DECIZIE Nr.
1548 din 25 noiembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 255 alin. 3 din Codul penal
coroborat cu art. 223 din Codul de procedura penala si art. 19 din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie, prin
raportare la art. 78 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 69 din 26 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - presedinte
Aspazia Cojocaru -judecator
Acsinte Gaspar -judecator
Mircea Stefan Minea -judecator
Ion Predescu -judecator
Tudorel Toader -judecator
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Marinela Minca.
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 255 alin. 3 din Codul penal
coroborat cu art. 223 din Codul de procedura penala si art. 19 din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie, prin
raportare la art. 78 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Radu
Vasile Prisacaru în Dosarul nr. 236/45/2007 al Curtii de Apel lasi - Sectia penala
si pentru cauze cu minori.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care
procedura de citare a fost legal îndeplinita.
Cauza fiind în stare de judecata, presedintele acorda
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere
a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibila.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrarile dosarului, constata
urmatoarele:
Prin Incheierea din 28 septembrie 2010, pronuntata în
Dosarul nr. 236/45/2007, Curtea de Apel Iasi - Sectia penala si pentru cauze
cu minori a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate
a prevederilor art. 255 alin. 3 din Codul penal coroborat cu art. 223 din Codul
de procedura penala si art. 19 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie, prin raportare la art. 78 din
Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Radu Vasile Prisacaru.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca prevederile legale mentionate încalca
dispozitiile constitutionale ale art. 11 referitoare la Dreptul intern si
dreptul international, ale art. 20 referitoare la Tratatele
internationale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) referitoare
la dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen
rezonabil, precum si ale art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces
echitabil, deoarece importanta mijlocului de proba a declaratiilor
martorilor este de necontestat, în conditiile în care persoana ce întruneste
aceasta calitate este, de principiu, neinteresata, impartiala, echidistanta,
atragându-i-se atentia asupra împrejurarilor esentiale ale cauzei, pe care le
prezinta sub prestare de juramânt. Or, raportat la acestea, declaratia
denuntatorului nu poate fi apreciata ca fiind data de o persoana neinteresata,
obiectiva si impartiala atât timp cât denuntul formulat reprezinta o cauza de
impunitate sau un mijloc de reducere a limitelor pedepselor, asa cum se dispune
în art. 255 alin. 3 din Codul penai si art. 19 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 43/2002. Totodata, textele legale criticate încalca dreptul la
un proces echitabil, asa cum este consacrat de Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece nesocotesc
principiul egalitatii armelor prin aceea ca partile trebuie sa fie tratate în
mod egal pe toata durata desfasurarii procesului.
Curtea de Apel Iasi - Sectia penala si pentru cauze
cu minori opineaza ca dispozitiile legale criticate
nu contravin prevederilor constitutionale invocate si ca nemultumirea autorului
nu vizeaza continutul reglementarilor, ci absenta altor dispozitii legale care
ar fi oportune pentru clarificarea pozitiei procesuale a denuntatorului în
cazurile de coruptie.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului,
Guvernul si Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine
urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl
constituie dispozitiile art. 255 alin. 3 - Darea de mita din Codul
penal, art. 223 - Denuntul si art. 78 - Martorul, ambele din
Codul de procedura penala, asa cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010,
publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie
2010, precum si ale art. 19 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002
privind Directia Nationala Anticoruptie, publicata în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, asa cum au fost modificate
prin articolul unic pct. 4 din Legea nr. 54/2006 privind aprobarea Ordonantei
de urgenta a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala
Anticoruptie, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din
13 martie 2006, care au urmatorul continut:
- Art. 255 alin. 3 din Codul penal: „Mituitorul nu se
pedepseste daca denunta autoritatii fapta mai înainte ca organul de urmarire sa
fi fost sesizat pentru acea infractiune.";
- Art. 223 din Codul de procedura penala: „Denuntul
este încunostintarea facuta de catre o persoana fizica sau de catre o persoana
juridica despre savârsirea unei infractiuni.
Denuntul trebuie sa contina aceleasi date ca si
plângerea.
Denuntul scris trebuie sa fie semnat de denuntator,
iar în cazul denuntului oral, acesta se consemneaza într-un proces-verbal de catre
organul în fata caruia a fost facut.
Dispozitiile art. 222 alin. 9 se aplica în mod
corespunzator.";
- Art. 78 din Codul de procedura penala: „Persoana
care are cunostinta despre vreo fapta sau despre vreo împrejurare de natura sa
serveasca la aflarea adevarului în procesul penal poate fi ascultata în
calitate de martor.";
-Art. 19 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
43/2002: „Persoana care a comis una dintre infractiunile atribuite prin
prezenta ordonanta de urgenta în competenta Directiei Nationale Anticoruptie,
iar în timpul urmaririi penale denunta si faciliteaza identificarea si tragerea
la raspundere penala a altor persoane care au savârsit astfel de infractiuni
beneficiaza de reducerea la jumatate a limitelor pedepsei prevazute de lege."
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca
prin dispozitiile legale criticate sunt încalcate prevederile constitutionale
ale art. 11 referitoare la Dreptul international si dreptul intern, ale
art. 20 referitoare la Tratatele internationale privind drepturile omului, ale
art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil si la
solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum si ale art. 6 din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale
referitoare la Dreptul la un proces echitabil.
Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea
constata ca autorul, dupa ce, într-o prima argumentare, punând semnul
egalitatii între calitatea de martor si cea de denuntator, evidentiaza aspecte
legate de ponderea unei astfel de declaratii în conditiile existentei unei
cauze de impunitate ori de reducere a pedepsei, în final, atribuind în procesul
penal martorului si denuntatorului calitatea de parte, extrage aspecte legate
de existenta unor presupuse inegalitati ale armelor. Or, de vreme ce premisele
de la care se porneste sunt cel putin discutabile, si concluzia este lovita de
aceleasi neajunsuri.
Pe de alta parte, împrejurarea ca art. 13 din Ordonanta
de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 atribuie competentei Directiei Nationale
Anticoruptie infractiunile prevazute de Legea nr. 78/2000 privind prevenirea,
descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, atesta ca legiuitorul a
instituit o norma speciala, care, din perspectiva acestor fapte, deroga de la
dreptul comun, respectiv Codul penal. Modalitatea în care textele sunt
interpretate si aplicate în aceste cauze nu poate fi supusa cenzurii instantei
de contencios constitutional, întrucât, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, aceasta se
pronunta fara a putea modifica sau completa prevederile legale supuse
controlului, neputând interveni în înfaptuirea actului de justitie, care,
potrivit art. 126 alin. (1) din Constitutie „se realizeaza prin Inalta Curte
de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de
lege".
De asemenea, prin Decizia nr. 35 din 11 ianuarie 2007,
publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 5 februarie
2007, Curtea Constitutionala a respins ca inadmisibila exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 43/2002, statuând ca, „în esenta, autorul exceptiei nu critica
masura de individualizare a pedepsei instituita de legiuitor, ci faptul ca nu
s-a prevazut aplicarea acestei masuri si fata de denuntatorii a caror urmarire
penala pentru infractiuni de coruptie se efectueaza de alte organe decât cele
prevazute de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002. Altfel spus,
autorul exceptiei nu critica continutul unei reglementari ci o omisiune de
reglementare".
Tinând seama de dispozitiile art. 2 alin. (3) din Legea
nr. 47/1992, conform carora „Curtea Constitutionala se pronunta numai asupra
constitutionalitatii actelor cu privire la care a fost sesizata, fara a putea
modifica sau completa prevederile supuse controlului", urmeaza ca exceptia
de neconstitutionalitate sa fie respinsa ca inadmisibila.
De altfel, aspectele reclamate de autor au fost
dezlegate în mare parte de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectiile
Unite, care, cu prilejul pronuntarii Deciziei nr. LIX (59) din 24 septembrie
2007, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 7
aprilie 2008, a statuat ca „dispozitiile art. 255 alin. 3 si 5 din Codul penal
sunt aplicabile doar în cazul infractiunilor încadrate exclusiv conform art.
255 din Codul penal, nefiind aplicabile dispozitiile legii speciale, respectiv
ale art. 61 alin. (2) si (4) din Legea nr. 78/2000".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1)lit. A.d)si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibila exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 255 alin. 3 din Codul penal
coroborat cu art. 223 din Codul de procedura penala si art. 19 din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie, prin
raportare la art. 78 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Radu
Vasile Prisacaru în Dosarul nr. 236/45/2007 al Curtii de Apel Iasi - Sectia
penala si pentru cauze cu minori.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata în sedinta publica din data de 25 noiembrie
2010.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru