DECIZIE   Nr. 154 din 30 martie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. (1) din Legea nr. 232/2003 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 36/2003 privind corelarea unor dispozitii din legislatia financiar-fiscala, precum si a dispozitiilor art. 250 alin. (1) pct. 11 lit. l) si n) si ale art. 257 lit. j) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 466 din 25 mai 2004

    Costica Bulai           - presedinte
    Nicolae Cochinescu      - judecator
    Constantin Doldur       - judecator
    Lucian Stangu           - judecator
    Serban Viorel Stanoiu   - judecator
    Ioan Vida               - judecator
    Aurelia Popa            - procuror
    Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 11, 12 si 23 din Legea nr. 232/2003 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 36/2003 privind corelarea unor dispozitii din legislatia financiar-fiscala, exceptie ridicata de primarul municipiului Constanta si de Consiliul Local Constanta in Dosarul nr. 9.577/2003 al Judecatoriei Constanta.
    La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, aratand, pe de-o parte, ca dispozitiile legale criticate au fost abrogate, insa solutia legislativa a fost preluata de dispozitiile Codului fiscal, iar, pe de alta parte, ca principiul autonomiei locale nu presupune independenta totala a autoritatilor locale si, ca atare, dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 26 noiembrie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 9.577/2003, Judecatoria Constanta a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. I pct. 11, 12 si 23 din Legea nr. 232/2003 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 36/2003 privind corelarea unor dispozitii din legislatia financiar-fiscala, exceptie ridicata de primarul municipiului Constanta si Consiliul Local al Municipiului Constanta intr-un litigiu avand ca obiect solutionarea cererii de anulare a unei dispozitii a primarului.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia sustin ca modificarea prin Legea nr. 232/2003 a Ordonantei Guvernului nr. 36/2002, in sensul ca se excepteaza de la plata impozitelor si taxelor locale "terenurile aferente complexelor hidrotehnice sau de navigatie, porturilor, canalelor navigabile, inclusiv ecluzele si statiile de pompare ale acestora, precum si terenurile aferente lucrarilor de imbunatatiri funciare", este neconstitutionala pentru mai multe motive: a) legea retroactiveaza cu 5 luni; b) lezeaza dreptul de proprietate privata a unitatii administrativ-teritoriale; c) ingradeste exercitiul drepturilor consiliului local; d) exceptarea de la plata taxei pentru folosinta terenurilor este discriminatorie si contravine principiului autonomiei locale si f) lezeaza competentele reglementate pentru stabilirea impozitelor si taxelor. In acest sens, considera ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile art. 15 alin. (2), art. 44 alin. (2), art. 53 alin. (1) si (2), art. 56 alin. (2), art. 120 si art. 139 alin. (1) si (2) din Constitutie, republicata.
    Judecatoria Constanta apreciaza ca, referitor la sustinerile autorilor exceptiei privind incalcarea art. 44 alin. (2), art. 53, 120 si 139 din Constitutie, republicata, exceptia ridicata nu este intemeiata, insa critica potrivit careia dispozitiile legale criticate retroactiveaza este intemeiata, intrucat Legea nr. 232/2003 a intrat in vigoare la data de 31 mai 2003 (data publicarii acesteia in Monitorul Oficial al Romaniei), iar anul fiscal 2003 a inceput la 1 ianuarie 2003. Astfel, aplicarea unor dispozitii din Legea nr. 232/2003 incepand cu data de 1 ianuarie 2003 este neconstitutionala.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Nici una dintre autoritatile publice mentionate nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicata, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, precum si celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, asa cum reiese din incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale, il constituie art. I pct. 11, 12 si 23 din Legea nr. 232/2003 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 36/2003 privind corelarea unor dispozitii din legislatia financiar-fiscala (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 373 din 31 mai 2003). Legea nr. 232/2003 a modificat si completat, printre altele, si dispozitiile art. VI din Ordonanta Guvernului nr. 36/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 68 din 2 februarie 2003, dispozitii care, la randul lor, au modificat si completat unele prevederi din Ordonanta Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele si taxele locale, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 670 din 10 septembrie 2002.
    In concluzie, dispozitiile legale criticate fac parte din Ordonanta Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele si taxele locale, iar celelalte acte normative (Ordonanta Guvernului nr. 36/2003 si Legea nr. 232/2003 de aprobare a acesteia) nu fac decat sa le modifice sau sa le completeze.
    Curtea observa ca, in realitate, criticile formulate de autorii exceptiei se refera la doua puncte ale art. I din Legea nr. 232/2003, si anume punctele 11 si 12, care prevad modificarea subpunctelor (12) si (14) ale punctului 7 din anexa nr. 2, respectiv, a punctului 5 al lit. B a anexei nr. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 36/2002, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, referitoare la scutirea de impozit asupra unor constructii si terenuri, dispozitii avand urmatorul cuprins:
    - Anexa nr. 2: "Lista cuprinzand cladirile care nu sunt supuse impozitului [...] 7. Constructii speciale: [...] (12) constructii hidrometrice, oceanografice, hidrometeorologice, hidrotehnice, de imbunatatiri funciare, porturi, canale navigabile cu ecluzele si statiile de pompare aferente canalelor [...] (14) retele si conducte pentru transportul apei, al produselor petroliere, gazelor si lichidelor industriale, retele si conducte de termoficare si retele de canalizare.";
    - Anexa nr. 5: "Terenurile pentru care nu se datoreaza impozitul si taxa pe teren [...] B. Nu se datoreaza taxa pe teren pentru: [...] 5. terenurile aferente complexelor hidrotehnice sau de navigatie, porturilor, canalelor navigabile, inclusiv ecluzele si statiile de pompare aferente acestora, precum si terenurile aferente lucrarilor de imbunatatiri funciare."
    De asemenea, asa cum reiese din formularea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia critica si pct. 23 al art. I din Legea nr. 232/2003 ca fiind retroactiv, insa, in realitate, Curtea constata ca acestia se refera la dispozitiile art. II alin. (1) din aceeasi lege, care prevad ca "Modificarile si completarile aduse prin prezenta lege la Legea nr. 414/2002 privind impozitul pe profit, precum si cele aduse prin prezenta lege la Ordonanta Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele si taxele locale se aplica incepand cu anul fiscal 2003."
    Ulterior sesizarii, Ordonanta Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele si taxele locale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, a fost expres si integral abrogata prin art. 298 alin. (1) pct. 27 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003), dar dispozitiile subpunctelor (12) si (14) ale punctului 7 din anexa nr. 2, precum si cele ale punctului 5 al lit. B a anexei nr. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 36/2002, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, au fost preluate, cu un continut similar, in actul normativ abrogator, in continutul prevederilor art. 250 alin. (1) pct. 11 lit. l) si n), precum si in cele ale art. 257 lit. j). Conform jurisprudentei constante a Curtii Constitutionale, daca prevederile unui act normativ au fost abrogate, insa solutia legislativa prevazuta de acestea a fost preluata in continutul altui act normativ, Curtea se va pronunta asupra dispozitiilor corespunzatoare din noua reglementare. Astfel, in cazul de fata, Curtea urmeaza sa se pronunte asupra dispozitiilor art. 250 alin. (1) pct. 11 lit. l) si n), precum si ale art. 257 lit. j) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, care au urmatorul continut:
    - Art. 250 alin. (1) pct. 11 lit. l) si n): "(1) Impozitul pe cladiri nu se datoreaza pentru: [...] 11. oricare dintre urmatoarele constructii speciale [...] l) constructii hidrometrice, oceanografice, hidrometeorologice, hidrotehnice, de imbunatatiri funciare, porturi, canale navigabile cu ecluzele si statiile de pompare aferente canalelor; [...] n) retele si conducte pentru transportul sau distributia apei, produselor petroliere, gazelor si lichidelor industriale, retele si conducte de termoficare si retele de canalizare;";
    - Art. 257 lit. j): "Impozitul pe teren nu se datoreaza pentru: [...] j) orice terenuri legate de sistemele hidrotehnice sau de navigatie, terenurile aferente infrastructurii portuare, canalelor navigabile, inclusiv ecluzele si statiile de pompare aferente acestora, precum si terenurile aferente lucrarilor de imbunatatiri funciare."
    In ceea ce priveste dispozitiile art. II alin. (1) din Legea nr. 232/2003, referitoare la aplicarea modificarilor si completarilor Ordonantei Guvernului nr. 36/2002 incepand cu anul fiscal 2003, Curtea constata ca acestea au fost abrogate prin Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, nefiind preluate in actul normativ abrogator.
    In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia apreciaza ca dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 15 alin. (2), art. 41 alin. (2), art. 49, art. 53 alin. (2), art. 119, art. 138, care, in urma revizuirii si republicarii Constitutiei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, au devenit art. 15 alin. (2), art. 44 alin. (2), art. 53, art. 56 alin. (2), art. 120 alin. (1), art. 139, avand urmatorul continut:
    - Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.";
    - Art. 44 alin. (2): "Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute prin lege organica, precum si prin mostenire legala.";
    - Art. 53: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
    (2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii.";
    - Art. 56 alin. (2): "Sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale.";
    - Art. 120 alin. (1): "Administrarea publica din unitatile administrativ-teritoriale se intemeiaza pe principiile descentralizarii, autonomiei locale si deconcentrarii serviciilor publice.";
    - Art. 139: "(1) Impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurarilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege.
    (2) Impozitele si taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judetene, in limitele si in conditiile legii.
    (3) Sumele reprezentand contributiile la constituirea unor fonduri se folosesc, in conditiile legii, numai potrivit destinatiei acestora."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine urmatoarele:
    I. Ulterior sesizarii Curtii Constitutionale prin Incheierea din 26 noiembrie 2003, Ordonanta Guvernului nr. 36/2002, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, a fost abrogata prin prevederile art. 298 alin. (1) pct. 27 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003 si care a intrat in vigoare la 1 ianuarie 2004. Dispozitiile art. II alin. (1) din Legea nr. 232/2003 (de aprobare a Ordonantei Guvernului nr. 36/2003, care, la randul ei a modificat si completat Ordonanta Guvernului nr. 36/2002) nu au fost preluate in noua reglementare.
    Avand in vedere dispozitiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, potrivit carora "Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor [...] privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare [...]", Curtea urmeaza a respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. (1) din Legea nr. 232/2003, ca devenita inadmisibila.
    II. Referitor la celelalte dispozitii legale criticate, care excepteaza de la plata impozitului pe cladiri si pe teren constructiile, respectiv terenurile aferente complexelor hidrotehnice de navigatie, porturilor, canalelor navigabile, inclusiv ecluzele si spatiile de pompare aferente acestora, precum si terenurilor aferente lucrarilor de imbunatatiri funciare, Curtea retine ca stabilirea prin lege a obligatiei de plata a anumitor impozite sau taxe, ca si a eventualelor scutiri de la plata acestora, tine de optiunea exclusiva a legiuitorului, cu conditia ca aceste reglementari sa se aplice in mod uniform pentru situatii egale.
    Cu privire la invocarea prevederilor constitutionale ale art. 44 alin. (2), referitoare la garantarea si ocrotirea proprietatii private in mod egal de lege, indiferent de titular, Curtea constata ca acestea nu au incidenta in cauza, intrucat bunurile la care se refera dispozitiile legale criticate constituie, potrivit Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, bunuri apartinand domeniului public.
    Avand in vedere aceste considerente, critica autorilor exceptiei privind incalcarea prevederilor art. 53 din Legea fundamentala, referitoare la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, nu poate fi primita.
    Referitor la pretinsa incalcare a principiului autonomiei locale, consacrat de art. 120 alin. (1) din Constitutie, republicata, Curtea retine ca acest principiu nu presupune totala independenta si competenta exclusiva a autoritatilor publice din unitatile administrativ-teritoriale, ci acestea sunt obligate sa se supuna reglementarilor legale general valabile pe intreg teritoriul tarii, dispozitiilor legale adoptate pentru protejarea intereselor nationale. In acest sens, art. 121 alin. (2) din Constitutie, republicata, prevede: "Consiliile locale si primarii functioneaza, in conditiile legii, ca autoritati administrative autonome si rezolva treburile publice din comune si din orase".
    Ca atare, Curtea constata ca autoritatile administratiei publice locale nu au totala independenta nici in privinta stabilirii impozitelor si taxelor locale. Astfel, potrivit art. 139 alin. (2) din Constitutie, republicata, "Impozitele si taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judetene, in limitele si in conditiile legii". Aceasta prevedere constitutionala obliga legiuitorul sa determine, la modul general, domeniile, activitatile si veniturile pentru care consiliile locale sau judetene sunt competente sa stabileasca impozite si taxe locale. In acelasi sens, legea poate prevedea domeniile, activitatile, veniturile sau categoriile de persoane scutite de la plata impozitelor ori taxelor locale.
    Stabilirea obligatiei de plata a impozitelor si taxelor locale, precum si scutirea de la plata unor impozite sau taxe pentru anumite bunuri ori venituri sau pentru anumite categorii de contribuabili se intemeiaza pe principiul asezarii juste a sarcinilor fiscale, prevazut de art. 56 alin. (2) din Constitutie, republicata.
    Cu privire la dispozitiile art. I pct. 12 din Legea nr. 232/2003, Curtea s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 460 din 2 decembrie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 70 din 28 ianuarie 2004, statuand ca acestea sunt constitutionale. Neexistand elemente noi de natura a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii, considerentele si solutia acestei decizii isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) si al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    1. Respinge, ca devenita inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. (1) din Legea nr. 232/2003 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 36/2003 privind corelarea unor dispozitii din legislatia financiar-fiscala, exceptie ridicata de primarul municipiului Constanta si de Consiliul Local al Municipiului Constanta in Dosarul nr. 9.577/2003 al Judecatoriei Constanta.
    2. Respinge, ca fiind neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 250 alin. (1) pct. 11 lit. l) si n), precum si ale art. 257 lit. j) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de aceiasi autori in acelasi dosar.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 30 martie 2004.

                      PRESEDINTE,
              prof. univ. dr. COSTICA BULAI

                              Magistrat asistent,
                              Ioana Marilena Chiorean