DECIZIE Nr.
1528 din 17 noiembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 93-99 din Legea nr. 303/2004 privind
statutul judecatorilor si procurorilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 85 din 9 februarie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Tudorel Toader
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga -
procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 93-99 din Legea nr. 303/2004
privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie
ridicată de Gheorghe Vasile Cornel Ilie în Dosarul nr. 40.166/3/2006 al
Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 24 februarie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 40.166/3/2006, Curtea de Apel
Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 93-99 din Legea nr. 303/2004 privind statutul
judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de
Gheorghe Vasile Cornel Ilie.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt
neconstituţionale, întrucât „în activitatea de judecată,
judecătorii au o atitudine ireverenţioasă faţă de
justiţiabili, cărora le încalcă drepturile prevăzute în
Legea fundamentală".
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a
civilă consideră că excepţia
este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la
dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl
constituie prevederile art. 93-99 din Legea nr. 303/2004 privind statutul
judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi
completările ulterioare.
Textele criticate au următoarea redactare:
- Art. 93: „Judecătorii şi procurorii sunt
obligaţi să prezinte, în condiţiile şi la termenele
prevăzute de lege, declaraţia de avere şi declaraţia de
interese.";
- Art. 94: „Judecătorii şi procurorii
răspund civil, disciplinar şi penal, în condiţiile legii.";
- Art. 95: „(1) Judecătorii, procurorii şi
magistraţii-asistenţi pot fi percheziţionaţi,
reţinuţi sau arestaţi preventiv numai cu încuviinţarea
secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii.
(2) In caz de infracţiune flagrantă,
judecătorii, procurorii şi magistraţii-asistenţi pot fi
reţinuţi şi supuşi percheziţiei potrivit legii,
Consiliul Superior al Magistraturii fiind informat de îndată de organul
care a dispus reţinerea sau percheziţia.";
-Art. 96: „(1) Statul răspunde patrimonial
pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.
(2) Răspunderea statului este stabilită în
condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea
judecătorilor şi procurorilor care şi-au exercitat funcţia
cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.
(3) Cazurile în care persoana
vătămată are dreptul la repararea prejudiciilor cauzate prin
erori judiciare săvârşite în procese penale sunt stabilite de Codul
de procedură penală.
(4) Dreptul persoanei vătămate la repararea
prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare săvârşite în
alte procese decât cele penale nu se va putea exercita decât în cazul în care
s-a stabilit, în prealabil, printr-o hotărâre definitivă,
răspunderea penală sau disciplinară, după caz, a
judecătorului sau procurorului pentru o faptă
săvârşită în cursul judecăţii procesului şi
dacă această faptă este de natură să determine o
eroare judiciară.
(5) Nu este îndreptăţită la repararea
pagubei persoana care, în cursul procesului, a contribuit în orice mod la
săvârşirea erorii judiciare de către judecător sau
procuror.
(6) Pentru repararea prejudiciului, persoana
vătămată se poate îndrepta cu acţiune numai împotriva
statului, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice.
(7) După ce prejudiciul a fost acoperit de
stat în temeiul hotărârii irevocabile date cu respectarea prevederilor
alin. (6), statul se poate îndrepta cu o acţiune în despăgubiri
împotriva judecătorului sau procurorului care, cu rea-credinţă
sau gravă neglijenţă, a săvârşit eroarea
judiciară cauzatoare de prejudicii.
(8) Termenul de prescripţie a dreptului la
acţiune în toate cazurile prevăzute de prezentul articol este de un
an.";
- Art. 97: „(1) Orice persoană poate sesiza
Consiliul Superior al Magistraturii, direct sau prin conducătorii
instanţelor ori ai parchetelor, în legătură cu activitatea sau
conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor,
încălcarea obligaţiilor profesionale în raporturile cu
justiţiabilii ori săvârşirea de către aceştia a unor
abateri disciplinare.
(2) Exercitarea dreptului prevăzut la alin. (1)
nu poate pune în discuţie soluţiile pronunţate prin
hotărârile judecătoreşti, care sunt supuse căilor legale de
atac.";
- Art. 98: „(1) Judecătorii şi procurorii
răspund disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu,
precum şi pentru faptele care afectează prestigiul justiţiei.
(2) Răspunderea disciplinară a
judecătorilor şi procurorilor militari poate fi angajată numai
potrivit dispoziţiilor prezentei legi.";
- Art. 99: „Constituie abateri disciplinare:
a) încălcarea prevederilor legale referitoare
la declaraţiile de avere, declaraţiile de interese,
incompatibilităţi şi interdicţii privind judecătorii
şi procurorii;
b) intervenţiile pentru soluţionarea unor
cereri, pretinderea sau acceptarea rezolvării intereselor personale sau
ale membrilor familiei ori ale altor persoane, altfel decât în limita cadrului
legal reglementat pentru toţi cetăţenii, precum şi
imixtiunea în activitatea altui judecător sau procuror;
c) desfăşurarea de activităţi
publice cu caracter politic sau manifestarea convingerilor politice în
exercitarea atribuţiilor de serviciu;
d) nerespectarea secretului deliberării sau a
confidenţialităţii lucrărilor care au acest caracter;
e) nerespectarea în mod repetat şi din motive
imputabile a dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu
celeritate a cauzelor;
f) refuzul nejustificat de a primi la dosar
cererile, concluziile, memoriile sau actele depuse de părţile din
proces;
g) refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire
de serviciu;
h) exercitarea funcţiei, inclusiv nerespectarea
normelor de procedură, cu rea-credinţă sau din gravă
neglijenţă, dacă fapta nu constituie infracţiune;
i) efectuarea cu întârziere a lucrărilor, din
motive imputabile;
j) absenţele nemotivate de la serviciu, în mod
repetat;
k) atitudinea nedemnă în timpul
exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de colegi,
avocaţi, experţi, martori sau justiţiabili;
l) neîndeplinirea obligaţiei privind
transferarea normei de bază la instanţa sau parchetul la care
funcţionează;
m) nerespectarea dispoziţiilor privind
distribuirea aleatorie a cauzelor;
n) participarea directă sau prin persoane
interpuse la jocurile de tip piramidal, jocuri de noroc sau sisteme de
investiţii pentru care nu este asigurată transparenţa fondurilor
în condiţiile legii."
Autorul excepţiei susţine că textele de
lege criticate încalcă, în ordinea invocării lor, prevederile
constituţionale ale art. 16 alin. (1) - „Cetăţenii sunt egali
în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără
privilegii şi fără discriminări", art. 21 - „Accesul
liber la justiţie", art. 1 alin. (5) privind obligativitatea
respectării Constituţiei şi a legilor, art. 15 - „Universalitatea",
art. 20 - „Tratatele internaţionale privind drepturile
omului", art. 50 - „Protecţia persoanelor cu handicap", art.
51 - „Dreptul de petiţionare", art. 52 - „Dreptul persoanei
vătămate de o autoritate publică" şi art. 53 - „Restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi".
Examinând excepţia, Curtea reţine că
asupra constituţionalităţii prevederilor de lege criticate în
prezenta cauză, în raport de art. 1 alin. (5), art. 16 şi art. 21 din
Constituţie, s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 543 din
9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
499 din 20 iulie 2009, constatând că răspunderea magistraţilor
stabilită în condiţiile legii nu înlătură răspunderea
acestora pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau
gravă neglijenţă, precum şi că răspunderea
statului nu mai este limitată doar la erorile judiciare
săvârşite în materie penală, ci priveşte toate erorile
judiciare, indiferent de natura cauzelor în care au fost săvârşite,
lărgindu-se astfel garanţia constituţională a acestei
răspunderi. De asemenea, de exemplu, prin Decizia nr. 633 din 24 noiembrie
2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.138 din
15 decembrie 2005, Curtea a observat că problema erorilor judiciare se
ridică în principal sub aspectul reparaţiilor pe care societatea este
datoare să le acorde celui care a suferit în mod injust de pe urma
erorilor comise în sistemul judiciar, prevederile constituţionale cuprinse
în art. 52 alin. (3) consacrând principiul răspunderii obiective a
statului în asemenea împrejurări.
Considerentele reţinute în deciziile
menţionate sunt valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu
au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea
jurisprudenţei Curţii.
In legătură cu invocarea încălcării
prevederilor constituţionale ale art. 15 - „Universalitatea", art.
20 - „Tratatele internaţionale privind drepturile omului", art.
50 - „Protecţia persoanelor cu handicap", art. 51 -„Dreptul
de petiţionare" şi art. 53 - „Restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi", Curtea
constată că acestea nu sunt incidente în cauză.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 93-99 din Legea nr. 303/2004 privind statutul
judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de
Gheorghe Vasile Cornel Ilie în Dosarul nr. 40.166/3/2006 al Curţii de Apel
Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 17 noiembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu