DECIZIE Nr. 153 din 10 mai 2001
privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 307 din Codul
penal
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 387 din 16 iulie 2001
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ioan Muraru - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 307 din Codul penal, exceptie ridicata de Danut Ionel Stan
in Dosarul nr. 2.963/2000 al Judecatoriei Targoviste.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei ca fiind
neintemeiata, deoarece prevederile art. 22 si 23 din Constitutie nu sunt
incalcate prin dispozitiile legale criticate.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 9 octombrie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 2.963/2000,
Judecatoria Targoviste a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 307 din Codul penal, referitoare la
nerespectarea masurilor privind incredintarea minorului.
Exceptia a fost ridicata de Danut Ionel Stan, inculpat intr-o cauza penala
ce are ca obiect tragerea la raspundere penala a acestuia pentru savarsirea
infractiunii prevazute si pedepsite de art. 307 din Codul penal.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile
legale criticate sunt neconstitutionale in raport cu prevederile
constitutionale ale art. 22, referitoare la dreptul la viata si la integritate
fizica si psihica, precum si ale art. 23 privind libertatea individuala,
deoarece, considera autorul exceptiei, "nimeni nu poate fi supus la o
pedeapsa sau tratament inuman sau degradant, respectiv libertatea nu poate fi
privata pentru infractiuni desuete". De asemenea, se apreciaza ca art. 307
din Codul penal genereaza o incriminare excesiva si artificiala a acelorasi
relatii sociale ca si dispozitiile art. 271 si 306 din Codul penal.
Instanta de judecata, exprimandu-si opinia, apreciaza ca exceptia este
neintemeiata, deoarece prevederile constitutionale invocate nu au nici o
relevanta in sustinerea neconstitutionalitatii art. 307 din Codul penal.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului
si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate.
Presedintele Camerei Deputatilor, in punctul sau de vedere, apreciaza ca
art. 307 din Codul penal este constitutional, intrucat "art. 22 si art. 23
din Constitutie nu fac referire, in mod special, la reglementarile privind
familia sau protectia copilului si deci nu subzista temeiului admiterii
exceptiei de neconstitutionalitate".
Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia este neintemeiata,
deoarece dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor
constitutionale invocate.
Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra
exceptiei.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei
Deputatilor si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor,
concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la
prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine
urmatoarele:
Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144
lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 12 si 23
din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
Prin Incheierea din 9 octombrie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 2.963/2000,
Judecatoria Targoviste a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 307 din Codul penal, care au
urmatorul continut: "Retinerea de catre un parinte a copilului sau minor,
fara consimtamantul celuilalt parinte sau al persoanei careia i-a fost
incredintat minorul potrivit legii, se pedepseste cu inchisoare de la o luna la
3 luni sau cu amenda.
Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza fapta persoanei careia i s-a
incredintat minorul prin hotarare judecatoreasca, spre crestere si educare, de
a impiedica in mod repetat pe oricare dintre parinti sa aiba legaturi personale
cu minorul, in conditiile stabilite de parti sau de catre organul competent.
Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei
vatamate.
Impacarea partilor inlatura raspunderea penala."
Autorul exceptiei considera ca dispozitiile legale mentionate incalca
urmatoarele prevederi constitutionale:
Art. 22
"(1) Dreptul la viata, precum si dreptul la integritate fizica si
psihica ale persoanei sunt garantate.
(2) Nimeni nu poate fi supus torturii si nici unui fel de pedeapsa sau de
tratament inuman ori degradant.
(3) Pedeapsa cu moartea este interzisa.";
Art. 23
"(1) Libertatea individuala si siguranta persoanei sunt inviolabile.
(2) Perchezitionarea, retinerea sau arestarea unei persoane sunt permise
numai in cazurile si cu procedura prevazuta de lege.
(3) Retinerea nu poate depasi 24 de ore.
(4) Arestarea se face in temeiul unui mandat emis de magistrat, pentru o
durata de cel mult 30 de zile. Asupra legalitatii mandatului, arestatul se
poate plange judecatorului, care este obligat sa se pronunte prin hotarare motivata.
Prelungirea arestarii se aproba numai de instanta de judecata.
(5) Celui retinut sau arestat i se aduc de indata la cunostinta, in limba
pe care o intelege, motivele retinerii sau ale arestarii, iar invinuirea, in
cel mai scurt termen; invinuirea se aduce la cunostinta numai in prezenta unui
avocat, ales sau numit din oficiu.
(6) Eliberarea celui retinut sau arestat este obligatorie, daca motivele
acestor masuri au disparut.
(7) Persoana arestata preventiv are dreptul sa ceara punerea sa in
libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cautiune.
(8) Pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare,
persoana este considerata nevinovata.
(9) Nici o pedeapsa nu poate fi stabilita sau aplicata decat in conditiile
si in temeiul legii."
I. Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observa ca numai
dispozitiile alin. 1 al art. 307 din Codul penal prezinta relevanta pentru
solutionarea cauzei aflate pe rolul instantei judecatoresti. In consecinta, in temeiul
art. 23 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, republicata, exceptia este
inadmisibila sub aspectul criticii referitoare la prevederile art. 307 alin. 2
- 4 din Codul penal, urmand sa fie respinsa.
II. Examinand exceptia de neconstitutionalitate referitoare la art. 307
alin. 1 din Codul penal, Curtea constata ca din continutul acestor dispozitii
legale, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 140/1996, reiese ca scopul
urmarit de legiuitor este de a incrimina nerespectarea masurilor privind
incredintarea minorului si de a asigura apararea eficienta a drepturilor
prevazute la art. 44 alin. (1) din Constitutie, potrivit caruia "Familia
se intemeiaza pe casatoria liber consimtita intre soti, pe egalitatea acestora
si pe dreptul si indatorirea parintilor de a asigura cresterea, educatia si
instruirea copiilor". In aceste conditii raportarea art. 307 alin. 1 din
Codul penal la prevederile constitutionale ale art. 22 si 23, care nu fac
referire in mod special la familie sau la protectia copilului, nu determina
concluzia ca aceste din urma prevederi ar fi fost incalcate.
Asa fiind, exceptia de neconstitutionalitate referitoare la art. 307 alin.
1 din Codul penal urmeaza sa fie respinsa.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 307
alin. 1 din Codul penal, exceptie ridicata de Danut Ionel Stan in Dosarul nr.
2.963/2000 al Judecatoriei Targoviste.
2. Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 307 alin. 2 - 4 din Codul penal, exceptie ridicata in
acelasi dosar de acelasi autor.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 10 mai 2001.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent,
Doina Suliman