireaza la bugetul de stat. Se considera ca "activitatea Agentiei de Valorificare a Activelor Bancare este de interes general, intrucat are ca scop recuperarea unor fonduri ca resurse pentru bugetul de stat, componenta a bugetului public national, potrivit art. 137 alin. (1) din Constitutie". Or, conform art. 1725 din Codul civil, in ceea ce intereseaza "tezaurul public", reglementarile proprii, de exceptie de la dreptul comun, sunt de resortul legii speciale. O astfel de reglementare se regaseste in Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, aprobata si modificata prin Legea nr. 108/1996, potrivit careia sunt realizate prin executare silita obligatii de plata a unor sume ce reprezinta venituri publice. Se mai arata ca, in temeiul art. 134 alin. (2) lit. b) din Constitutie, statul trebuie sa asigure "protejarea intereselor nationale in activitatea economica, financiara si valutara". In acest scop acesta stabileste masuri cu caracter economic, prin care se urmareste realizarea politicii financiare specifice reformei in acest domeniu. In continuare se considera ca adoptarea ordonantei ce face obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, prin care se instituie un regim juridic special de urmarire si valorificare a creantelor preluate de Agentia de Valorificare a Activelor Bancare, se justifica prin faptul ca majoritatea sumelor rezultate din valorificarea activelor bancare se fac venituri la bugetul de stat, ceea ce impune "o recuperare cat mai optima si intr-un timp cat mai scurt a sumelor respective". Se apreciaza ca prin aceasta ordonanta nu sunt incalcate prevederile constitutionale cuprinse in art. 16 alin. (2), deoarece creantele sunt recuperate potrivit legii speciale, in conditii egale si fara nici un fel de discriminari. De asemenea, nu se incalca nici dreptul la aparare, intrucat partile sunt libere sa-si angajeze un aparator in litigiile ce se nasc in legatura cu executarea unor astfel de creante. Acest drept nu este lezat nici cu privire la reglementarea cuprinsa in ordonanta, potrivit careia nerespectarea obligatiei de comunicare prezuma renuntarea de catre parte la apararile ce puteau fi formulate prin intampinare si la probele in sustinerea acestor aparari, neacceptandu-se invocarea propriei culpe in neindeplinirea obligatiei de comunicare a intampinarii, precum si a termenului in care trebuie indeplinita. Referitor la obligatia depunerii unei cautiuni, se considera ca nici aceasta dispozitie nu este neconstitutionala, nefiind vorba de o taxa de timbru, cum se sustine in motivarea exceptiei, ci de o garantie ce ar putea fi dispusa de instanta si in alte litigii privind contestatia asupra executarii silite, garantie obligatorie in cazul reglementat de ordonanta, datorita specificului acestor creante. Se mai arata ca nu sunt incalcate nici prevederile art. 128 din Constitutie referitoare la caile de atac, ordonanta reglementand prin art. 11 alin. (2) caile de atac pentru aceasta procedura speciala. In final se apreciaza ca nu sunt incalcate nici prevederile art. 125 din Constitutie, deoarece litigiile in legatura cu aceste creante se solutioneaza de instantele judecatoresti.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silita a creantelor bancare neperformante preluate la datoria publica interna, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 411 din 27 august 1999. Exceptia se refera in primul rand la ansamblul acestei ordonante si, in mod special, la dispozitiile art. 4, 5, 8, 9, art. 11 alin. (2), art. 12, 13, 18, 23, art. 28 alin. (1), art. 32, art. 33 alin. (2), art. 34 alin. (1) si (2) si ale art. 40 din actul normativ mentionat.
    Ulterior sesizarii Curtii Constitutionale Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 a fost modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 141 din 3 aprilie 2000, insa criticile de neconstitutionalitate formulate nu au legatura cu textele modificate.
    Autorul exceptiei considera ca dispozitiile ordonantei criticate sunt neconstitutionale in raport cu prevederile art. 16 alin. (1) si (2), ale art. 21, 24, 125 si 128 din Constitutie.
    Aceste texte constitutionale au urmatorul cuprins:
    Art. 16
    "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
    (2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
    Art. 21
    "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
    Art. 24
    "(1) Dreptul la aparare este garantat.
    (2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";
    Art. 125
    "(1) Justitia se realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege.
    (2) Este interzisa infiintarea de instante extraordinare.
    (3) Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege.";
    Art. 128
    "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca asupra conformitatii dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 55/1999 cu aceleasi prevederi constitutionale s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 126 din 4 iulie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000, respingand exceptia. In considerentele acelei decizii s-a retinut ca Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 nu contravine prevederilor art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie, deoarece "are in vedere o categorie speciala de creante, pentru care prevede o procedura speciala, si anume creantele bancare neperformante preluate la datoria publica interna, asa cum se precizeaza in titlul ordonantei, ca si in cuprinsul unor articole ale acesteia (de exemplu, in art. 2, 7, 8 si 42)". S-a mai aratat ca asupra principiului egalitatii Curtea s-a mai pronuntat, "statuand in mod constant ca egalitatea nu este sinonima cu uniformitatea, astfel ca, dimpotriva, pentru situatii diferite, justificate obiectiv si rational, trebuie sa corespunda un tratament juridic diferit. Tratamentul juridic diferit se justifica prin natura speciala a creantelor preluate la datoria publica interna". S-a mai constatat, referitor la pretinsa incalcare a art. 16 alin. (2) din Constitutie, ca aceasta sustinere nu este relevanta, deoarece prin lege pot fi instituite tratamente juridice diferite, in raport cu natura deosebita a raporturilor reglementate. Din aceasta perspectiva "ordonanta nu incalca normele constitutionale, intrucat, potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie, <<Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege>>, si anume prin lege ordinara, nu prin lege organica, astfel ca norme in aceste materii pot fi stabilite si prin ordonante date de Guvern in baza unei legi speciale de abilitare adoptate de Parlament, asa cum in mod constant Curtea Constitutionala a afirmat in jurisprudenta sa". Referindu-se la critica de neconstitutionalitate privind incalcarea principiului accesului liber la justitie, Curtea a retinut prin aceeasi decizie ca "se face o confuzie intre, pe de o parte, stabilirea unor conditii privind exercitarea unor drepturi prevazute in ordonanta, care nu contravin acestui principiu, conditii de natura sa impiedice abuzul de drept si, in acelasi timp, sa asigure celeritatea procedurii de realizare a creantelor prevazute de ordonanta si, pe de alta parte, ingradirea accesului la justitie". S-a precizat ca in realitate cele doua conditii, prevazute in textele de lege criticate, justificate in contextul masurilor derogatorii prevazute de ordonanta, nu constituie ingradiri ale accesului liber la justitie.
    Cu privire la pretinsa incalcare a dreptului la aparare, Curtea a considerat prin aceeasi decizie ca dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 55/1999 sunt compatibile cu exercitarea dreptului la aparare pentru partile interesate, deoarece regulile speciale care prevad conditii de natura sa asigure celeritatea judecarii proceselor prin scurtarea unor termene si comunicarea actelor nu impiedica totusi partea interesata sa isi valorifice drepturile sau sa combata sustinerile adversarului si nu aduc atingere dreptului de a-si angaja avocat. Totodata dreptul la aparare nu este incalcat nici prin dispozitiile din ordonanta, potrivit carora hotararile instantei nu sunt susceptibile de a fi atacate cu apel, ci numai cu recurs, iar instanta competenta sa solutioneze litigiul in fond este Curtea de Apel, ceea ce atrage competenta Curtii Supreme de Justitie pentru solutionarea recursului. Curtea a mai statuat ca dispozitiile din ordonanta, potrivit carora in anumite categorii de litigii nu este prevazuta si calea de atac a apelului, ci numai aceea a recursului, nu pot fi considerate neconstitutionale, deoarece nici o dispozitie constitutionala nu limiteaza dreptul legiuitorului de a reglementa o anumita cale de atac, cu conditia de a nu se aduce atingere altor texte constitutionale. De asemenea, Curtea a considerat ca prin dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 55/1999 nu se incalca nici prevederile art. 125 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora "Justitia se realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege", deoarece executarea hotararilor judecatoresti nu reprezinta o activitate de infaptuire a justitiei (de solutionare a litigiilor). Prin urmare, nu se poate considera ca prin ordonanta criticata Agentia de Valorificare a Activelor Bancare ar fi dobandit atributii de infaptuire a justitiei. Referitor la critica de neconstitutionalitate intemeiata pe argumentul ca ordonanta deroga de la dispozitiile Codului de procedura civila, Curtea Constitutionala a precizat ca nu se poate retine neconstitutionalitatea acestor prevederi de vreme ce ordonanta - emisa in baza delegarii legislative prin lege speciala de abilitare - poate sa modifice normele de competenta si de procedura, in temeiul art. 125 alin. (3) din Constitutie.
    Curtea constata ca atat considerentele Deciziei nr. 126 din 4 iulie 2000, cat si solutia pronuntata isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza, deoarece exceptia de neconstitutionalitate se refera la aceleasi dispozitii legale, este raportata la aceleasi prevederi constitutionale, neinvocandu-se in speta elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silita a creantelor bancare neperformante preluate la datoria publica interna, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "G.C.P. - General Consulting and Procurement" - S.A. din Bucuresti in dosarele nr. 6.841/1999, nr. 6.842/1999, nr. 6.844/1999 si nr. 6.846/1999 ale Tribunalului Bucuresti - Sectia comerciala si in Dosarul nr. 429/2000 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia comerciala.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 19 septembrie 2000.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Marioara Prodan