Decizia Nr.1160 din 15.09.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 580² din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Dorin Moise în Dosarul nr. 2.671/325/2010 al Judecătoriei Timişoara şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.346D/2010.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât aceasta vizează probleme de interpretare şi aplicare a legii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 12 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2.671/325/2010, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 580² din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Dorin Moise într-o cauză având ca obiect autorizarea executării obligaţiei de a face.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt contrare art. 21 alin. (3) şi art. 44 din Constituţie, în cazul în care instanţa de judecată ar autoriza ducerea la îndeplinire a unei obligaţii de a face de o terţă persoană cu privire la un bun imobil, în cazul inexistenţei unui titlu executoriu opozabil tuturor proprietarilor (coproprietarilor) bunului imobil. De asemenea, arată că dreptul de proprietate este garantat de Constituţia României şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, limitările acestui drept putând fi statuate prin lege, iar în cazul nerespectării acestor limitări, proprietarul putând fi constrâns printr-o hotărâre judecătorească, pronunţată în temeiul legii.Judecătoria Timişoara opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 580² din Codul de procedură civilă, cu următoarea redactare: „Dacă debitorul refuză să îndeplinească o obligaţie de a face cuprinsă într-un titlu executoriu, în termen de 10 zile de la primirea somaţiei, creditorul poate fi autorizat de instanţa de executare, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părţilor, să o îndeplinească el însuşi sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului.“În opinia autorului criticii de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii de lege contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate prevăd posibilitatea autorizării creditorului de către instanţa de executare de a îndeplini - pe cheltuiala debitorului - o obligaţie de a face, în cazul în care debitorul refuză îndeplinirea acestei obligaţii cuprinse într-un titlu executoriu. Indiferent care este obiectul obligaţiei de a face, debitorul este ţinut să îndeplinească obligaţia şi să se conformeze dispoziţiilor cuprinse în titlul executoriu. Însă autorul excepţiei de neconstituţionalitate este nemulţumit de faptul că titlul executoriu obţinut de creditorul obligaţiei de a face este opozabil, în cauza sa, numai unui singur coproprietar al bunului imobil, nu şi celorlalţi.Curtea constată că ipoteza relevată de autorul excepţiei vizează o situaţie particulară şi eventuală la care s-ar circumscrie aplicarea textului criticat, însă, într-o asemenea ipoteză, competenţa de a se pronunţa aparţine instanţei de judecată şi nu Curţii Constituţionale. În aceste condiţii, având în vedere dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 580² din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Dorin Moise în Dosarul nr. 2.671/325/2010 al Judecătoriei Timişoara.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 septembrie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ioniţa Cochinţu