Decizia Nr.1536 din 06.12.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 şi art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societăţilor comerciale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 506/2002, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Luca“ - S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 27.822/3/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.079D/2010.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei a depus la dosar un înscris prin care solicită admiterea excepţiei şi anumite lămuriri referitoare la cadrul de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 28 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 27.822/3/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 şi art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societăţilor comerciale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 506/2002, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Luca“ - S.R.L. din Braşov într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului declarat împotriva unei decizii comerciale privind pretenţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece se aplică contractelor încheiate şi executate în mare parte înainte de intrarea în vigoare a legii criticate. Pe de altă parte, prin dispoziţiile legale criticate se creează o evidentă discriminare, întrucât una dintre părţile contractante - instituţiile statului - beneficiază de dreptul dat de textul de lege criticat în derularea contractelor, iar cealaltă parte, deşi are un contract absolut legal, în faţa instanţei, nu are niciun fel de drept, deoarece i se aplică un text de lege neconstituţional formulat în termeni imperativi.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Avocatul Poporului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare a Curţii, îl constituie prevederile art. 2 şi art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societăţilor comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 2 februarie 2002. Această ordonanţă a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 506/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 26 iulie 2002. Ulterior aprobării prin lege, Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 a fost modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 40/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 2 februarie 2003, aprobată prin Legea nr. 198/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 16 mai 2003, şi prin Ordonanţa Guvernului nr. 27/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 19 iulie 2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 340/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.090 din 5 decembrie 2005. În urma acestor evenimente legislative art. 2 şi art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni deţinute de stat la societăţile comerciale au următorul cuprins:– Art. 2: „Prezenta ordonanţă se aplică contractelor având ca obiect vânzarea-cumpărarea de acţiuni deţinute de stat la societăţi comerciale, încheiate de Fondul Proprietăţii de Stat, de Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului sau de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, denumită în continuare Autoritate.“;

– Art. 21: „(1) În cazul desfiinţării contractului pe cale convenţională sau judiciară Autoritatea va reţine de la cumpărător toate sumele achitate de acesta în contul contractului, reprezentând, după caz, avans, rate, dobânzi, penalităţi achitate cu orice titlu, până la desfiinţarea acestuia.(1¹) În cazul desfiinţării contractului pe cale convenţională sau judiciară, pentru prejudicii cauzate Autorităţii, cumpărătorul este obligat la plata daunelor-interese constituite din: a)sumele reprezentând dobânzile şi penalităţile datorate pentru ratele scadente şi neachitate până la data desfiinţării contractului, precum şi penalităţile datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligaţii contractuale;b)sumele reprezentând dividendele încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului;c)sumele prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1.045/2001 privind recuperarea onorariilor de succes plătite consultanţilor de către Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului în cadrul Programului pentru Ajustarea Sectorului Privat (PSAL).(1²) Prevederile alin. (1) şi (1¹) se aplică şi proceselor în curs de judecată având ca obiect desfiinţarea contractului, începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe. (2) Pentru prejudiciile cauzate societăţii de către cumpărător, aceasta poate cere instanţei judecătoreşti daune-interese.(3) Stabilirea prejudiciilor şi a întinderii daunelor-interese prevăzute la alin. (2), precum şi a celor provocate Autorităţii se va face, la solicitarea societăţii/Autorităţii, pe baza unei expertize întocmite de persoane fizice şi/sau juridice abilitate prin lege pentru astfel de operaţiuni.(4) Cheltuielile aferente efectuării expertizei prevăzute la alin. (3) vor fi avansate de societate sau, după caz, de Autoritate şi vor fi recuperate de la cumpărător.“În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, precum şi art. 11 alin. (1) şi (2) privind obligaţia statului român de a îndeplini întocmai şi cu bună-credinţă îndatoririle ce îi revin din tratatele la care este parte, precum şi faptul că tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern, din Constituţie, raportat la art. 85 şi următoarele din Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene referitoare la sancţionarea abuzului de putere dominantă, devenit art. 105 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele: Prevederile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate pentru critici de neconstituţionalitate similare. Astfel, prin Decizia nr. 459 din 20 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 951 din 26 octombrie 2005, şi Decizia nr. 189 din 27 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 7 iunie 2004, Curtea a constatat constituţionalitatea acestora. Referitor la constituţionalitatea art. 2 din ordonanţă, Curtea a reţinut că, potrivit art. 1 din ordonanţa criticată, aceasta „reglementează monitorizarea executării obligaţiilor asumate de cumpărători pe perioada derulării contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni deţinute de stat la societăţile comerciale, societăţile şi companiile naţionale, denumite în continuare societate.“ Rezultă că textul art. 2 din ordonanţă, criticat pentru neconstituţionalitate, nu conţine în sine dispoziţii cu caracter retroactiv. Aceste prevederi legale, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa Guvernului nr. 27/2005, nu cuprind referiri cu privire la o eventuală aplicare pentru perioada anterioară intrării lor în vigoare. În consecinţă, nu sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2). De altfel, alte dispoziţii ale Ordonanţei Guvernului nr. 27/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002 cuprind precizări în sensul că nu se pune problema retroactivităţii. În acest sens, art. II al Ordonanţei Guvernului nr. 27/2005 prevede că „Dispoziţiile art. 26¹ alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 506/2002, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică numai obligaţiilor referitoare la angajamente investiţionale a căror scadenţă este ulterioară intrării în vigoare a prezentei ordonanţe“. De asemenea, art. III alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2005 prevede: „În scopul organizării şi desfăşurării în condiţii unitare a monitorizării postprivatizare, prevederile cap. IV «Urmărirea modului de realizare a obligaţiilor contractuale» din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 506/2002, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică şi contractelor aflate în derulare pentru perioada rămasă de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe.“ Mai mult, alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că „Pentru perioada scursă până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe Autoritatea poate conveni cu cumpărătorul, prin act adiţional, aplicarea prevederilor alin. (1)“, ceea ce duce la concluzia că numai prin acordul de voinţă al părţilor ar putea fi aplicabile dispoziţiile respective şi pentru perioada anterioară intrării în vigoare a acestora. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002, autorul consideră că acestea contravin prevederilor art. 15 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie. În legătură cu aceste susţineri, prin deciziile nr. 165 din 6 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 23 iunie 2003, şi nr. 294 din 6 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 29 septembrie 2004, respingând excepţiile, Curtea Constituţională nu a reţinut încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile, statuat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât textul legal dedus controlului nu conţine în sine nicio dispoziţie cu caracter retroactiv, el urmând a-şi găsi aplicarea exclusiv de la data intrării în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002; pe de altă parte, a reţinut că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 faţă de art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea Constituţională a reţinut, prin Decizia nr. 544 din 18 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.015 din 16 noiembrie 2005, că acestea nu contravin principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice; dispoziţia legală dedusă controlului, pentru raţiuni evidente, derogă de la dreptul comun în materie, prerogativă recunoscută legiuitorului, inclusiv celui delegat, fără ca exercitarea acesteia să impună şi să justifice calificarea reglementării astfel adoptate ca fiind „mai presus de lege“ şi, prin aceasta, neconstituţională. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. De asemenea, Curtea constată că nu sunt încălcate prevederile art. 11 din Constituţie, raportat la art. 85 şi următoarele din Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene referitoare la sancţionarea abuzului de putere dominantă, devenit art. 105 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. Art. 105 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene nu este incident în cauză, nefiind întrunite condiţiile stabilite prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 668 din 18 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 8 iulie 2011, pentru ca un act al Uniunii Europene să fie incident în cadrul controlului de constituţionalitate, ceea ce în speţă, angajează competenţa instanţelor judecătoreşti în soluţionarea acestor chestiuni. Nici art. 11 din Constituţie nu este incident, întrucât autorul excepţiei nu indică tratatul internaţional pretins încălcat, trimiterea făcută la art. 105 din Tratatul de funcţionare a Uniunii Europene neputând angaja aplicabilitatea acestui text constituţional. Cu privire la celelalte aspecte invocate de autorul excepţiei, Curtea reţine că acestea ţin de aplicarea şi interpretarea legii, competenţă ce aparţine instanţelor judecătoreşti şi autorităţilor administrative, sau de eventualele chestiuni ce ţin de politica legislativă promovată de Parlament sau de Guvern, după caz. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 şi art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni deţinute de stat la societăţile comerciale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 506/2002, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Luca“ - S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 27.822/3/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 decembrie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Andreea Costin