DECIZIE Nr.
1532 din 17 noiembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 322 alin. 1, art. 323 alin. 1 si art.
325 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 93 din 10 februarie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Tudorel Toader
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga -
procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 322 alin. 1, art. 323 alin. 1
şi art. 325 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Gheorghe Ghiurău şi
Lia Ghiurău în Dosarul nr. 155/35/C/2009 al
Curţii de Apel Oradea - Secţia comercială şi de contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 16 iunie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 155/35/C/2009, Curtea de Apel Oradea - Secţia
comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 322 alin. 1, art. 323 alin. 1 şi art. 325 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Gheorghe
Ghiurău şi Lia Ghiurău.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorii acesteia
susţin, în esenţă, că prevederile de lege criticate
contravin art. 21 din Constituţie, deoarece permit respingerea ca
inadmisibilă a unei cereri de revizuire îndreptate greşit la o
altă instanţă decât cea competentă potrivit legii.
Curtea de Apel Oradea - Secţia comercială
şi de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la
dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile
art. 322 alin. 1, art. 323 alin. 1 şi art. 325 din Codul de procedură
civilă, texte ce au următoarea redactare:
-Art. 322 alin. 1: „Revizuirea unei hotărâri
rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum
şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci
când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: [...]";
- Art. 323 alin. 1: „Cererea de revizuire se
îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea rămasă
definitivă şi a cărei revizuire se cere.";
- Art. 325: „Instanţa poate suspenda executarea
hotărârii a cărei revizuire se cere, sub condiţia dării
unei cauţiuni. Dispoziţiile art. 403 alin. 3 şi 4 se aplică
în mod corespunzător."
Textul constituţional invocat de autorii
excepţiei de neconstituţionalitate este cel al art. 21 privind
accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia, Curtea reţine
următoarele:
Asupra constituţionalităţii art. 322 din
Codul de procedură civilă, în raport cu dispoziţiile
constituţionale privind liberul acces la justiţie, Curtea s-a
pronunţat prin Decizia nr. 122 din 19 februarie 2008, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 16 aprilie 2008, statuând
că acest text de lege reprezintă o normă de procedură pe
care legiuitorul este abilitat să o instituie în temeiul art. 126 alin.
(2) din Constituţie, cu condiţia ca aceasta să nu
contravină principiilor consacrate de Legea fundamentală.
Curtea a mai reţinut că atât accesul la
justiţie, cât şi folosirea căilor de atac se exercită în
formele şi condiţiile procedurale instituite prin lege.
In ce priveşte art. 323 din Codul de
procedură civilă, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 235 din
9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
323 din 11 aprilie 2006, şi Decizia nr. 1.390 din 16 decembrie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 15
ianuarie 2009, statuând că „pe calea revizuirii nu se realizează un
control judiciar propriu-zis, iar faptul că aceeaşi
instanţă care a pronunţat hotărârea judecă şi
cererea de revizuire nu este de natură să influenţeze aprecierea
judecătorilor". Aceasta, deoarece „aspectele analizate pe calea
revizuirii sunt diferite de cele examinate în fond, fiind necunoscute la acea
dată".
Considerentele şi soluţiile deciziilor
menţionate sunt valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu
au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare
ajurisprudenţei Curţii.
Referitor la prevederile art. 325 din Codul de
procedură civilă, Curtea constată că nici acest text de
lege nu contravine principiului constituţional al accesului liber la
justiţie. Potrivit acestui text, instanţa poate suspenda executarea
hotărârii a cărei revizuire se cere, sub condiţia dării
unei cauţiuni; în acest caz fiind aplicabile prevederile art. 403 alin. 3
şi 4 din acelaşi cod. Normele în cauză instituie obligaţia
instanţei de a proceda la ascultarea părţilor, prilej cu care
urmează să stabilească existenţa unor motive temeinice de
natură să impună şi să justifice suspendarea; de
asemenea, încheierea de suspendare este supusă căii de atac a
recursului, care permite părţii nemulţumite de soluţia
adoptată prin încheiere să obţină îndreptarea acesteia; în
sfârşit, în ipoteza unor cazuri urgente, preşedintele instanţei
poate dispune suspendarea provizorie a executării pe cale de
ordonanţă preşedinţială până la soluţionarea
de către instanţă a cererii de suspendare.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 322 alin. 1, art. 323 alin. 1 şi art. 325 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Gheorghe
Ghiurău şi Lia Ghiurău în Dosarul nr. 155/35/C/2009 al
Curţii de Apel Oradea - Secţia comercială şi de contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 17 noiembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof.univ.dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu