DECIZIE Nr.
1510 din 18 noiembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (11) din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 50 din 20 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (11) din Legea nr. 146/1997 privind
taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Constantin Dumitru Iacov în
Dosarul nr. 37.259/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia comercială.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 8 aprilie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 37.259/3/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia comercială a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2 alin. (11) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Constantin Dumitru Iacov.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că
dispoziţiile de lege criticate limitează accesul liber la justiţie, deoarece,
din cauza taxelor stabilite de stat în sarcina justiţiabilului într-un cuantum
exagerat, persoana interesată nu se mai poate adresa instanţei de judecată.
Arată că Legea nr. 276/2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 212/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru prevede noi praguri de taxare pentru
acţiunile şi cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele
judecătoreşti, aceste dispoziţii aplicându-se în mod corespunzător şi cererilor
prevăzute în cuprinsul normei de lege criticate de autorul excepţiei. Consideră
căjustiţiabilii din România, din cauza lipsei majore a posibilităţilor
materiale de a plăti anticipat taxele judiciare de timbru, nu îşi pot
valorifica pretenţiile şi nu pot dovedi netemeinicia pretenţiilor adversarilor.
Arată că, în practică, se stabilesc taxe judiciare de timbru exorbitante, ce
depăşesc cu mult cheltuielile prilejuite de realizarea actului de justiţie şi
posibilităţile de plată ale justiţiabilului.
Tribunalul Bucureşti - Secţia comercială arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile Ministerului Public, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
reprezintă dispoziţiile art. 2 alin. (11) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997. Textul a fost modificat prin Legea nr.
276/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 13 iulie 2009, şi are
următorul conţinut: „Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător
şi cererilor privind declararea nulităţii, anularea, rezoluţiunea sau
rezilierea unui act juridic patrimonial, precum şi cererilor privind
constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept patrimonial; cererea privind
repunerea părţilor în situaţia anterioară este scutită de taxă de timbru dacă
este accesorie cererii privind declararea nulităţii, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea actului juridic patrimonial."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor
dispoziţii, autorul excepţiei invocă prevederile constituţionale ale art. 21
alin. (1) şi (2) referitor la accesul liber la justiţie, art. 24 privind
dreptul la apărare, art. 44 alin. (1) referitor la dreptul de proprietate
privată, art. 45 privind libertatea economică, art. 53 referitor la
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 56 privind
contribuţiile financiare ale cetăţenilor şi art. 124 alin. (2) referitor la
înfăptuirea justiţiei. De asemenea, autorul consideră că textul de lege
criticat contravine şi prevederilor art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la
un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, art. 1 privind protecţia proprietăţii din Protocolul
adiţional la Convenţie, art. 10 referitor la egalitatea persoanelor de a fi
audiate în mod echitabil şi public din Declaraţia Universală a Drepturilor
Omului şi art. 14 pct. 1 privind egalitatea oamenilor în faţa justiţiei din
Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, prin numeroase decizii, s-a pronunţat în sensul
constituţionalităţii art. 2 alin. (11) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, în
raport cu critici identice de neconstituţionalitate. In acest sens, cu titlu
exemplificativ, se reţin Decizia nr. 393 din 13 aprilie 2010, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 19 mai 2010, şi Decizia
nr. 1.587 din 19 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 65 din 28 ianuarie 2010.
In aceste decizii Curtea a statuat în esenţă că accesul
liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie, nu înseamnă
gratuitate. Nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de
timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează
autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea
cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de
justiţie. Regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind
posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile
ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a
căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie, cetăţenii sunt obligaţi să
contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii.
Plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiţie
legală pentru începerea proceselor civile, obligaţia la plata anticipată a
acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanţa
judecătorească) este justificată, ca şi sancţiunea anulării acţiunii sau
cererii, în caz de neplată a acestora. De asemenea, la
finalul procesului judiciar, sarcina suportării
cheltuielilor judiciare, inclusiv a celor constând în plata taxelor de timbru,
revine persoanei care a căzut în pretenţii sau care, în cauzele nelitigioase, a
beneficiat de prestaţiile efectuate, în condiţiile legii, de organele de
justiţie. Din cele de mai sus, Curtea a constatat că nu sunt încălcate nici
prevederile art. 24 din Constituţie.
Intrucât nu au apărut împrejurări noi, care să
determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie,
soluţia adoptată în precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se
întemeiază îşi menţin valabilitatea şi în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (11) din Legea nr. 146/1997 privind
taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Constantin Dumitru Iacov în Dosarul nr. 37.259/3/2009 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 noiembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Maritiu