DECIZIE   Nr. 154 din 10 mai 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 362 alin. 1 lit. c) si d) si ale art. 385^2 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 387 din 16 iulie 2001

    Lucian Mihai       - presedinte
    Costica Bulai      - judecator
    Constantin Doldur  - judecator
    Kozsokar Gabor     - judecator
    Ioan Muraru        - judecator
    Nicolae Popa       - judecator
    Lucian Stangu      - judecator
    Romul Petru Vonica - judecator
    Iuliana Nedelcu    - procuror
    Cristina Radu      - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 362 alin. 1 lit. c) si d) si ale art. 385^2 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Gheorghe Ghita in Dosarul nr. 98/2000 al Curtii Militare de Apel.
    La apelul nominal raspunde autorul exceptiei, personal si asistat de avocat Coriolan Voinea, lipsind celelalte parti, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Aparatorul autorului exceptiei arata ca limitarea dreptului persoanei vatamate si al partii civile de a exercita caile de atac impotriva unei hotarari penale, astfel cum este reglementata prin dispozitiile art. 362 din Codul de procedura penala, incalca atat dispozitiile constitutionale ale art. 21 alin. (2), conform carora nici o lege nu poate ingradi exercitarea dreptului de a se adresa justitiei pentru apararea drepturilor si intereselor sale legitime, pe toate treptele de infaptuire a actului de justitie, cat si dispozitiile art. 49, potrivit carora exercitiul unor asemenea drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai daca se impune, printre altele, pentru apararea unor drepturi si libertati cetatenesti, restrangerea neputand atinge existenta acestora. Se sustine ca prin recunoasterea doar pentru inculpat si procuror a dreptului de a exercita caile de atac in ceea ce priveste ambele laturi ale procesului penal se omite faptul ca in cazul infractiunilor complexe, astfel cum sunt definite la art. 42 alin. 3 din Codul penal - respectiv, in speta, infractiunea de cercetare abuziva, prevazuta la art. 266 alin. 2 din Codul penal -, persoanei care este victima infractiunii nu i se poate contesta calitatea de subiect pasiv al infractiunii complexe, alaturi de Ministerul Public. Se arata ca "in toate cazurile in care actiunea penala se porneste si se exercita din oficiu, ori de cate ori o persoana este victima unei infractiuni, deci este subiect pasiv principal sau secundar al infractiunii, fiind parte vatamata, conform art. 24 din Codul penal, nu i se poate ingradi dreptul de a declansa actiunea penala, de a o sustine si de a exercita caile de atac, indiferent daca Ministerul Public realizeaza sau nu rolul activ potrivit principiului oficialitatii". Se mai arata ca dispozitiile legale invocate sunt "neconstitutionale in masura in care opresc persoana care a suferit o vatamare sa se adreseze direct instantelor judecatoresti, in baza art. 21 din Constitutie".
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, invocand jurisprudenta in materie a Curtii Constitutionale. De asemenea, cu referire la dreptul constitutional privind accesul liber la justitie, se mai arata ca, in conformitate cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, dreptul de a dispune de un recurs in fata unei "instante" nationale poate fi supus limitarilor decurgand din context, lasandu-se statelor o larga libertate de apreciere pentru a hotari asupra a ceea ce inseamna "eficacitate". In acest sens, de exemplu, prin hotararea pronuntata in cauza "Leander impotriva Suediei" (1987), Curtea Europeana a Drepturilor Omului a declarat ca termenul "recurs" poate insemna in realitate un "ansamblu de recursuri". In consecinta, nu se poate sustine inexistenta unui "recurs efectiv" in scopul de a se statua asupra unei plangeri, fara a se fi epuizat ansamblul recursurilor prevazute prin dreptul intern.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 16 ianuarie 2001, pronuntata in Dosarul nr. 98/2000, Curtea Militara de Apel a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 362 alin. 1 lit. c) si d) si ale art. 385^2 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Gheorghe Ghita.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arata ca dispozitiile legale invocate sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1), art. 21, art. 22 alin. (1) si ale art. 49 din Constitutie, sustinandu-se ca limitarea dreptului partilor vatamate si partilor civile de a promova si de a exercita caile de atac impotriva hotararilor judecatoresti, cele dintai numai in ceea ce priveste latura penala, iar celelalte numai cu privire la latura civila, reprezinta o restrangere a dreptului constitutional al accesului liber la justitie.
    Curtea Militara de Apel, exprimandu-si opinia, apreciaza ca dispozitiile "art. 362 alin. 1 lit. c) si d) din Codul de procedura penala (in materia apelului) si ale art. 385^2 din Codul de procedura penala (in materia recursului), care limiteaza dreptul partii vatamate de a exercita caile ordinare de atac numai in cauzele in care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila, si, respectiv, dreptul partii civile de a exercita caile ordinare de atac numai in ce priveste latura civila, contravin atat dispozitiilor art. 16 alin. (1), cat si dispozitiilor art. 21 alin. (1) din Constitutie. Restrangerile procesuale amintite creeaza astfel discriminari intre Ministerul Public si inculpat - care pot ataca cu apel sau recurs atat latura penala, cat si latura civila a unei hotarari penale - si partea vatamata si cea civila".
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Presedintele Camerei Deputatilor, in punctul sau de vedere, arata ca exceptia este neintemeiata. In ceea ce priveste drepturile procesuale ale partii vatamate, Codul de procedura penala face distinctie intre situatiile speciale in care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate, cand, cu rare exceptii, nu numai lipsa plangerii prealabile sau retragerea acesteia, dar si impacarea partilor inlatura raspunderea penala, pe de o parte, si situatiile obisnuite, in care actiunea penala se pune in miscare si se exercita din oficiu. In aceste conditii dreptul partii vatamate de a declara apel sau recurs in ceea ce priveste latura penala a cauzei, drept prevazut la art. 362 alin. 1 lit. c), in ceea ce priveste apelul, si la art. 385^2 din Codul de procedura penala, in ceea ce priveste recursul, apare ca o completare a dreptului ei de a dispune cu privire la punerea in miscare si exercitarea actiunii penale. Spre deosebire de aceasta situatie, in cauzele in care actiunea penala se pune in miscare din oficiu persoana vatamata nu are dreptul sa decida nici declansarea, nici incetarea procesului penal si, in consecinta, nici continuarea acestuia prin promovarea caii de atac a apelului - art. 362 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala - sau a recursului (art. 385^2 din Codul de procedura penala).
    Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata. In ceea ce priveste posibilitatea partii civile de a ataca latura penala a cauzei, instanta de control judiciara sesizata de partea civila nu poate fi impiedicata de a constata, atunci cand este cazul, ca inculpatul a fost gresit achitat pentru motivul ca fapta imputata nu exista sau aceasta nu a fost savarsita de el. Aceasta constatare produce efecte numai asupra actiunii civile care va fi admisa, cea penala ramanand definitiva prin achitarea inculpatului. Contrarietatea de hotarari poate fi insa inlaturata prin exercitarea cailor extraordinare de atac. Pe de alta parte insa, avand deplina capacitate procesuala in tot ceea ce priveste actiunea civila, partea civila va putea discuta in apelul sau, dupa caz, in recursul ei si aspectele penale ale hotararii atacate, daca de modul in care au fost solutionate de acestea depinde rezolvarea actiunii civile. Astfel, in caz de achitare instanta are obligatia de a se pronunta asupra laturii civile, deci de a solutiona actiunea civila integral. Aceasta inseamna determinarea existentei unui fapt civil generator de prejudicii, in conditiile art. 998 si urmatoarele din Codul civil. De altfel, prin art. 346 din Codul de procedura civila se dispune ca in caz de achitare sau incetare a procesului penal instanta se pronunta prin aceeasi sentinta si asupra actiunii civile.
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constitutie dispozitiile art. 362 alin. 1 lit. c) si d) si ale art. 385^2 din Codul de procedura penala. Aceste dispozitii au urmatorul continut:
    Art. 362
    "Pot face apel: [...]
    c) partea vatamata, in cauzele in care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila, dar numai in ce priveste latura penala;
    d) partea civila si partea responsabila civilmente, in ce priveste latura civila;";
    Art. 385^2
    "Pot face recurs persoanele aratate in art. 362, care se aplica in mod corespunzator."
    Textele constitutionale invocate de autor ca fiind incalcate sunt urmatoarele:
    Art. 16 alin. (1)
    "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
    Art. 21
    "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
    Art. 22 alin. (1)
    "Dreptul la viata, precum si dreptul la integritate fizica si psihica ale persoanei sunt garantate.";
    Art. 49 alin. (1)
    "Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala constata ca aceasta este neintemeiata si, in consecinta, urmeaza sa fie respinsa.
    Art. 362 din Codul de procedura penala stabileste persoanele care pot face apel impotriva sentintelor penale pronuntate in prima instanta, printre acestea, la alin. 1 lit. c), numarandu-se partea vatamata, dar numai in ceea ce priveste latura penala in cauzele in care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila. Prevederile art. 362 se aplica "in mod corespunzator" si in ceea ce priveste recursul, asa cum se arata in art. 385^2 din Codul de procedura penala.
    In aplicarea prevederilor art. 130 din Constitutie privind rolul Ministerului Public procurorul este titularul actiunii publice in procesul penal, ca reprezentant al intereselor generale ale societatii. In acest context interdictia partii vatamate de a ataca latura civila a cauzei nu duce la o limitare a accesului acesteia la justitie. Instanta de control judiciar sesizata de partea vatamata nu poate fi impiedicata sa constate, atunci cand este cazul, ca inculpatul a fost gresit achitat pentru motivul ca fapta imputata nu exista sau ca aceasta nu a fost savarsita de el. Aceasta constatare produce efecte numai asupra actiunii penale, care poate fi admisa, latura civila ramanand insa definitiva. Cu toate astea, contrarietatea de hotarari poate fi inlaturata prin exercitarea cailor extraordinare de atac.
    Curtea mai retine ca in ceea ce priveste drepturile procesuale ale partii vatamate Codul de procedura penala in vigoare face distinctie intre situatiile speciale in care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate, cand, cu foarte rare exceptii, nu numai lipsa plangerii prealabile sau retragerea acesteia, dar si impacarea partilor inlatura raspunderea penala, pe de o parte, si situatiile obisnuite, cand actiunea penala se pune in miscare si se exercita din oficiu, pe de alta parte. In aceste conditii dreptul partii vatamate de a declara apel sau recurs in ceea ce priveste latura penala a cauzei, drept prevazut la art. 362 alin. 1 lit. c) in ceea ce priveste apelul si la art. 385^2 in ceea ce priveste recursul, apare ca o completare a dreptului ei de a dispune cu privire la punerea in miscare si exercitare a actiunii penale. Spre deosebire de aceasta situatie, in cauzele in care actiunea penala se pune in miscare din oficiu persoana vatamata nu are dreptul sa decida nici declansarea, nici incetarea procesului penal si, in consecinta, nici continuarea acestuia prin promovarea caii de atac a apelului [art. 362 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala] sau a recursului (art. 385^2 din Codul de procedura penala). In aceste cauze isi gaseste aplicare principiul oficialitatii, inscris in art. 2 din Codul de procedura penala, care constituie regula in procesul penal roman. Faptul ca in cazul dat partea vatamata nu poate declara apel sau recurs nu este de natura sa ii aduca prejudicii. Potrivit prevederilor art. 130 din Constitutie, referitoare la rolul Ministerului Public, prevederi care isi gasesc exprimare in art. 2 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, Ministerul Public reprezinta in activitatea judiciara interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, drepturile si libertatile cetatenilor. In virtutea principiilor impartialitatii, legalitatii si controlului ierarhic, care stau la baza organizarii Ministerului Public, procurorul trebuie sa manifeste in activitatea sa obiectivitate si echidistanta. El se constituie intr-un garant al aplicarii corecte a legii, iar atunci cand constata ca legea a fost gresit aplicata foloseste calea de atac a apelului sau a recursului, dupa caz, pentru restabilirea legalitatii.
    Curtea constata ca, desi in cele doua situatii drepturile procesuale ale partii vatamate sunt diferite, aceasta nu constituie o incalcare a principiului egalitatii in drepturi prevazut la art. 16 din Constitutie, deoarece acest principiu nu trebuie sa atraga aplicarea aceluiasi regim juridic unor situatii diferite. In acest sens s-a pronuntat Curtea Constitutionala in mod constant in jurisprudenta sa. De exemplu, prin Decizia nr. 256 din 17 iunie 1997, Curtea a subliniat ca principiul egalitatii nu se opune ca o lege sa stabileasca reguli diferite in raport cu persoane care se afla in situatii diferite. Or, situatia in care punerea in miscare a actiunii penale se face din oficiu, asa cum este cazul in speta, apare ca total diferita de cea in care punerea in miscare a actiunii penale se face la plangerea prealabila a persoanei vatamate, fapt pentru care se impune un tratament juridic diferentiat.
    Intrucat posibilitatea legala a promovarii apelului sau a recursului de catre partea vatamata nu este de natura sa ii aduca acesteia prejudicii, avand in vedere ca sarcina apararii intereselor sale revine Ministerului Public, ca titular al actiunii penale, nu se poate sustine ca dispozitiile legale criticate ar contraveni prevederilor art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
    Curtea mai constata ca in cauzele in care functioneaza principiul oficialitatii in procesul penal (art. 2 din Codul de procedura penala) Ministerul Public, in baza atributiilor stabilite prin art. 130 din Constitutie, este titularul actiunii publice, fiind singurul in masura sa dispuna, in conditiile legii si in numele societatii, in ceea ce priveste folosirea cailor de atac impotriva hotararilor judecatoresti cu privire la latura penala. Asa cum in cauzele in care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate procurorul nu poate dispune punerea in miscare si exercitarea actiunii penale impotriva vointei persoanei vatamate, tot asa, in cazurile in care functioneaza principiul oficialitatii, persoana vatamata, cand participa in proces in calitate de parte vatamata, desi are anumite drepturi procesuale, nu poate dispune asupra actiunii penale si nici asupra continuarii procesului penal prin folosirea cailor de atac impotriva hotararii judecatoresti pronuntate in cauza. Altfel, partea vatamata s-ar substitui Ministerului Public, singurul imputernicit prin Constitutie sa reprezinte interesele societatii in procesul penal.
    Pentru argumentele mai sus aratate nu poate fi retinuta nici critica potrivit careia dispozitiile art. 362 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala contravin art. 49 din Constitutie.
    De altfel, asupra constitutionalitatii prevederilor art. 362 din Codul de procedura penala Curtea Constitutionala s-a pronuntat, cu opinia separata a patru judecatori, si prin Decizia nr. 45 din 14 martie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 370 din 9 august 2000.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 362 alin. 1 lit. c) si d) si ale art. 385^2 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Gheorghe Ghita in Dosarul nr. 98/2000 al Curtii Militare de Apel.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 10 mai 2001.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Cristina Radu