DECIZIE Nr. 146 din 8 mai 2001
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV si
art. IX din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea
si completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, astfel cum
a fost modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 15/2000, precum si
a dispozitiilor art. 79 si art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea
conflictelor de munca
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 609 din 27 septembrie 2001
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ioan Muraru - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Gabriela Ghita - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. IV si art. IX din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
179/1999 privind modificarea si completarea Legii nr. 92/1992 pentru
organizarea judecatoreasca, astfel cum a fost modificata prin Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 15/2000, precum si a dispozitiilor art. 79 si art. 80
din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca, exceptie
ridicata de Constantin Mirica in Dosarul nr. 3.639/2000 al Tribunalului
Bucuresti - Sectia a IV-a civila.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public, considerand ca dispozitiile legale
criticate nu incalca prevederile constitutionale invocate, solicita respingerea
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 3 noiembrie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 3.639/2000,
Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civila a sesizat Curtea Constitutionala cu
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea si completarea Legii nr.
92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, astfel cum a fost modificata prin
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 15/2000, precum si a dispozitiilor art.
79 si art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de
munca, exceptie ridicata de Constantin Mirica intr-o cauza civila avand ca
obiect un litigiu de munca.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, in esenta, ca
dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 modifica o lege
organica, si anume Legea nr. 92/1992, ceea ce contravine art. 107 alin. (3) si
art. 114 din Constitutie. De asemenea, se sustine ca art. IV si IX din
ordonanta de urgenta criticata contravin prevederilor constitutionale ale art.
15 alin. (2), ale art. 21 si 24, deoarece suprima apelul in materia litigiilor
de munca, litigii care ar trebui solutionate de complete de judecata speciale,
care insa nu au fost inca infiintate. In final se apreciaza ca Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 15/2000 pentru modificarea Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea si completarea Legii nr. 92/1992
pentru organizarea judecatoreasca ar trebui "sa prelungeasca" si
dispozitiile art. IV ale acestei ordonante de urgenta, ca, de altfel, si pe
cele ale art. 71, 79 si 80 din Legea nr. 168/1999.
Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civila, exprimandu-si opinia,
apreciaza ca prin Legea nr. 168/1999 "legiuitorul a dorit ca litigiile de
munca sa fie solutionate cu mai multa celeritate". In ceea ce priveste
inlaturarea caii de atac a apelului se arata ca prin aceasta masura nu se
incalca prevederile art. 15, art. 21 alin. (2) si ale art. 24 din Constitutie.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, in punctul sau de vedere, arata ca prin Decizia nr. 34/1998
Curtea Constitutionala a statuat ca interdictia reglementarii prin ordonanta a
domeniilor rezervate legilor organice nu este aplicabila ordonantelor de
urgenta ale Guvernului. In ceea ce priveste neconstitutionalitatea celorlalte
dispozitii legale Guvernul considera ca nu sunt infrante prevederile
constitutionale ale art. 20, 21 si ale art. 24 alin. (1).
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiilor de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit in cauza de judecatorul-raportor, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144
lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si
23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
Instanta judecatoreasca a sesizat Curtea Constitutionala cu solutionarea
exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 179/1999 si a dispozitiilor art. 79 si art. 80 din
Legea nr. 168/1999, respingand, ca fiind inadmisibila, exceptia referitoare la
art. 71 din Legea nr. 168/1999. Examinand insa incheierea de sesizare cat si
notele scrise ale autorului exceptiei, Curtea constata ca in ceea ce priveste
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 autorul exceptiei a criticat ca
fiind neconstitutionale nu numai prevederile art. IV, ci si prevederile art. IX.
De aceea, Curtea urmeaza sa se pronunte asupra dispozitiilor art. IV si
art. IX din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea
si completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 559 din 17 noiembrie 1999,
astfel cum a fost modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
15/2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 111 din 14
martie 2000, precum si asupra dispozitiilor art. 79 si art. 80 din Legea nr.
168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999. Textele legale
criticate au urmatorul continut:
- Art. IV din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 179/1999:
"Cauzele care au ca obiect judecarea in fond a unor litigii de munca,
aflate pe rolul judecatoriilor, vor fi trecute la completele care judeca
conflictele de munca si litigiile de munca din cadrul judecatoriei respective,
imediat dupa infiintarea acestora.
Apelurile declarate pana la data infiintarii noilor instante, precum si
cele aflate in curs de judecata vor fi solutionate de instantele legal
sesizate.
Recursurile declarate sau aflate in curs de judecata vor fi trecute la
sectiile care judeca conflicte de munca si litigii de munca din cadrul
tribunalelor.";
- Art. IX din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 179/1999:
"(1) Prezenta ordonanta de urgenta intra in vigoare la data publicarii
ei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, cu exceptia prevederilor pct. 6
al art. I, care se aplica dupa 90 de zile de la data intrarii in vigoare a
acesteia.
(2) La data publicarii prezentei ordonante de urgenta prevederile art. 1,
11, 12 si 16 din Decretul nr. 203/1974 pentru infiintarea si organizarea de
sectii maritime si fluviale la unele instante judecatoresti si unitati de
procuratura, publicat in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 131 din 31 octombrie
1974, se abroga.";
- Art. 79 din Legea nr. 168/1999: "(1) Hotararile instantei de fond
sunt definitive.
(2) Hotararile motivate ale instantei de fond se redacteaza si se comunica
partilor in termen de cel mult 15 zile de la pronuntare.";
- Art. 80 din Legea nr. 168/1999: "Termenul de recurs este de 10 zile
de la data comunicarii hotararii pronuntate de instanta de fond."
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate considera ca aceste dispozitii
legale incalca urmatoarele prevederi constitutionale:
Art. 15 alin. (2)
"Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai
favorabile.";
Art. 21
"(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea
drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
Art. 24
"(1) Dreptul la aparare este garantat.
(2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un
avocat, ales sau numit din oficiu.";
Art. 107 alin. (3)
"Ordonantele se emit in temeiul unei legi speciale de abilitare, in
limitele si in conditiile prevazute de aceasta.";
Art. 114
"(1) Parlamentul poate adopta o lege speciala de abilitare a
Guvernului pentru a emite ordonante in domenii care nu fac obiectul legilor
organice.
(2) Legea de abilitare va stabili, in mod obligatoriu, domeniul si data
pana la care se pot emite ordonante.
(3) Daca legea de abilitare o cere, ordonantele se supun aprobarii
Parlamentului, potrivit procedurii legislative, pana la implinirea termenului
de abilitare. Nerespectarea termenului atrage incetarea efectelor ordonantei.
(4) In cazuri exceptionale, Guvernul poate adopta ordonante de urgenta.
Acestea intra in vigoare numai dupa depunerea lor spre aprobare la Parlament.
Daca Parlamentul nu se afla in sesiune, el se convoaca in mod obligatoriu.
(5) Aprobarea sau respingerea ordonantelor se face printr-o lege in care
vor fi cuprinse si ordonantele ale caror efecte au incetat potrivit alineatului
(3)."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca nu poate fi
primita nici una dintre criticile de neconstitutionalitate formulate de autorul
acesteia.
Astfel, in ceea ce priveste incalcarea prevederilor constitutionale ale
art. 15 alin. (2), Curtea Constitutionala constata ca textele de lege criticate
nu contin vreo dispozitie de natura sa le confere caracter retroactiv.
Nu poate fi primita nici critica adusa Ordonantei de urgenta a Guvernului
nr. 179/1999 in baza argumentului ca, potrivit art. 107 alin. (3) si art. 114
din Constitutie, o asemenea ordonanta nu poate interveni intr-un domeniu
apartinand unei legi organice. Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 34 din
17 februarie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 88
din 25 februarie 1998, a retinut ca "Dispozitiile art. 114 din Constitutie
nu prevad interdictia de a se emite ordonante de urgenta in domeniul legilor
organice, deoarece cazul exceptional ce impune adoptarea unei masuri urgente
pentru salvgardarea unui interes public ar putea reclama instituirea unei
reglementari de domeniul legii organice, nu numai ordinare, care, daca nu ar
putea fi adoptata, interesul public avut in vedere ar fi sacrificat, ceea ce
este contrar finalitatii constitutionale a institutiei".
In ceea ce priveste motivul de neconstitutionalitate decurgand din
"suprimarea apelului" Curtea Constitutionala a statuat ca
"accesul liber la justitie nu inseamna ca el trebuie asigurat la toate
structurile judecatoresti, deoarece competenta si caile de atac sunt stabilite
exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, in considerarea
unor situatii deosebite". In acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 38
din 26 februarie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 177 din 13 mai 1998.
In legatura cu invocarea incalcarii dispozitiilor art. 24 din Constitutie,
referitoare la garantarea dreptului la aparare, Curtea nu o poate retine ca
fiind relevanta, intrucat toate litigiile legate de modificarea sau desfacerea
contractelor de munca se judeca de catre instantele judecatoresti, partile
avand dreptul de a fi asistate de un avocat in tot cursul procesului,
indiferent de gradele de jurisdictie.
Referitor la toate celelalte critici legate de modul de solutionare a
litigiilor de munca se constata ca acestea nu ridica probleme de
constitutionalitate, ci de aplicare a legii, care nu intra in competenta Curtii
Constitutionale.
In sfarsit, in legatura cu faptul ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
15/2000 ar trebui, potrivit autorului exceptiei, "sa prelungeasca"
dispozitiile art. IV din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 179/1999, ca de
altfel si pe cele ale art. 79 si 80 din Legea nr. 168/1998, Curtea constata ca
aceasta este o problema de legiferare, ce apartine competentei exclusive a
legiuitorului, iar nu una de contencios constitutional.
De altfel, dispozitiile criticate au mai fost supuse controlului de
constitutionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 230 din 16 noiembrie 2000,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 665 din 16 decembrie
2000, si prin Decizia nr. 67 din 27 februarie 2001, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 188 din 12 aprilie 2001, Curtea a respins
exceptiile privitoare la aceste dispozitii. Neintervenind elemente noi de
natura sa justifice reconsiderarea jurisprudentei Curtii, aceeasi solutie se
impune si in cauza de fata.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de
voturi sub aspectul raportarii dispozitiilor legale criticate la art. 114 alin.
(4) din Constitutie,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV si art.
IX din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea si
completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, astfel cum a
fost modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 15/2000, precum si a
dispozitiilor art. 79 si art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea
conflictelor de munca, exceptie ridicata de Constantin Mirica in Dosarul nr.
3.639/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civila.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 8 mai 2001.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent,
Maria Bratu