DECIZIE Nr.
1533 din 25 noiembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38510 alin. 2 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL
OFICIAL NR. 8 din 5 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - presedinte
Aspazia Cojocaru -judecator
Acsinte Gaspar -judecator
Mircea Stefan Minea -judecator
Ion Predescu -judecator
Tudorel Toader -judecator
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Marinela Minca.
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38510 alin. 2 din Codul
de procedura penala, exceptie ridicata de Silvia Corina Moldovanu în Dosarul
nr. 5.503/301/2008 (2.899/2009) al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a II-a
penala si pentru cauze cu minori si de familie.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care
procedura de citare a fost legal îndeplinita.
Cauza fiind în stare de judecata, presedintele acorda
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiata.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrarile dosarului, constata
urmatoarele:
Prin Incheierea din 19 aprilie 2010, pronuntata în
Dosarul nr. 5503/301/2008, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a II-a penala si
pentru cauze cu minori si de familie a sesizat Curtea Constitutionala cu
exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 38510 alin. 2
din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Silvia Corina
Moldovanu.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca prevederile legale mentionate încalca
dispozitiile constitutionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un
proces echitabil si art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la
aparare, deoarece, prin raportare la alineatul 3 al art. 38510 din
acelasi cod, partea nu poate sa-si motiveze cererea de recurs si oral în ziua
judecatii.
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a II-a pentru cauze
cu minori si de familie opineaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este neîntemeiata.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului,
Guvernul si Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine
urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl
constituie dispozitiile art. 38510 alin. 2 cu denumirea marginala Motivarea
recursului din Codul de procedura penala, care au urmatorul continut: „Motivele
de recurs se formuleaza în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu
separat, care trebuie depus la instanta de recurs cu cel putin 5 zile înaintea
primului termen de judecata."
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prin
dispozitiile legale criticate sunt încalcate prevederile constitutionale ale
art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil si art. 24
alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la aparare.
Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea
constata ca dispozitiile legale criticate au mai fost supuse controlului sau
din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronuntarii Deciziei
nr. 341 din 18 martie 2008, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 289 din 14 aprilie 2008, Curtea Constitutionala a respins ca
neîntemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38510
din Codul de procedura penala, retinând în esenta ca „asigurarea bunei
desfasurari a unui proces penal echitabil impune îndeplinirea tuturor actelor
procedurale în anumite termene, a caror stabilire este lasata la libera
apreciere a legiuitorului. Este firesc ca motivarea recursului sa fie depusa
într-un timp rezonabil înaintea primului termen de judecata, pentru ca si celelalte
parti sa le cunoasca si sa aiba timp pentru pregatirea apararii lor, iar
completul de judecata sa se pregateasca pentru dezbatere.
De asemenea, toate cerintele legale prevazute de text se
aplica deopotriva tuturor partilor procesului penai, cadru în care acestea îsi
pot exercita fara nicio îngradire dreptul la aparare în tot cursul procesului,
inclusiv atunci când formuleaza motivele de recurs. De altfel, dreptul partii
de a formula recurs împotriva unei hotarâri pronuntate de instanta
judecatoreasca se realizeaza sub toate aspectele, în conditiile legii, în
conformitate cu art. 129 din Constitutie. Asa fiind, invocarea încalcarii [...]
art. 24 alin. (1) din Constitutie privind egalitatea în drepturi si dreptul la
aparare în situatiile prevazute de textul legal este lipsita de temei."
Deoarece pâna în prezent nu au intervenite elemente noi,
de natura sa determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele
deciziilor mai sus mentionate îsi pastreaza valabilitatea si în cauza de fata.
Distinct de acestea, Curtea mai constata ca dispozitiile
legale criticate sunt norme de procedura care, în acord cu prevederile art. 126
alin. (2) din Constitutie, „sunt prevazute numai prin lege", legiuitorul
fiind suveran în instituirea regulilor generale de procedura. Insa, în
considerarea unor situatii speciale, Parlamentul poate adopta si norme
derogatorii de la cadrul general stabilit, cu conditia ca acestea sa nu
contravina principiilor constitutionale. Astfel, faptul ca în cazul prevazut de
art. 38510 alin. 2 din Codul de procedura penala partea trebuie
sa-si motiveze recursul în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu
separat ce trebuie depus la instanta cu cel putin 5 zile înaintea primului
termen de judecata, se justifica prin aceea ca partile interesate au mai
parcurs o cale ordinara de atac, respectiv apelul, în care au avut
posibilitatea de a-si expune criticile nelimitat. In plus, chiar daca partea nu
respecta termenul de 5 zile, consecinta imediata nu consta în respingerea
recursului, întrucât instanta este obligata sa examineze cazurile de casare,
care, în conditiile art. 3859 alin. 3 din Codul de procedura penala,
se iau în considerare din oficiu.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1)lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiata exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38510 alin. 2 din Codul
de procedura penala, exceptie ridicata de Silvia Corina Moldovanu în Dosarul
nr. 5.503/301/2008 (2.899/2009) al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a II-a
penala si pentru cauze cu minori si de familie.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata în sedinta publica din data de 25 noiembrie
2010.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru