DECIZIE Nr. 150 din 27 octombrie 1998
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279 alin.
2 lit. a), ale art. 361 alin. 1 lit. a) si ale art. 385^1 alin. 1 lit. a) din
Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 458 din 30 noiembrie 1998
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Gabor Kozsokar - judecator
Ioan Muraru - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Ioan Griga - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol, solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a art. 279 alin. 2
lit. a), a art. 361 alin. 1 lit. a) si a art. 385^1 alin. 1 lit. a) din Codul
de procedura penala, invocata de Maricari Aurel in Dosarul nr. 1.620/1998 al
Tribunalului Suceava.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 22 octombrie 1998,
in lipsa partilor legal citate, si au fost consemnate in incheierea de la acea
data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea
pentru data de 27 octombrie 1998.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Tribunalul Suceava, prin Incheierea din 26 iunie 1998, a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279
alin. 2 lit. a), ale art. 361 alin. 1 lit. a) si ale art. 385 din Codul de
procedura penala, ridicata de Maricari Aurel intr-o cauza penala avand ca
obiect solutionarea recursului declarat impotriva Sentintei penale nr.
134/1998, pronuntata de Judecatoria Campulung Moldovenesc, prin care autorul
exceptiei a fost condamnat, pentru savarsirea infractiunii prevazute de art.
206 din Codul penal, la pedeapsa de 2.000.000 lei amenda.
In motivarea exceptiei se sustine ca dispozitiile atacate contravin
prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie, in sensul ca persoanele aflate
in proces penal pentru savarsirea infractiunilor mentionate in art. 279 alin. 2
lit. a) nu beneficiaza de trei grade de jurisdictie - fond, apel si recurs -,
ci numai de doua - fond si recurs. In acest fel, se creeaza o stare de
inegalitate intre subiectii infractiunilor mentionate si ceilalti cetateni,
autori ai altor infractiuni, defavorabila celor care beneficiaza numai de doua
grade de jurisdictie.
Exprimandu-si opinia, instanta de judecata apreciaza ca exceptia invocata
este nefondata, deoarece infractiunea prevazuta la art. 206 din Codul penal are
un grad de pericol redus, motiv pentru care nu sunt necesare trei grade de
jurisdictie.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, s-au
solicitat punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului.
In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate nu este intemeiata, deoarece, asa cum a statuat Curtea
Constitutionala, principiul egalitatii in fata legii presupune instituirea unui
tratament egal pentru situatii care, in functie de scopul urmarit, nu sunt
diferite. Chiar si Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, ratificata de Romania prin Legea nr. 30/1994,
prevede in art. 2 al Protocolului sau aditional nr. 7 un dublu grad de
jurisdictie. Drepturile procesuale sunt garantate, iar un control judiciar
corespunzator se exercita si in cazurile in care se poate uza de o singura cale
ordinara de atac, cea a recursului.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale
atacate, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine
urmatoarele:
In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr.
47/1992, republicata, Curtea este competenta sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate invocata.
Din incheierea de sesizare rezulta ca textul de lege care face obiectul
exceptiei de neconstitutionalitate este indicat gresit, fiind vorba in
realitate de art. 385^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala. Deoarece
este o eroare materiala care rezulta din coroborarea textelor, precum si din
concluziile scrise formulate de autorul exceptiei, Curtea urmeaza sa se pronunte
asupra prevederilor art. 279 alin. 2 lit. a), ale art. 361 alin. 1 lit. a) si
ale art. 385^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala.
Potrivit dispozitiilor art. 361 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura
penala, "nu pot fi atacate cu apel sentintele pronuntate de judecatorii
privind infractiunile mentionate in art. 279 alin. 2 lit. a)", iar
potrivit celor ale art. 385^1 alin. 1 lit. a), "pot fi atacate cu recurs
sentintele pronuntate de judecatorii in cazul infractiunilor mentionate in art.
279 alin. 2 lit. a), precum si in alte cazuri prevazute de lege".
Din analiza celor doua texte rezulta ca pentru sentintele pronuntate de
judecatorii, in cazul infractiunilor mentionate in art. 279 alin. 2 lit. a),
precum si in alte situatii stabilite expres de lege, legiuitorul a instituit o
singura cale ordinara de atac, si anume recursul.
Asadar, in reglementarea procedurii penale, organul legislativ a optat, in
principal, pentru instituirea a doua cai ordinare de atac ale hotararilor
judecatoresti pronuntate in prima instanta - apelul si recursul. In mod
exceptional si in considerarea unor situatii diferite, a fost reglementata
exercitarea unei singure cai de atac, respectiv cea a recursului.
Prin aceasta nu este incalcata nici o dispozitie constitutionala, deoarece
atat art. 125, cat si art. 128 stabilesc competenta legiuitorului de a
reglementa modalitatea de exercitare a cailor de atac.
Optiunea legislativa in reglementarea cailor de atac nu creeaza nici un
privilegiu ori vreo discriminare intre cetateni, intrucat stabilirea lor se
intemeiaza pe natura infractiunilor care constituie obiectul procesului penal,
iar drepturile procesuale ale partilor sunt respectate, in mod egal, in ambele
situatii. Or, atata timp cat o solutie legala este corespunzatoare unor
situatii diferite, insusi principiul egalitatii in fata legii impune ca
reglementarea sa fie diferita, nu uniforma.
In acest sens, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat prin Decizia nr.
662 din 16 decembrie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea
I, nr. 77 din 18 februarie 1998.
Cu privire la aspectele de constitutionalitate a art. 279 alin. 2 lit. a)
din Codul de procedura penala, care reglementeaza institutia plangerii
prealabile, ca o conditie ceruta in anumite cazuri de declansare a actiunii
penale, se constata ca nu au relevanta in cauza. Referirea la aceste prevederi
in art. 361 alin. 1 lit. a) si in art. 385^1 alin. 1 lit. a) din Codul de
procedura penala a fost determinata de motive de tehnica legislativa,
constituind un text de trimitere.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art.
23 din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279 alin. 2
lit. a), ale art. 361 alin. 1 lit. a) si ale art. 385^1 alin. 1 lit. a) din
Codul de procedura penala, invocata de Maricari Aurel in Dosarul nr. 1.620/1998
al Tribunalului Suceava.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din data de 27 octombrie 1998.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent,
Mihai Paul Cotta