DECIZIE Nr.
1441 din 4 noiembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si art. 13 2 din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 20 din 10 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - presedinte
Aspazia Cojocaru -judecator
Acsinte Gaspar -judecator
Petre Lazaroiu -judecator
Mircea Stefan Minea -judecator
Iulia Antoanella Motoc -judecator
Ion Predescu -judecator
Puskas Valentin Zoltan -judecator
Tudorel Toader -judecator
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Marinela Minca.
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si art. 132 din Legea
nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de
coruptie, exceptie ridicata de Mircea Suciu în Dosarul nr. 41.289/212/ 2009 al
Judecatoriei Constanta - Sectia penala.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care
procedura de citare a fost legal îndeplinita.
Cauza fiind în stare de judecata, presedintele acorda
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca nefondata.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrarile
dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 29 martie 2010, pronuntata în
Dosarul nr. 41.289/212/2009, Judecatoria Constanta - Sectia penala a sesizat
Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.
1 si art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea
si sanctionarea faptelor de coruptie, exceptie ridicata de Mircea Suciu.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile art. 1 din Legea nr.
78/2000 contravin prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1)
referitoare la egalitatea cetatenilor în fata legii si ale art. 124 alin. (2)
referitoare la unicitatea, impartialitatea si egalitatea justitiei, deoarece
incrimineaza persoane, si nu fapte. Astfel, în conditiile în care, printr-o
lege speciala, o anumita categorie de faptuitori/învinuiti/inculpati este
reglementata separat de dreptul comun, desi se încadreaza în institutiile de
drept penal substantial definite de acestea, este evident ca au fost nesocotite
dispozitiile constitutionale invocate.
In ceea ce priveste dispozitiile art. 132
din Legea nr. 78/2000, autorul sustine ca acestea contravin prevederilor
constitutionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la accesul liber la justitie,
ale art. 23 alin. (12) referitoare la legalitatea pedepsei, precum si ale art.
7 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale referitoare la principiul legalitatii incriminarii, deoarece nu
reglementeaza în mod complet, independent si diferit derogatoriu fata de legea
de drept comun, instituindu-se o extindere a legii prin analogie, ceea ce este
inadmisibil.
Judecatoria Constanta - Sectia penala opineaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului,
Guvernul si Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul
întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile
legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr.
47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl
constituie dispozitiile art. 1 si art. 132 din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, publicata
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, cu
modificarile si completarile ulterioare, care au urmatorul continut:
- Art. 1: „(1) Prezenta lege instituie masuri de
prevenire, descoperire si sanctionare a faptelor de coruptie si se aplica
urmatoarelor persoane:
a) care exercita o functie publica, indiferent de
modul în care au fost învestite, în cadrul autoritatilor publice sau
institutiilor publice;
b) care îndeplinesc, permanent sau temporar,
potrivit legii, o functie sau o însarcinare, în masura în care participa la
luarea deciziilor sau le pot influenta, în cadrul serviciilor publice, regiilor
autonome, societatilor comerciale, companiilor nationale, societatilor
nationale, unitatilor cooperatiste sau al altor agenti economici;
c) care exercita atributii de control, potrivit
legii;
d) care acorda asistenta specializata unitatilor
prevazute la lit. a) si b), în masura în care participa la luarea deciziilor
sau le pot influenta;
e) care, indiferent de calitatea lor, realizeaza,
controleaza sau acorda asistenta specializata, în masura în care participa la
luarea deciziilor sau le pot influenta, cu privire la: operatiuni care
antreneaza circulatia de capital, operatiuni de banca, de schimb valutar sau de
credit, operatiuni de plasament, în burse, în asigurari, în plasament mutual
ori privitor la conturile bancare si cele asimilate acestora, tranzactii
comerciale interne si internationale;
f) care detin o functie de conducere într-un partid
sau într-o formatiune politica, într-un sindicat, într-o organizatie patronala
ori într-o asociatie fara scop lucrativ sau fundatie;
g) alte persoane fizice decât cele prevazute la
lit. a)-f), în conditiile prevazute de
lege.";
-Art. 132: „Infractiunea de abuz în
serviciu contra intereselor publice, infractiunea de abuz în serviciu contra
intereselor persoanelor si infractiunea de abuz în serviciu prin îngradirea
unor drepturi, daca functionarul public a obtinut pentru sine sau pentru altul
un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepseste cu închisoare de la 3
la 15 ani."
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca
prin dispozitiile legale criticate sunt încalcate prevederile constitutionale
ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetatenilor în fata legii, art.
124 alin. (2) referitoare la unicitatea, impartialitatea si egalitatea justitiei,
art. 21 alin. (3) referitoare la accesul liber la justitie, art. 23 alin. (12)
referitoare la legalitatea pedepsei, precum si ale art. 7 din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale referitoare la
principiul legalitatii incriminarii.
Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea
constata ca reglementarea care formeaza obiectul exceptiei nu constituie o
incriminare prin analogie, asa cum gresit sustine autorul acesteia, ci o
legiferare a raspunderii penale printr-o norma juridica explicativa, care nu
încalca prevederile art. 23 alin. (12) din Legea fundamentala si ale art. 7 din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. De
altfel, analogia, ca institutie juridica, se plaseaza în sfera aplicarii legii
ca argument de interpretare, si nu în cea a procesului legislativ. Folosirea
acestei notiuni pentru caracterizarea normei instituite de legiuitor conduce la
o contradictie în termeni, caci analogia implica absenta normei si, în consecinta,
libertatea recunoscuta unei autoritati publice - în mod exceptional, si nu în
materie penala - de a stabili ea însasi regula dupa care urmeaza sa rezolve un
caz, luând ca model o alta solutie pronuntata într-un alt cadru reglementat.
Or, dispozitia legala atacata prevede în mod expres ca infractiunile
nominalizate se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani.
In plus, principiul legalitatii incriminarii si cel al
legalitatii pedepsei impun prevederea atât a faptei, cât si a pedepsei. Din
aceasta perspectiva, analizând textul art. 132 din Legea nr.
78/2000, nu se poate ajunge la constatarea ca legea nu ar prevedea fapta sau
pedeapsa. Dimpotriva, potrivit textului legii, infractiunea de abuz în serviciu
contra intereselor publice, infractiunea de abuz în serviciu contra intereselor
persoanelor si infractiunea de abuz în serviciu prin îngradirea unor drepturi,
în care este implicata o persoana dintre cele prevazute la art. 1, se
pedepseste cu închisoare de la 3 la 15 ani. Asa fiind, dispozitiile criticate
contin suficiente repere pentru a se putea considera ca acestea sunt
„previzibile" si suficient de clare în definirea faptei si a scopului
ilicit al acesteia, în consecinta, si sub acest aspect exceptia urmeaza a fi
respinsa.
Totodata, previzibilitatea si predictibilitatea unei
norme presupun ca destinatarul acesteia are reprezentarea unei astfel de
calitati în virtutea careia este obligat sa-si modeleze conduita. Prin urmare,
faptul ca prevederile legale criticate se aplica tuturor persoanelor care exercita
atributii de control, potrivit legii, are indubitabil un înteles univoc,
legiuitorul nefiind obligat, pentru a consfinti caracterul constitutional, sa
procedeze la o enumerare exhaustiva a acestora.
De asemenea, principiul constitutional al egalitatii nu
are semnificatia uniformitatii, existând posibilitatea instituirii unor
reglementari juridice diferite pentru situatii care sunt diferite, în cazul în
care aceasta se justifica în mod rational si obiectiv. Or, Legea nr. 78/2000
constituie o reglementare speciala, derogatorie de la dreptul comun, care
instituie masuri de prevenire, descoperire si sanctionare a faptelor de
coruptie si se aplica unei categorii de persoane clar circumstantiate de
legiuitor înca din primul articol al legii. Statutul juridic diferit al acestor
persoane, din perspectiva scopului urmarit de legiuitor prin dispozitiile Legii
nr. 78/2000, justifica stabilirea unui tratament juridic diferit, cum este si
incriminarea mai severa a infractiunilor de abuz în serviciu contra intereselor
publice, infractiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor si
infractiunea de abuz în serviciu prin îngradirea unor drepturi. Asa fiind, si
întrucât textul de lege criticat se aplica, fara privilegii sau discriminari,
în toate situatiile ce implica persoane dintre cele aratate la art. 1 al legii,
nu se poate sustine încalcarea principiului egalitatii în drepturi ori a
principiului referitor la unicitatea, impartialitatea si egalitatea justitiei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1)lit. A.d)si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiata exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si art. 132 din Legea
nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de
coruptie, exceptie ridicata de Mircea Suciu în Dosarul nr. 41.289/212/2009 al
Judecatoriei Constanta - Sectia penala.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata în sedinta publica din data de 4 noiembrie
2010.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru