Decizia Nr.1508 din 15.11.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 191 pct. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gheza Kovács în Dosarul nr. 2.524/296/2010 al Judecătoriei Satu Mare şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.765D/2010.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a acesteia.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Sentinţa civilă nr. 6.332 din 16 noiembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2.524/296/2010, Judecătoria Satu Mare a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 191 pct. 1 din Codul de procedură civilă.Excepţia a fost ridicată de Gheza Kovács într-o cauză având ca obiect soluţionarea acţiunii în constatarea nulităţii unui contract de împrumut cu garanţie.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât nu fac distincţia necesară asupra faptelor cu privire la care notarul poate fi scutit de a fi audiat ca martor. În aceste condiţii, justiţiabilul se află în imposibilitatea de a proba împrejurările în care s-a încheiat un act notarial contestat.Judecătoria Satu Mare consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 191 pct. 1 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 191 pct. 1 din Codul de procedură civilă, prevederi care au următorul conţinut: „Sunt scutiţi de a fi martori:1. slujitorii cultelor, medicii, moaşele, farmaciştii, avocaţii, notarii publici şi orice alţi muncitori pe care legea îi obligă să păstreze secretul cu privire la faptele încredinţate lor în exerciţiul îndeletnicirii.“În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, precum şi dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 191 pct. 1 din Codul de procedură civilă se referă la situaţiile în care respectivele persoane sunt obligate să păstreze secretul cu privire la faptele încredinţate în exerciţiul îndeletnicirii lor, legiuitorul bucurându-se de atributul exclusiv al stabilirii normelor privind procedura de judecată, cu respectarea dispoziţiilor constituţionale.Curtea mai observă că dispoziţiile art. 37 din Legea nr. 36/1995 vin să întărească prevederile criticate ale Codului de procedură civilă, ele statuând că: „Notarii publici şi personalul birourilor notariale au obligaţia să păstreze secretul profesional cu privire la actele şi faptele despre care au luat cunoştinţă în cadrul activităţii lor, chiar şi după încetarea funcţiei, cu excepţia cazurilor în care legea sau părţile interesate îi eliberează de această obligaţie.“Aşadar, instituirea normei criticate a avut drept raţiune, în ceea ce priveşte notarii publici, tocmai protejarea datelor sau informaţiilor confidenţiale de care aceştia iau cunoştinţă pe perioada exercitării funcţiilor lor. De altfel, prin chiar formula jurământului depus de notarii publici în faţa ministrului justiţiei şi a preşedintelui Uniunii Naţionale a Notarilor Publici sau a reprezentanţilor acestora, potrivit art. 19 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 732 din 18 octombrie 2011, aceştia se obligă să păstreze secretul profesional.În aceste condiţii, Curtea constată că dispoziţiile art. 191 pct. 1 din Codul de procedură civilă apar ca fiind pe deplin justificate pe plan constituţional, având în vedere specificul activităţilor desfăşurate de notarii publici.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 191 pct. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gheza Kovács în Dosarul nr. 2.524/296/2010 al Judecătoriei Satu Mare.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2011.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Fabian Niculae