DECIZIE Nr.
147 din 23 februarie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1403 alin. 1 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 229 din 14 martie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu -
judecător
Marilena Mincă - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1403 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de
Stelian Pârvu în Dosarul nr. 401/P/R/MF/2005 al CURŢII de Apel Braşov - Secţia
pentru minori şi familie.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei
ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa CURŢII Constituţionale în această
materie şi apreciind că
dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 25 noiembrie 2005, pronunţată în
Dosarul nr. 401/P/R/MF/2005, Curtea de Apel Braşov -Secţia pentru minori şi
familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1403 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Stelian Pârvu în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale,
deoarece nu prevăd posibilitatea declarării recursului şi împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de
revocare a măsurii arestării preventive, încălcându-se prin aceasta prevederile
constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2), art. 23 alin. (1) şi (4) şi art.
20 cu raportare la art. 5 paragraful 4 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Curtea de Apel Braşov - Secţia pentru minori şi
familie şi-a exprimat
opinia în sensul admiterii
excepţiei de neconstituţionalitate.
In conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost
comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei
de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază
ca fiind neîntemeiată critica
de neconstituţionalitate adusă dispoziţiilor art. 1403 din Codul de procedură penală. Astfel, consideră că textul de lege
criticat nu contravine prevederilor art. 21 din Constituţie, ci „asigură tocmai
accesul la justiţie, în condiţiile în care, împotriva
încheierii prin care se dispune, în timpul urmăririi
penale, luarea măsurii arestării preventive a învinuitului sau inculpatului, împotriva încheierii
prin care se dispune revocarea, înlocuirea, încetarea
sau prelungirea arestării preventive, precum şi împotriva încheierii de respingere a propunerii de
arestare preventivă, învinuitul sau inculpatul şi procurorul pot face recurs la
instanţa superioară în termen de 24 de ore". De asemenea, invocând
jurisprudenţa CURŢII Constituţionale în legătură cu aplicarea art. 5 paragraful
4 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, apreciază că dispoziţiile art. 1403 din Codul de
procedură penală dau expresie dreptului persoanei arestate de a se plânge
înaintea unui tribunal competent asupra măsurii de arestare sau deţinere luată
împotriva sa.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile
legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 1403 alin. 1 din Codul de procedură penală, astfel cum au fost
introduse prin Legea nr. 281/2003, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, şi, ulterior, modificate prin Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 109/2003, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 748 din 26 octombrie 2003, având următorul conţinut: „Impotriva încheierii prin care se dispune, în timpul
urmăririi penale, luarea măsuri arestării preventive a învinuitului sau
inculpatului, împotriva încheierii prin care se dispune revocarea, înlocuirea,
încetarea sau prelungirea arestării preventive, precum
şi împotriva încheierii de respingere a propunerii de arestare preventivă, învinuitul sau inculpatul şi procurorul
pot face recurs la instanţa superioară în termen de 24 de ore de la pronunţare,
pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă."
In motivarea excepţiei se invocă încălcarea
prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber
la justiţie, art. 23 alin. (1) şi (4) referitoare la libertatea individuală şi
art. 20 cu raportare la art. 5 paragraful 4 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la libertate şi la siguranţă.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, se
constată că, asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art.
1403 alin. 1 din Codul de procedură penală,
Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 15 din 20 ianuarie
2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 17
februarie 2005, reţinând că folosirea căilor de atac se realizează în
condiţiile legii, astfel cum
prevede art. 129 din Constituţie. Prin urmare, este de competenţa exclusivă a
legiuitorului de a stabili care sunt căile de atac şi în ce condiţii pot fi exercitate potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, care prevede: „Competenţa instanţelor judecătoreşti
şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege." De asemenea, în
conformitate cu dispoziţiile art. 23 alin. (7) din Constituţie, „Incheierile
instanţei privind măsura arestării preventive sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege".
Faptul că încheierea de şedinţă prin care s-a respins cererea de revocare a
măsurii arestării preventive nu este supusă separat căii de atac a recursului nu aduce atingere dreptului unei persoane de a
se adresa justiţiei sau posibilităţii de a se folosi
căile de atac stabilite de legea procedurală. Lipsa reglementării privind exercitarea căii de atac a
recursului împotriva unor atare încheieri se justifică prin nevoia de a se
evita tergiversarea inutilă a soluţionării fondului
cauzei.
De asemenea, Curtea a mai reţinut că liberul acces la
justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiţia se
înfăptuieşte. Accesul liber la justiţie nu înseamnă însă că el trebuie asigurat
la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece, astfel cum s-a arătat,
competenţa şi căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate
institui reguli deosebite, în considerarea unor situaţii diferite.
In ceea ce priveşte accesul la justiţie, în sensul
prevederilor art. 5 paragraful 4 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea Constituţională a reţinut în jurisprudenţa sa că acesta nu înseamnă şi accesul la căile de
atac, ci posibilitatea oricărei persoane lipsite de libertate de a contesta în
faţa unui tribunal competent legalitatea măsurii privative de libertate luate
împotriva sa, neavând semnificaţia reglementării unei căi de atac ulterioare îndreptate
împotriva soluţiei date de instanţa competentă (Decizia nr. 179/2001, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 august 2001).
Atât considerentele, cât şi soluţia pronunţată în
aceste decizii îşi păstrează
valabilitatea şi în cauza de faţă, neintervenind elemente noi de natură să ducă
la reconsiderarea jurisprudenţei CURŢII.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1403 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de
Stelian Pârvu în Dosarul nr. 401/P/R/MF/2005 al CURŢII de Apel Braşov - Secţia
pentru minori şi familie. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în
şedinţa publică din data de 23 februarie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu