DECIZIE   Nr. 1441 din 4 noiembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 20 din 10 ianuarie 2011

Augustin Zegrean                  - presedinte

Aspazia Cojocaru                   -judecator

Acsinte Gaspar                      -judecator

Petre Lazaroiu                       -judecator

Mircea Stefan Minea              -judecator

Iulia Antoanella Motoc           -judecator

Ion Predescu                          -judecator

Puskas Valentin Zoltan          -judecator

Tudorel Toader                       -judecator

Afrodita Laura Tutunaru         - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Minca.

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, exceptie ridicata de Mircea Suciu în Dosarul nr. 41.289/212/ 2009 al Judecatoriei Constanta - Sectia penala.

La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinita.

Cauza fiind în stare de judecata, presedintele acorda cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca nefondata.

CURTEA,

având   în   vedere   actele   si   lucrarile   dosarului,   constata urmatoarele:

Prin Incheierea din 29 martie 2010, pronuntata în Dosarul nr. 41.289/212/2009, Judecatoria Constanta - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 si art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, exceptie ridicata de Mircea Suciu.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile art. 1 din Legea nr. 78/2000 contravin prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetatenilor în fata legii si ale art. 124 alin. (2) referitoare la unicitatea, impartialitatea si egalitatea justitiei, deoarece incrimineaza persoane, si nu fapte. Astfel, în conditiile în care, printr-o lege speciala, o anumita categorie de faptuitori/învinuiti/inculpati este reglementata separat de dreptul comun, desi se încadreaza în institutiile de drept penal substantial definite de acestea, este evident ca au fost nesocotite dispozitiile constitutionale invocate.

In ceea ce priveste dispozitiile art. 132 din Legea nr. 78/2000, autorul sustine ca acestea contravin prevederilor constitutionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la accesul liber la justitie, ale art. 23 alin. (12) referitoare la legalitatea pedepsei, precum si ale art. 7 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale referitoare la principiul legalitatii incriminarii, deoarece nu  reglementeaza în  mod complet, independent si diferit derogatoriu fata de legea de drept comun, instituindu-se o extindere a legii prin analogie, ceea ce este inadmisibil.

Judecatoria Constanta - Sectia penala opineaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând  încheierea   de   sesizare,   raportul   întocmit  de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 1 si art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, cu modificarile si completarile ulterioare, care au urmatorul continut:

- Art. 1: „(1) Prezenta lege instituie masuri de prevenire, descoperire si sanctionare a faptelor de coruptie si se aplica urmatoarelor persoane:

a) care exercita o functie publica, indiferent de modul în care au fost învestite, în cadrul autoritatilor publice sau institutiilor publice;

b) care îndeplinesc, permanent sau temporar, potrivit legii, o functie sau o însarcinare, în masura în care participa la luarea deciziilor sau le pot influenta, în cadrul serviciilor publice, regiilor autonome, societatilor comerciale, companiilor nationale, societatilor nationale, unitatilor cooperatiste sau al altor agenti economici;

c) care exercita atributii de control, potrivit legii;

d)  care acorda asistenta specializata unitatilor prevazute la lit. a) si b), în masura în care participa la luarea deciziilor sau le pot influenta;

e)  care, indiferent de calitatea lor, realizeaza, controleaza sau acorda asistenta specializata, în masura în care participa la luarea deciziilor sau le pot influenta, cu privire la: operatiuni care antreneaza circulatia de capital, operatiuni de banca, de schimb valutar sau de credit, operatiuni de plasament, în burse, în asigurari, în plasament mutual ori privitor la conturile bancare si cele asimilate acestora, tranzactii comerciale interne si internationale;

f)  care detin o functie de conducere într-un partid sau într-o formatiune politica, într-un sindicat, într-o organizatie patronala ori într-o asociatie fara scop lucrativ sau fundatie;

g)  alte persoane fizice decât cele prevazute la lit. a)-f), în conditiile prevazute de lege.";

-Art. 132: „Infractiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infractiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor si infractiunea de abuz în serviciu prin îngradirea unor drepturi, daca functionarul public a obtinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 15 ani."

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prin dispozitiile legale criticate sunt încalcate prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetatenilor în fata legii, art. 124 alin. (2) referitoare la unicitatea, impartialitatea si egalitatea justitiei, art. 21 alin. (3) referitoare la accesul liber la justitie, art. 23 alin. (12) referitoare la legalitatea pedepsei, precum si ale art. 7 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale referitoare la principiul legalitatii incriminarii.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca reglementarea care formeaza obiectul exceptiei nu constituie o incriminare prin analogie, asa cum gresit sustine autorul acesteia, ci o legiferare a raspunderii penale printr-o norma juridica explicativa, care nu încalca prevederile art. 23 alin. (12) din Legea fundamentala si ale art. 7 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. De altfel, analogia, ca institutie juridica, se plaseaza în sfera aplicarii legii ca argument de interpretare, si nu în cea a procesului legislativ. Folosirea acestei notiuni pentru caracterizarea normei instituite de legiuitor conduce la o contradictie în termeni, caci analogia implica absenta normei si, în consecinta, libertatea recunoscuta unei autoritati publice - în mod exceptional, si nu în materie penala - de a stabili ea însasi regula dupa care urmeaza sa rezolve un caz, luând ca model o alta solutie pronuntata într-un alt cadru reglementat. Or, dispozitia legala atacata prevede în mod expres ca infractiunile nominalizate se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani.

In plus, principiul legalitatii incriminarii si cel al legalitatii pedepsei impun prevederea atât a faptei, cât si a pedepsei. Din aceasta  perspectiva,  analizând textul  art.   132 din  Legea nr. 78/2000, nu se poate ajunge la constatarea ca legea nu ar prevedea fapta sau pedeapsa. Dimpotriva, potrivit textului legii, infractiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infractiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor si infractiunea de abuz în serviciu prin îngradirea unor drepturi, în care este implicata o persoana dintre cele prevazute la art. 1, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 15 ani. Asa fiind, dispozitiile criticate contin suficiente repere pentru a se putea considera ca acestea sunt „previzibile" si suficient de clare în definirea faptei si a scopului ilicit al acesteia, în consecinta, si sub acest aspect exceptia urmeaza a fi respinsa.

Totodata, previzibilitatea si predictibilitatea unei norme presupun ca destinatarul acesteia are reprezentarea unei astfel de calitati în virtutea careia este obligat sa-si modeleze conduita. Prin urmare, faptul ca prevederile legale criticate se aplica tuturor persoanelor care exercita atributii de control, potrivit legii, are indubitabil un înteles univoc, legiuitorul nefiind obligat, pentru a consfinti caracterul constitutional, sa procedeze la o enumerare exhaustiva a acestora.

De asemenea, principiul constitutional al egalitatii nu are semnificatia uniformitatii, existând posibilitatea instituirii unor reglementari juridice diferite pentru situatii care sunt diferite, în cazul în care aceasta se justifica în mod rational si obiectiv. Or, Legea nr. 78/2000 constituie o reglementare speciala, derogatorie de la dreptul comun, care instituie masuri de prevenire, descoperire si sanctionare a faptelor de coruptie si se aplica unei categorii de persoane clar circumstantiate de legiuitor înca din primul articol al legii. Statutul juridic diferit al acestor persoane, din perspectiva scopului urmarit de legiuitor prin dispozitiile Legii nr. 78/2000, justifica stabilirea unui tratament juridic diferit, cum este si incriminarea mai severa a infractiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, infractiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor si infractiunea de abuz în serviciu prin îngradirea unor drepturi. Asa fiind, si întrucât textul de lege criticat se aplica, fara privilegii sau discriminari, în toate situatiile ce implica persoane dintre cele aratate la art. 1 al legii, nu se poate sustine încalcarea principiului egalitatii în drepturi ori a principiului referitor la unicitatea, impartialitatea si egalitatea justitiei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d)si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUTIONALA

In numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, exceptie ridicata de Mircea Suciu în Dosarul nr. 41.289/212/2009 al Judecatoriei Constanta - Sectia penala.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publica din data de 4 noiembrie 2010.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru