Decizia Nr.1544 din 25.11.2010

(2) Termenele de judecată ulterioare nu pot fi mai mari de 10 zile.“Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi soluţionarea într-un termen rezonabil, art. 1 alin. (5), art. 24 privind dreptul la apărare şi art. 16 referitor la principiul constituţional al egalităţii în drepturi, precum şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 287¹ şi art. 287⁴ din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, astfel cum au fost introduse prin Ordonanţa Guvernului nr. 19/2009, prin raportare la prevederile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5), art. 16, art. 21 alin. (3), art. 24, precum şi la art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, aceasta este neîntemeiată. Modificările şi completările aduse Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 prin Ordonanţa Guvernului nr. 19/2009 privind unele măsuri în domeniul legislaţiei referitoare la achiziţiile publice au survenit ca urmare a necesităţii armonizării legislaţiei naţionale aferente modalităţilor de exercitare a căilor de atac şi mecanismelor de soluţionare a contestaţiilor cu prevederile legislaţiei europene, respectiv ale Directivei 2007/66/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 decembrie 2007 de modificare a directivelor 89/665/CEE şi 92/13/CEE ale Consiliului în ceea ce priveşte ameliorarea eficacităţii căilor de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţii. Acestea prevăd că „statele membre adoptă măsurile necesare pentru a garanta că, în ceea ce priveşte contractele circumscrise domeniului […], deciziile luate de autorităţile contractante pot fi supuse unor căi de atac efective şi, în special, cât se poate de rapide […]“. Pe de altă parte, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“. Astfel, legiuitorul este în drept să stabilească regulile de procedură cu aplicabilitate generală, dar şi unele reguli speciale, derogatorii, în considerarea unor situaţii deosebite, fără ca acestea să poată fi contrare liberului acces la justiţie, dreptului la apărare sau dispoziţiilor fundamentale referitoare la statul de drept. Prevederile criticate constituie norme de procedură, prin care se reglementează soluţionarea contestaţiilor privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, stabilind obligaţiile judecătorului, termenul de depunere a întâmpinării şi a răspunsului la aceasta şi la cererea reconvenţională, precum şi stabilirea primului termen de judecată şi a celor ulterioare. Dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, dimpotrivă, acestea instituie norme de procedură ce duc la judecarea cu celeritate a cauzelor referitoare la soluţionarea contestaţiilor privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii. Sintagma „termen rezonabil“ conduce la concluzia că termenul trebuie să fie cât mai scurt, şi nu aşa cum motivează autorul excepţiei, invocând faptul că nu are timp suficient pentru a-şi pregăti apărarea. Această soluţie este în concordanţă şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în speţă cea legată de aplicarea art. 6 paragraful 1 din Convenţie, cu referire la respectarea principiului celerităţii procedurilor judiciare. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că, prin impunerea respectării unui termen rezonabil, Convenţia subliniază importanţa faptului că „justiţia trebuie să fie administrată fără întârzieri de natură a-i compromite eficacitatea şi credibilitatea (Hotărârea din 27 octombrie 1994 privind Cauza Katte Klitsche de la Grange împotriva Italiei, seria A, nr. 293-B, paragraful 61), statul fiind responsabil pentru activitatea ansamblului serviciilor sale, nu numai pentru aceea a organelor judiciare (Hotărârea din 23 octombrie 1990 privind Cauza Moreira de Azevedo împotriva Portugaliei, seria A, nr. 189, paragraful 73).“De asemenea, textul criticat nu îngrădeşte dreptul la apărare, părţile interesate având deopotrivă posibilitatea utilizării căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, aceasta beneficiază de toate garanţiile procesuale în vederea exercitării efective a dreptului de apărare şi în condiţiile respectării principiului egalităţii armelor pentru toate părţile implicate. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 287¹ şi art. 287⁴ din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Marrati Construcţii“ - S.R.L. în Dosarul nr. 7.172/30/2009 al Tribunalului Arad - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2010. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu