DECIZIE   Nr. 153 din 21 februarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 172 din 6 martie 2008

Ioan Vida                             - preşedinte

Nicolae Cochinescu            -judecător

Aspazia Cojocaru                -judecător

Acsinte Gaspar                   -judecător

Petre Ninosu                       -judecător

Ion Predescu                       -judecător

Puskas Valentin Zoltan       -judecător

Tudorel Toader                    -judecător

Augustin Zegrean                -judecător

Simona Ricu                        - procuror

Gabriela Dragomirescu       - magistrat-asistent-şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată, din oficiu, de Tribunalul Timiş - Secţia civilă în dosarele nr. 684/295/2007, nr. 639/295/2007, nr. 796/295/2007, nr. 419/295/2007, nr. 422/295/2007, 6.216/325/2007, nr. 394/220/2007 şi nr. 12.314/325/2006.

Cauzele au fost înregistrate la Curtea Constituţională cu nr. 1.633D/2007, nr. 1.634D/2007, nr. 1.635D/2007, nr. 1.636D/2007, nr. 1.800D/2007, nr. 1.850D/2007, nr. 1.856D/2007 şi nr. 10D/2008.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele menţionate au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, conexarea acestora.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 10D/2008, nr. 1.856D/2007, nr. 1.850D/2007, nr. 1.800D/2007, nr. 1.636D/2007, nr. 1.635D/2007 şi nr. 1.634D/2007 la Dosarul nr. 1.633D/2007, care a fost primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate ca fiind încălcate. Invocă, de asemenea, Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.002 din 6 noiembrie 2007.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 7 noiembrie 2007, 28 noiembrie 2007, 5 decembrie 2007 si 12 decembrie 2007, pronunţate în dosarele nr. 684/295/2007, nr. 639/295/2007, nr. 796/295/2007, nr. 419/295/2007, nr. 422/295/2007, nr. 6.216/325/2007, nr. 394/220/2007 şi nr. 12.314/325/2006, Tribunalul Timiş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată, din oficiu, de instanţa de judecată.

In motivarea excepţiei, având un conţinut identic, Tribunalul Timiş - Secţia civilă arată că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, întrucât încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) care consacră principiul nediscriminării, art. 21 privind liberul acces la justiţie şi ale art. 44 referitoare la garantarea proprietăţii private. Astfel, în primul rând, beneficiul legii reparatorii este subsumat întrunirii condiţiei cetăţeniei române pentru persoana îndreptăţită să solicite reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafeţele de terenuri agricole sau terenuri cu destinaţie forestieră, contravenind în această manieră principiului nediscriminării consacrat de Legea fundamentală. In al doilea rând, dreptul subiectiv conferit de legea reparatorie specială se cere a fi valorificat într-un termen substanţial   a   cărui   expirare   atrage   inevitabil   sancţiunea decăderii, deci face imposibilă realizarea dreptului pretins. Or, în condiţiile în care termenul pentru declanşarea procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate a expirat în anul 2005, foştii proprietari de terenuri, în prezent cetăţeni străini, nu mai pot beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de care au fost spoliaţi în perioada comunistă, împrejurare ce determină, în opinia instanţei, încălcarea principiului constituţional referitor la garantarea proprietăţii private.

In al treilea rând, în ceea ce îi priveşte pe moştenitorii legali ai foştilor proprietari, instanţa apreciază că, în cazul lor, nu pot fi aplicabile concluziile Deciziei nr. 408/2004 din 7 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.054 din 15 noiembrie 2004, prin care Curtea Constituţională a reţinut că voinţa legiuitorului constituţional, potrivit căreia cetăţenii străini şi apatrizi pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor prin moştenire legală, nu permite decât o interpretare univocă, norma fiind de imediată aplicare, respectiv numai pentru situaţiile în care succesiunea în legătură cu care se exercită calitatea de moştenitori legali s-a deschis după intrarea în vigoare a Constituţiei revizuite. O astfel de interpretare a Constituţiei încalcă principiul constituţional al liberului acces la justiţie, întrucât condiţionează posibilitatea de a accede la beneficiul legii reparatorii de un fapt juridic - decesul autorului petiţionarului.

Pe de altă parte, dispoziţiile art. 48 din Legea nr. 18/1991 creează o situaţie discriminatorie între persoanele îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate, în condiţiile legii fondului funciar şi cele îndreptăţite la retrocedarea imobilelor ce fac obiectul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989. Astfel, dacă în cazul Legii nr. 10/2001, cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi un drept special de folosinţă asupra imobilelor, care, după redobândirea cetăţeniei române, se poate transforma în drept de proprietate, în domeniul de aplicare a Legii nr. 18/1991, cetăţenii străini sau apatrizi - foşti proprietari ai terenurilor solicitate sau moştenitori ai acestora nu dobândesc nimic. Mai mult, dacă imobilele care fac obiectul de reglementare al Legii nr. 10/2001 au fost preluate fără titlu valabil, persoanele îndreptăţite, indiferent de cetăţenie, îşi păstrează calitatea de proprietar avută în momentul preluării.

Această discriminare între categoriile de cetăţeni care îşi întemeiază pretenţiile pe dispoziţiile celor două legi reparatorii, ambele având o ipoteză comună - deposedarea abuzivă de proprietatea imobiliară în regimul comunist, nu îşi poate găsi fundamentare şi justificare în nicio prevedere legală internă.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 48 din Legea nr. 18/1991, republicată, sunt constituţionale, fiind în deplină concordanţă cu textele din Constituţie invocate ca fiind încălcate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, text de lege care are următorul cuprins: „Cetăţenii români cu domiciliul în străinătate, precum şi foştii cetăţeni români care şi-au redobândit cetăţenia română, indiferent dacă şi-au stabilit sau nu domiciliul în ţară, pot face cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafeţele de terenuri agricole sau terenuri cu destinaţie forestieră, prevăzute la art. 45, care le-au aparţinut în proprietate, dar numai până la limita prevăzută la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945, de familie, pentru terenurile agricole, şi nu mai mult de 30 ha de familie, pentru terenurile cu destinaţie forestieră, în termenul, cu procedura şi în condiţiile prevăzute la art. 9 alin. (3)-(9)."

Autorul excepţiei susţine că textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 16 referitor la „Egalitatea în drepturi", ale art. 21 privind „Accesul liber la justiţie" şi ale art. 44, care dispune cu privire la Dreptul de proprietate privată".

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea Constituţională constată că prin Decizia nr. 1.002 din 6  noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 23 noiembrie 2007, s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor art. 48 din Legea nr. 18/1991, republicată, în cauze în care acelaşi autor - Tribunalul Timiş - Secţia civilă -, a ridicat aceeaşi excepţie, cu 0 motivare identică celei din prezentul dosar şi prin raportare la aceleaşi texte din Constituţie. Prin acea decizie, cu majoritate de voturi, respingând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea, făcând trimitere la Decizia sa nr. 630 din 26 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 1   august 2007, a reţinut următoarele: dispoziţiile Legii nr. 18/1991 au ca scop reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestuia, în favoarea foştilor cooperatori, a moştenitorilor acestora şi a altor persoane care, la data intrării în vigoare a legii, nu aveau calitatea de proprietari asupra terenurilor care constituie fondul funciar al României. Dreptul de proprietate al acestor persoane este reconstituit sau, după caz, constituit, în temeiul şi în condiţiile legii. In acest context, legea prevede categoriile de persoane îndreptăţite a formula cererile de reconstituire a dreptului de proprietate, dispoziţiile art. 48 stabilind posibilitatea de a solicita reconstituirea şi pentru cetăţenii români cu domiciliul în străinătate, precum şi pentru foştii cetăţeni români care şi-au redobândit cetăţenia română, indiferent dacă şi-au stabilit sau nu domiciliul în ţară. Aşadar, având în vedere obiectul de reglementare al legii - proprietatea funciară - şi scopul declarat al acesteia - retrocedarea către foştii proprietari sau moştenitorii acestora a dreptului de proprietate asupra terenurilor preluate de cooperativele agricole de producţie sau de către stat -, reglementarea condiţiilor în care operează această retrocedare, inclusiv sub aspectul persoanelor îndreptăţite, constituie opţiunea legiuitorului, condiţionarea exercitării dreptului de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor de calitatea de cetăţean român reprezentând o astfel de opţiune, care este pe deplin constituţională.

Astfel, dispoziţiile art. 44 alin. (2) teza a doua din Constituţie, deşi nu mai prevăd in terminis interdicţia dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor de către cetăţenii străini şi apatrizi, nu o înlătură, ci doar precizează cazurile şi condiţiile în care aceştia pot dobândi un asemenea drept, restrângând astfel sfera de aplicare a acestei incapacităţi speciale.

Potrivit normei constituţionale, una dintre modalităţile de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenurilor de către cetăţenii străini sau apatrizi este moştenirea legală, ceea ce presupune că aceştia, după anul 2003, pot dobândi terenuri în condiţiile dreptului comun (art. 650 şi următoarele din Codul civil), Legea nr. 18/1991, republicată, fiind o lege specială care are ca destinatari doar pe cetăţenii români.

Pe de altă parte, legea are ca scop reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea unor persoane care, la data intrării în vigoare a legii, nu aveau calitatea de proprietari. Prin urmare, nu se pot invoca, în aplicarea prevederilor Legii nr. 18/1991, garantarea şi ocrotirea constituţională a dreptului de proprietate în persoana reclamanţilor, câtă vreme aceştia nu sunt titulari ai acestui drept ce urmează a se naşte ulterior.

Considerentele care au justificat adoptarea acestei soluţii îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel încât se impune menţinerea ei.

Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată, din oficiu, de Tribunalul Timiş - Secţia civilă în dosarele nr. 684/295/2007, nr. 639/295/2007, nr. 796/295/2007, nr. 419/295/2007, nr. 422/295/2007, nr. 6.216/325/2007, nr. 394/220/2007 şi nr. 12.314/325/2006.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 februarie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-şef,

Gabriela Dragomirescu