DECIZIE Nr. 15
din 8 ianuarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 37 alin. 2 si art. 278 1 alin. 7 din
Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 105 din 20 februarie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marilena Mincă - procuror
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 lit. d) şi ale art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Traian-lon-Emilian Andreescu în Dosarul nr.
7.305/2/2007 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
La apelul nominal se prezintă
personal autorul excepţiei şi părţile Olimpiu Ghinulescu şi Sorin Hoştiuc.
Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Autorul excepţiei solicită admiterea acesteia pentru
argumentele invocate în faţa Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
Părţile Olimpiu Ghinulescu şi Sorin Hoştiuc lasă la
aprecierea Curţii soluţionarea cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 9 iunie 2008, pronunţată în Dosarul
nr. 7.305/2/2007, Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 lit. d) şi art.
2781 alin.
7 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost
ridicată de Traian-lon-Emilian Andreescu cu ocazia soluţionării recursului
formulat împotriva unei sentinţe penale pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti,
prin care a fost respinsă plângerea împotriva unei ordonanţe de neîncepere a
urmăririi penale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele de lege criticate
încalcă liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil prin
limitarea mijloacelor de probă care pot fi administrate la soluţionarea
plângerii împotriva actelor de netrimitere în judecată ale procurorului, precum
şi prin împiedicarea reunirii cauzelor care nu se află în acelaşi stadiu de
judecată, partea interesată fiind astfel în imposibilitate de a se folosi în
toate cazurile de dovezile administrate în dosare care privesc săvârşirea unor
infracţiuni între care există conexitate.
Inalta Curte de Casaţie
şi Justiţie - Secţia penală consideră că excepţia
de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate
nu aduc atingere principiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Face trimitere la jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale în materie.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale, invocând, în acest sens,
Decizia Curţii Constituţionale nr. 440/2004.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu
au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei
de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 34 lit. d) şi ale art.
2781 alin. 7 din
Codul de procedură penală. Din concluziile scrise ale autorului excepţiei
reiese însă că acesta critică prevederile art. 37 alin. 2 din Codul de
procedură penală, iar nu pe cele ale art. 34 lit. d) din acelaşi cod. Ca
urmare, Curtea urmează a se pronunţa asupra constituţionalităţii dispoziţiilor
art. 37 alin. 2 şi ale art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală. Aceste din urmă prevederi
legale au fost modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală,
precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 677
din 7 august 2006. Textele de lege criticate au următorul cuprins:
-Art. 37 alin. 2: „Cauzele
se reunesc şi la instanţele de apel, precum şi la cele de recurs, de acelaşi
grad, dacă se află în acelaşi stadiu de judecată.";
- Art. 2781 alin. 7: „Judecătorul, soluţionând plângerea, verifică rezoluţia sau
ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a
oricăror înscrisuri noi prezentate."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi
legale, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor art. 21 din Legea
fundamentală privind accesul liber la justiţie şi ale art. 6 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare
la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prevederile art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală au mai fost supuse
controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi
dispoziţii din Legea fundamentală şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale invocate şi în prezenta cauză şi cu
motivări similare. Astfel, prin Decizia nr. 770 din 1 iulie 2008, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 25 iulie 2008, Curtea a respins excepţia de
neconstituţionalitate a art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi
considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de
faţă.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 37 alin. 2 din
Codul de procedură penală, potrivit cărora, în cazurile de indivizibilitate şi
de conexitate prevăzute de lege, cauzele se reunesc şi la instanţele de apel,
precum şi la cele de recurs, de acelaşi grad, dar numai dacă se află în acelaşi
stadiu de judecată, acestea instituie norme de procedură care sunt atributul
exclusiv al legiuitorului, potrivit art. 126 din Constituţie. Nu poate fi reţinută
critica formulată de autorul excepţiei, în sensul că textul de lege menţionat
încalcă liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, întrucât
prin această reglementare se realizează o mai bună soluţionare a cauzelor
penale ce privesc infracţiuni între care există anumite legături. Pentru ca
reunirea cauzelor în acelaşi dosar penal să conducă la operativitate şi
economie în activitatea procesuală prin degrevarea unor organe judiciare, este
esenţial însă ca respectivele cauze să se afle în acelaşi stadiu de judecată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 37 alin. 2 şi art.2781 alin. 7 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de
Traian-Ion-Emilian Andreescu în Dosarul nr. 7.305/2/2007 al Inaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 ianuarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică