Anunţă-mă când se modifică Fişă act Comentarii (0) Trimite unui prieten Tipareste act

DECIZIE Nr

DECIZIE   Nr. 1431 din 3 noiembrie 2010

asupra cererii de solutionare a conflictului juridic de natura constitutionala dintre Parlamentul României si Guvern, formulata de Presedintele Senatului

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 758 din 12 noiembrie 2010



I. Prin Adresa nr. XXXV 3.931 din 19 octombrie 2010, preşedintele Senatului a solicitat Curţii Constituţionale, în temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. e)din Constituţia României, republicată, precum şi ale art. 11 alin. (1) lit. A.e) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, să constate existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Parlamentul României şi Guvern, conflict declanşat prin oprirea procedurii legislative de la Senat a proiectului Legii educaţiei naţionale şi angajarea răspunderii de către Guvern asupra acestui proiect.

Cererea a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 14.971 din 19 octombrie 2010 si formează obiectul Dosarului nr. 4.229 E/2010.

In motivarea cererii se susţin, în esenţă, următoarele:

Guvernul României a transmis Camerei Deputaţilor, ca primă Cameră sesizată, în temeiul art. 74 alin. (1) din Constituţie, proiectul Legii educaţiei naţionale la data de 12 aprilie 2010. Pe baza Raportului comisiei de specialitate, proiectul a fost dezbătut în plenul Camerei Deputaţilor în zilele de 18-19 mai şi a fost adoptat la 19 mai 2010. Proiectul a fost înaintat Senatului, în calitate de Cameră decizională, unde a fost sesizată pentru raport Comisia de învăţământ şi ştiinţă la data de 26 mai 2010. Comisia nu a putut finaliza dezbaterile datorită complexităţii proiectului, însă până la acest moment a desfăşurat o activitate laborioasă, dezbătând şi adoptând, de foarte multe ori în unanimitate, peste 110 articole, după o largă consultare a factorilor de răspundere din învăţământ.

In aceste condiţii, Guvernul României a adresat la 13 octombrie 2010 o scrisoare Parlamentului României prin care a informat că a hotărât să îşi angajeze răspunderea asupra proiectului Legii educaţiei naţionale şi a solicitat declanşarea procedurilor parlamentare necesare. Birourile permanente ale celor două Camere întrunite la 18 octombrie 2010 au stabilit data de 28 octombrie pentru şedinţa comună în vederea angajării răspunderii Guvernului. Se apreciază că în acest fel Guvernul a oprit, practic, procedura parlamentară şi a împiedicat Parlamentul să îşi finalizeze atribuţia constituţională de a adopta această lege, arogându-şi astfel acte, atribuţii şi competenţe care, potrivit Constituţiei, aparţin Parlamentului, cele două autorităţi publice intrând astfel într-un conflict juridic de natură constituţională.

Se arată că, prin acest demers, Guvernul a sfidat rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare, consacrat de art. 61 alin. (1) din Constituţie, şi a încălcat principiul separaţiei puterilor consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituţie, creând un precedent foarte periculos prin care se poate generaliza o practică de ocolire a dezbaterilor parlamentare.

Cu privire la condiţiile angajării răspunderii Guvernului asupra unui proiect de lege se invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.557 din 18 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 19 ianuarie 2010, arătându-se că prin aceasta Curtea a decis că angajarea răspunderii asupra unui proiect este neconstituţională, considerând că ocolirea procedurii de examinare şi dezbatere a proiectului de lege atât în comisiile de specialitate, cât şi în plenul fiecărei Camere şi recurgerea la angajarea răspunderii asupra acestui proiect nu îşi găseşte o motivare.

Se mai arată că Guvernul nu putea opri procedura parlamentară şi pentru faptul că, potrivit Regulamentului Senatului, nu putea decide retragerea proiectului câtă vreme acesta fusese deja adoptat de Camera Deputaţilor, fiind obligat să lase procedura parlamentară să îşi urmeze cursul firesc.

Pentru motivele arătate, se solicită Curţii Constituţionale să constate existenţa conflictului juridic de natură constituţională între Guvernul României şi Parlament cu privire la proiectul Legii educaţiei naţionale şi să oblige Guvernul să renunţe la procedura angajării răspunderii.

In conformitate cu dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cererea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere asupra conţinutului conflictului juridic de natură constituţională şi a eventualelor căi de soluţionare a acestuia.

Camera Deputaţilor a comunicat, cu Adresa nr. 51/4.983 din 25 octombrie 2010, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 15.217 din 25 octombrie 2010, punctul său de vedere în sensul că „nu a apărut, nu există şi nici nu poate exista conflictul juridic de natură constituţională între Parlamentul României şi Guvern, conflict declanşat datorită opririi la Senat a procedurii legislative referitoare la proiectul Legii educaţiei naţionale şi a angajării răspunderii Guvernului asupra acestui proiect".

Se arată mai întâi faptul că nu există un astfel de conflict între Camera Deputaţilor şi Guvern, neexistând vreo sesizare din partea Preşedintelui Camerei Deputaţilor în acest sens. Din acest punct de vedere, un eventual conflict ar putea exista numai între o parte a Senatului şi Guvern.

Invocându-se definiţia dată sintagmei „conflict juridic de natură constituţională", se apreciază că, în cauză, nicio autoritate publică nu şi-a arogat puteri, atribuţii sau competenţe care, potrivit Constituţiei, să aparţină altor autorităţi publice, întrucât, potrivit art. 114 din Legea fundamentală, Guvernul avea posibilitatea de a-şi asuma răspunderea asupra unui proiect de lege. Aceasta nu poate avea semnificaţia opririi procesului legislativ, pentru că un asemenea proces poate fi continuat de către Senat în calitate de Cameră decizională. Tot astfel, nu se poate constata omisiunea unor autorităţi publice, constând în declinarea competenţei sau în refuzul de a îndeplini anumite acte care intră în atribuţiile lor.

Se mai arată că angajarea răspunderii Guvernului a fost necesară tocmai pentru înlăturarea unui blocaj instituţional şi pentru buna funcţionare a instituţiilor şi a autorităţilor publice cu atribuţii în domeniul educaţiei naţionale şi nicidecum pentru crearea unui astfel de blocaj. O atare concluzie rezultă din faptul că, după circa 7 luni de la depunerea proiectului Legii educaţiei naţionale, acesta se găsea tot în dezbaterea Parlamentului (Senatului), fiind examinate doar aproape jumătate dintre textele acestui proiect. Sub acest aspect este şi motivarea Guvernului asupra necesităţii asumării răspunderii sale, considerând că a fost depăşit un termen rezonabil pentru finalizarea procesului legislativ.

In sfârşit, cu referire la considerentele care au fundamentat Decizia nr. 1.557/2009, se mai apreciază că structura politică a Comisiei de învăţământ a Senatului nu permite adoptarea Legii educaţiei naţionale, opoziţia având un număr mai mare de membri decât partidele politice aflate la putere, iar efectul este tergiversarea adoptării la Senat a legii în cauză. Or, neadoptarea până în prezent şi depăşirea termenului rezonabil de adoptare a legii în cauză ar putea crea mari dificultăţi referitoare la procesul de reformă în domeniul educaţiei naţionale, care este prioritar pentru România.

In concluzie, se solicită Curţii Constituţionale să constate că nu există niciun conflict juridic de natură constituţională între Parlament şi Guvern, iar angajarea răspunderii acestuia din urmă asupra proiectului Legii educaţiei naţionale este conformă prevederilor Constituţiei.

Senatul a comunicat, cu Adresa nr. I-2.438 din 25 octombrie 2010, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 15.232 din 25 octombrie 2010, punctul său de vedere în sensul că sesizarea formulată este întemeiată.

Astfel, se arată că deşi, la o primă analiză a dispoziţiilor art. 114 din Constituţie, s-ar putea deduce că posibilitatea angajării răspunderii nu este supusă niciunei condiţii, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 1.557/2009, a statuat că posibilitatea Guvernului de a recurge la o astfel de procedură nu poate fi exercitată neîngrădit de către Guvern, întrucât admiterea unei asemenea ipoteze ar însemna eludarea principiului fundamental al separaţiei puterilor în stat. Prin urmare, în sensul interpretării date de Curtea Constituţională dispoziţiilor art. 114 din Constituţie, Guvernul nu poate recurge la procedura angajării răspunderii în faţa Parlamentului ori de câte ori constată că Parlamentul nu dezbate ori nu adoptă un proiect de lege pe cât de repede şi-ar dori sau când constată că dezbaterile legislative converg într-o direcţie nedorită de acesta, ci numai atunci când fie proiectul de lege respectiv nu a figurat în programul de guvernare - caz în care votul dat la învestitură nu mai este suficient, fie în cazul în care, faţă de programul de guvernare aprobat de Parlament prin acordarea votului de încredere, măsura legislativă respectivă a devenit imperios necesar a fi adoptată altfel decât prin procedurile legislative obişnuite. Or, prin decizia de a-şi angaja răspunderea asupra proiectului Legii educaţiei naţionale - în condiţiile în care, în prezent, la Senat, în calitate de Cameră decizională, se află în dezbaterea comisiilor permanente un proiect de lege cu acelaşi obiect de reglementare iniţiat de Guvern şi depus la Parlament în luna aprilie a acestui an, iar în programul de guvernare al actualului cabinet educaţia figurează ca o componentă esenţială a dezvoltării durabile pentru orice societate, ce reclamă o reflectare unitară, completă, sistematică şi coerentă a domeniului, cu participarea tuturor segmentelor sociale implicate în acest proces, Guvernul acţionează discreţionar, depăşindu-şi competenţele.

Se mai arată faptul că, potrivit art. 75 din Constituţie, numai prima Cameră competentă are obligaţia de a se pronunţa într-un anumit termen asupra unei iniţiative legislative aflate în dezbaterea sa, tocmai pentru a da posibilitatea Camerei decizionale să analizeze şi să dezbată - în alte termene decât cele impuse primei Camere - o iniţiativă legislativă. Se consideră că nu este întemeiat argumentul potrivit căruia structura politică a comisiei de specialitate nu mai permite adoptarea proiectului de lege aflat în dezbaterea Senatului, pentru că determinantă în adoptarea unei legi nu este structura politică a unei comisii permanente - care depune numai un raport - ci structura politică a unei Camere a Parlamentului, care în final este cea care adoptă o lege dincolo de soluţia prevăzută în raport. Se apreciază că actuala structură politică a Senatului nu numai că permite, dar poate şi impune o anumită soluţie legislativă convenabilă Guvernului.

Faţă de cele arătate, se apreciază că singura raţiune a deciziei Guvernului de a-şi angaja răspunderea în faţa Parlamentului asupra proiectului Legii educaţiei naţionale este aceea că, uzând de majoritatea parlamentară favorabilă, acesta doreşte să impună Parlamentului, în cazul de faţă Senatului, printr-o procedură rapidă, lipsită de orice fel de dezbateri, adoptarea unei legi, ceea ce reprezintă o înfrângere a competenţelor constituţionale ale Parlamentului.

In sfârşit, se mai susţine că decizia Guvernului încalcă şi prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie, care consacră caracterul general obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale, atât în ceea ce priveşte considerentele, cât şi dispozitivul acestora. Se conchide în sensul că decizia Guvernului de a-şi angaja răspunderea în faţa Parlamentului asupra unei legi a educaţiei naţionale, în condiţiile în care Senatul este deja sesizat, în calitate de Cameră decizională, cu un proiect de lege care are acelaşi obiect de reglementare, este un act prin care se încalcă competenţele Parlamentului în materia legiferării.

Guvernul a comunicat, cu Adresa nr. 5/8.143/E.B. din 22 octombrie 2010, înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 15.161 din 22 octombrie 2010, punctul său de vedere în sensul că nu se poate reţine existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Parlament şi Guvern, nefiind în situaţia arogării de către Guvern a unor competenţe care aparţin altor autorităţi publice, în speţă Parlamentului.

Se arată în acest sens că însăşi Legea fundamentală consacră două instituţii juridice ce permit Guvernului să participe, în mod excepţional, la actul legiferării, şi anume angajarea răspunderii Guvernului şi delegarea legislativă.

Se susţine că nu au fost încălcate nici dispoziţiile constituţionale care consacră principiul separaţiei puterilor în stat, întrucât varianta pentru care Guvernul şi-a angajat răspunderea reprezintă tocmai forma adoptată de Camera Deputaţilor, valorificând astfel îmbunătăţirile aduse soluţiilor legislative iniţiale, ca urmare a amendamentelor şi dezbaterilor în cadrul acestei Camere a Parlamentului. In plus, conform art. 114 alin. (3) din Constituţie, la proiectul de lege pentru care Guvernul şi-a asumat răspunderea pot fi formulate amendamente, împrejurare care permite parlamentarilor să intervină în conţinutul efectiv al proiectului de lege.

Se mai arată că, în condiţiile în care la nivelul Senatului - în calitate de cameră decizională - proiectul a înregistrat un veritabil blocaj (sesizarea Senatului cu proiectul de lege având loc la data de 21 mai 2010) şi dată fiind necesitatea reglementării cu maximă celeritate, domeniul fiind de importanţă maximă, întreruperea procedurii de examinare şi dezbatere a proiectului de lege la nivelul Senatului poate fi apreciată drept legitimă şi oportună. Potrivit art. 327 din proiectul de lege examinat, acest act normativ ar urma să intre în vigoare în termen de 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I. In plus, măsurile de reorganizare a învăţământului preuniversitar şi universitar pe care implementarea dispoziţiilor acestei legi le generează nu pot fi aplicate uno ictu, necesitând elaborarea şi adoptarea unei ample şi complexe legislaţii secundare în această materie, care să fie de natură să asigure aplicarea, de o manieră adecvată şi eficientă, a prevederilor legii. In consecinţă, „contextul în care ar urma să fie asumată răspunderea asupra proiectului Legii educaţiei naţionale prezintă neîndoielnic sensibile elemente de diferenţă faţă de momentul septembrie 2009, motivele relevate în Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.557/2009 fiind înlăturate".

In sfârşit, referitor la afirmaţia din sesizare, potrivit căreia Guvernul creează un precedent foarte periculos prin care se poate generaliza o practică de ocolire a dezbaterilor parlamentare, se arată că noul Cod civil a fost adoptat prin Legea nr. 287/2009, în temeiul prevederilor art. 114 alin. (3) din Constituţie, în urma angajării răspunderii Guvernului în faţa Camerei Deputaţilor şi Senatului, în şedinţa comună din data de 22 iunie 2009. Or, la acel moment, proiectul era adoptat la Senat, aflându-se în dezbaterea Camerei Deputaţilor, iar în raportul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor, s-a constatat că proiectul de lege „a rămas fără obiect ca urmare a adoptării Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, prin angajarea răspunderii Guvernului".

II. Dezbaterile asupra cererii de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională au avut loc la data de 27 octombrie 2010 şi s-au desfăşurat potrivit prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu citarea părţilor şi ascultarea concluziilor reprezentanţilor acestora. Au fost prezenţi autorul sesizării, preşedintele Senatului, domnul Mircea-Dan Geoană, reprezentantul Senatului, domnul Toni Greblă, preşedinte al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi a Senatului, reprezentantul Camerei Deputaţilor, domnul profesor universitar doctor Gheorghe Iancu, şef al Serviciului juridic al Camerei Deputaţilor, precum şi reprezentantul Guvernului, doamna Cynthia Carmen Curt, consilier de stat. Susţinerile acestora au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având în vedere dispoziţiile art. 51 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 47/1992, a dispus repunerea cauzei pe rol şi redeschiderea dezbaterilor, cu citarea părţilor implicate în conflict.

Dezbaterile au fost reluate la data de 3 noiembrie 2010, în prezenţa reprezentantului Senatului, domnul Toni Greblă, preşedinte al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi a Senatului, a reprezentantului Camerei Deputaţilor, domnul profesor universitar doctor Gheorghe Iancu, şef al Serviciului juridic al Camerei Deputaţilor, şi a celui al Guvernului, doamna Cynthia Carmen Curt, consilier de stat.

Având cuvântul, reprezentantul Senatului, domnul Toni Greblă, arată că, în plus faţă de cele arătate la termenul anterior, doreşte să sublinieze o serie de elemente de natură să susţină opinia exprimată în sensul că în cauză există un conflict juridic de natură constituţională între Parlament şi Guvern.

Arată în acest sens că există o diferenţă de viziune între Guvern şi Senat cu privire la instituţia angajării răspunderii asupra unui proiect de lege. Astfel, viziunea Guvernului este absolutistă, în sensul că acest drept al Guvernului nu poate fi respins niciodată. Din perspectiva Senatului, în acord cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, dreptul Guvernului de a-şi angaja răspunderea cu privire la un proiect de lege nu este limitat, însă acesta trebuie astfel exercitat încât să nu paralizeze activitatea normală a Parlamentului. Citează în acest sens din Decizia nr. 1.557/2009 a Curţii Constituţionale, subliniind şi faptul că puterile statului nu trebuie să îşi rezolve conflictele decât în spiritul bunelor practici politice.

Mai arată că nu se justifică urgenţa recurgerii la această procedură, iar de esenţa angajării răspunderii, dincolo de caracterul complex al reglementării, este ca legea care intră în vigoare să aibă aplicabilitate imediată.

Reprezentantul Camerei Deputaţilor, domnul Gheorghe Iancu, arată că se menţin de către Camera Deputaţilor opiniile exprimate la termenul anterior, cu o serie de precizări: dacă există un conflict, acesta nu este între Parlament şi Guvern, ci, eventual, între Senat şi Guvern, deoarece nu există nicio sesizare a preşedintelui Camerei Deputaţilor cu privire la existenţa vreunui conflict; nu este vorba despre oprirea procedurii legislative la Senat, procesul legislativ fiind continuat în această Cameră; prin angajarea răspunderii, Guvernul a încercat să înlăture blocajul creat în Parlament, unde proiectul Legii educaţiei naţionale a stat mai mult de 6 luni; nu este vorba despre o arogare de competenţe de către Guvern, deoarece, potrivit art. 114 din Constituţie, acesta este singurul competent să îşi angajeze răspunderea; angajarea răspunderii se poate face în paralel cu dezbaterea legii în Parlament, sub acest aspect art. 114 din Constituţie neconţinând nicio distincţie, iar acolo unde legea nu distinge, nici interpretul nu o poate face. In concluzie, în cauză nu există conflict juridic de natură constituţională.

Reprezentantul Guvernului, doamna Cyntia Carmen Curt, arată că Guvernul îşi menţine toate argumentele expuse anterior. Arată că instanţa de contencios constituţional este chemată să exercite un control de conformitate, iar nu unul de oportunitate, precum şi faptul că bunele practici nu pot forma obiectul unui conflict. Procedura angajării răspunderii este la latitudinea exclusivă a Guvernului, iar, în ceea ce priveşte urgenţa reglementării, arată că aceasta există, în condiţiile în care Guvernul, pentru aplicarea acesteia, urmează să adopte peste 100 de acte normative.

In replică, reprezentantul Senatului arată că obiectul conflictului nu este acela că s-a blocat procedura legislativă, ci faptul că prin această procedură Guvernul a ocolit competenţa Parlamentului.

Preşedintele declară închise dezbaterile.

CURTEA,

examinând cererea de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională, formulată de preşedintele Senatului, punctele de vedere ale Senatului, Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentanţilor autorităţilor publice aflate în conflict, dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, reţine următoarele:

III. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. e) din Constituţie, precum şi ale art. 1, 10, 34 şi 35 din Legea nr. 47/1992, să se pronunţe asupra cererii de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre Parlamentul României şi Guvern privitor la „oprirea procedurii legislative de la Senat a proiectului Legii educaţiei naţionale şi angajarea răspunderii de către Guvern asupra acestui proiect."

Examinând modul de derulare a procesului legislativ cu privire la proiectul Legii educaţiei naţionale, se constată următoarele:

în exercitarea dreptului său constituţional de iniţiativă legislativă, prevăzut de art. 74 din Legea fundamentală, Guvernul a transmis Camerei Deputaţilor, în calitate de primă Cameră sesizată, proiectul Legii educaţiei naţionale, la data de 12 aprilie 2010;

• la data de 19 mai 2010, proiectul a fost adoptat de Camera Deputaţilor, sub titlul „Legea educaţiei naţionale şi învăţarea pe tot parcursul vieţii", fiind înaintat Senatului, în calitate de Cameră decizională, la aceeaşi dată;

la Senat proiectul a fost înregistrat sub nr. L 344/26 mai 2010, fiind declanşată procedura de dezbatere în Comisiile de specialitate sesizate în fond sau pentru aviz; ultima menţiune din fişa actului aflată pe site-ul acestei Camere se referă la data de 22 iunie 2010 şi priveşte avizul de la Comisia pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de capital. In cuprinsul sesizării formulate de preşedintele Senatului se arată că proiectul de lege se află din data de 26 mai 2010 la Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, comisie care nu a putut finaliza dezbaterile datorită complexităţii proiectului;

• în şedinţa de Guvern din data de 12 octombrie 2010, la 6 luni de la data transmiterii proiectului de lege către Parlament, Guvernul a hotărât angajarea răspunderii asupra proiectului Legii educaţiei naţionale, apreciată ca fiind „o lege extrem de importantă pentru modernizarea învăţământului românesc", parte componentă a procesului de reformă a statului;

în şedinţa comună a Birourilor permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului din ziua de 18 octombrie 2010, înainte de sesizarea Curţii Constituţionale de către preşedintele Senatului, a fost discutată solicitarea Guvernului, transmisă de primul-ministru al României, cu privire la angajarea răspunderii asupra Legii educaţiei naţionale şi declanşarea procedurilor parlamentare necesare, stabilindu-se următorul calendar pentru angajarea răspunderii: luni, 25 octombrie 2010, orele 15.00, depunere de amendamente; joi, 28 octombrie 2010, şedinţa comună a celor două Camere ale Parlamentului în vederea angajării răspunderii Guvernului;

• la data de 19 octombrie 2010, preşedintele Senatului a transmis Curţii Constituţionale sesizarea pentru soluţionarea conflictului juridic de natură constituţională dintre Parlamentul României şi Guvern privitor la „oprirea procedurii legislative de la Senat a proiectului Legii educaţiei naţionale şi angajarea răspunderii de către Guvern asupra acestui proiect."

IV. In ceea ce priveşte noţiunea de conflict juridic de natură constituţională dintre autorităţi publice, Curtea Constituţională a statuat, prin Decizia nr. 53 din 28 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 17 februarie 2005, că acesta presupune „acte sau acţiuni concrete prin care o autoritate sau mai multe îşi arogă puteri, atribuţii sau competenţe, care, potrivit Constituţiei, aparţin altor autorităţi publice, ori omisiunea unor autorităţi publice, constând în declinarea competenţei sau în refuzul de a îndeplini anumite acte care intră în obligaţiile lor". De asemenea, prin Decizia nr. 97 din 7 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 5 martie 2008, Curtea a reţinut: „Conflictul juridic de natură constituţională există între două sau mai multe autorităţi şi poate privi conţinutul ori întinderea atribuţiilor lor decurgând din Constituţie, ceea ce înseamnă că acestea sunt conflicte de competenţă, pozitive sau negative, şi care pot crea blocaje instituţionale." In sfârşit, Curtea a mai statuat că textul art. 146 lit. e) din Constituţie „stabileşte competenţa Curţii de a soluţiona în fond orice conflict juridic de natură constituţională ivit între autorităţile publice, iar nu numai conflictele de competenţă născute între acestea". (Decizia nr. 270 din 10 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 15 aprilie 2008).

Faţă de circumstanţierea realizată în jurisprudenţa citată cu privire la atribuţia conferită Curţii Constituţionale de art. 146 lit. e) din Constituţie, rezultă că în prezenta cauză Curtea urmează să se pronunţe cu privire la faptul dacă, prin angajarea răspunderii cu privire la un proiect de lege aflat în dezbatere parlamentară, proiect al cărui iniţiator este, adoptat ulterior de Camera Deputaţilor, Guvernul şi-a arogat competenţe care, potrivit Constituţiei, nu îi aparţin, a încălcat competenţa Parlamentului de unică autoritate legiuitoare, ori a creat orice alt conflict juridic de natură constituţională.

V. Analizând textele constituţionale de referinţă, se constată următoarele:

Potrivit art. 61 alin. (1) din Constituţie, „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării".

Potrivit art. 102 alin. (1) din Constituţie, „Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice".

Raporturile dintre cele două autorităţi sunt guvernate de dispoziţiile art. 1 alin. (4) din Constituţie, potrivit cărora „Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor- legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale".

Potrivit art. 114 alin. (1) din Constituţie „Guvernul îşi poate angaja răspunderea în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţă comună, asupra unui program, a unei declaraţii de politică generală sau a unui proiect de lege". Acest text constituţional este reglementat în cap. IV al titlului III din Legea fundamentală, capitol intitulat „Raporturile Parlamentului cu Guvernul".

Din interpretarea textelor constituţionale arătate, precum şi a modului în care legiuitorul constituant a înţeles să le situeze în chiar structura Legii fundamentale, rezultă că legiferarea pe calea angajării răspunderii de către Guvern are caracter de excepţie. Aşa cum a statuat Curtea în jurisprudenţa sa, respectiv prin Decizia nr. 1.557 din 18 noiembrie 2009, publicată în

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 19 ianuarie 2010, „la această modalitate simplificată de legiferare trebuie să se ajungă in extremis, atunci când adoptarea proiectului de lege în procedura obişnuită sau în procedura de urgenţă nu mai este posibilă ori atunci când structura politică a Parlamentului nu permite adoptarea proiectului de lege în procedură uzuală sau de urgenţă". Prin aceeaşi decizie, Curtea a mai statuat că „angajarea răspunderii Guvernului asupra unui proiect de lege urmăreşte ca acesta să fie adoptat în condiţii de maximă celeritate, conţinutul reglementării vizând stabilirea unor măsuri urgente într-un domeniu de maximă importanţă, iar aplicarea acestora trebuie să fie imediată. [...] Prin urmare, chiar dacă la prima vedere posibilitatea angajării răspunderii nu este supusă niciunei condiţii, oportunitatea şi conţinutul iniţiativei rămânând teoretic la aprecierea exclusivă a Guvernului, acest lucru nu poate fi absolut, pentru că exclusivitatea Guvernului este opozabilă numai Parlamentului, şi nu Curţii Constituţionale ca garant al supremaţiei Legii fundamentale".

Pornind de la aceste considerente de principiu desprinse din jurisprudenţa sa, care circumscriu în mod categoric condiţiile în care Guvernul îşi poate angaja răspunderea asupra unui proiect de lege, şi văzând dispoziţiile art. 1 alin. (4), art. 61 alin. (1), art. 102 alin. (1) şi art. 114 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că angajarea răspunderii Guvernului asupra proiectului Legii educaţiei naţionale, aflat în dezbatere parlamentară, respectiv la Senat, în calitate de Cameră decizională, nu îşi găseşte nicio motivare.

Astfel, nu subzistă condiţia urgenţei care să fi determinat o astfel de măsură din partea Guvernului, câtă vreme măsurile prevăzute în proiectul de lege intră în efectivitate începând cu anul şcolar 2011-2012, iar unele dintre acestea chiar cu anul şcolar 2012-2013 [potrivit art. 361 alin. (3) din proiect].

Sub acest aspect, nu poate fi reţinut argumentul exprimat în punctul de vedere al Guvernului în sensul că „proiectul a înregistrat un veritabil blocaj în condiţiile în care sesizarea Senatului cu proiectul de lege a avut loc la data de 21 mai 2010" şi nici încercarea de acreditare a ideii că termenul de legiferare în această Cameră este excesiv. Curtea observă, în acest sens, faptul că art. 75 din Constituţie nu stabileşte niciun termen cu privire la dezbaterea proiectelor de lege în Camera decizională şi niciun criteriu pentru a aprecia cu privire la caracterul rezonabil al termenului în care se finalizează procesul legislativ în această Cameră, tocmai în considerarea caracterului său decizional.

Curtea constată, de asemenea, că, potrivit art. 76 alin. (3) din Constituţie, „La cererea Guvernului sau din proprie iniţiativă, Parlamentul poate adopta proiecte de legi sau propuneri legislative cu procedură de urgenţă, stabilită potrivit regulamentului fiecărei Camere". Or, din actele depuse la dosar nu a fost identificat niciun demers al Guvernului, adresat Senatului, pentru dezbaterea proiectului de lege în procedură de urgenţă. Prin urmare, afirmaţia Guvernului, în sensul că această dezbatere a fost tergiversată, nu se susţine.

Din examinarea documentelor depuse la dosar de reprezentantul Senatului, respectiv un act centralizator cu privire la „participanţii la dezbaterile proiectului de lege - Legea educaţiei naţionale L344/2010", precum şi un „Document de lucru la proiectul de lege - Legea educaţiei naţionale şi învăţarea pe tot parcursul vieţii", rezultă, cu evidenţă, două concluzii:

a) la 11 din cele 29 de şedinţe de dezbatere a Proiectului de lege la Senat, desfăşurate în perioada 1 iunie 2010- 7 octombrie 2010, a participat ca reprezentant al Guvernului chiar ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului;

b) în cadrul Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, atât proiectul de lege, cât şi amendamentele propuse au fost supuse dezbaterii, Comisia desfăşurând, în acest sens, o activitate corespunzătoare.

Nu există, prin urmare, nicio dovadă a vreunui blocaj sau a unei inactivităţi parlamentare, cu referire la proiectul de lege în discuţie. In plus, la aprecierea termenului de dezbatere a legii la Senat (termen care, aşa cum s-a observat, nu este limitat de dispoziţiile Legii fundamentale) trebuie avut în vedere că acesta s-a suprapus în mare măsură cu perioada vacanţei parlamentare, respectiv în ceea ce priveşte intervalul 30 iunie - 1 septembrie 2010.

Astfel fiind, angajarea răspunderii Guvernului asupra proiectului Legii educaţiei naţionale încalcă prevederile art. 114 din Constituţie, în sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale. Şi în această cauză, ca şi în cea deferită Curţii şi soluţionată prin Decizia nr. 1.557/2009, ocolirea procedurii de examinare şi dezbatere a proiectului de lege, atât în cadrul comisiilor de specialitate, cât şi în plenul fiecărei Camere a Parlamentului, potrivit competenţelor stabilite de art. 75 din Constituţie, şi recurgerea la angajarea răspunderii asupra unui proiect de lege nu îşi găsesc o motivare nici în fapt, nici în drept.

Intărind cele reţinute în decizia anterior menţionată, Curtea observă şi reţine că acceptarea ideii potrivit căreia Guvernul îşi poate angaja răspunderea asupra unui proiect de lege în mod discreţionar, oricând şi în orice condiţii, ar echivala cu transformarea acestei autorităţi în autoritate publică legiuitoare, concurentă cu Parlamentul în ceea ce priveşte atribuţia de legiferare. Or, o astfel de interpretare dată dispoziţiilor art. 114 din Legea fundamentală este în totală contradicţie cu cele statuate de Curtea Constituţională în jurisprudenţa citată şi, prin urmare, în contradicţie cu prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie, care consacră obligativitatea erga omnes a deciziilor Curţii Constituţionale, şi încalcă în mod flagrant dispoziţiile art. 1 alin. (4) şi art. 61 alin. (1) din Constituţie.

Din această perspectivă, Curtea constată că angajarea răspunderii Guvernului asupra proiectului Legii educaţiei naţionale, în condiţiile în care proiectul de lege se afla în proces de legiferare la Senat, în calitate de Cameră decizională, a declanşat un conflict juridic de natură constituţională între Guvern şi Parlament, întrucât prin exercitarea de către Guvern a unei competenţe, cu nerespectarea cadrului constituţional care o circumstanţiază, s-a încălcat competenţa Parlamentului de unică autoritate legiuitoare.

Legitimarea unui astfel de act, cu argumentul că art. 114 din Constituţie nu face nicio distincţie cu privire la posibilitatea Guvernului de a-şi angaja răspunderea, argument fundamentat pe ideea că tot ce nu este interzis este permis, ar putea conduce, în final, la crearea unui blocaj instituţional, în sensul că Parlamentul ar fi în imposibilitate de a legifera, adică de a-şi exercita rolul său fundamental, de unică autoritate legiuitoare.

Curtea subliniază în acest context importanţa, pentru buna funcţionare a statului de drept, a colaborării dintre puterile statului, care ar trebui să se manifeste în spiritul normelor de loialitate constituţională, comportamentul loial fiind o prelungire a principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat. Astfel, în situaţia în care Parlamentul este sesizat cu un proiect de lege deosebit de complex, apreciat însă de Guvern ca fiind vital pentru programul său de guvernare, ceea ce presupune şi o anumită urgenţă, şi faţă de faptul că textul constituţional de referinţă, respectiv art. 75 din Constituţie, nu prevede niciun termen în care Camera decizională trebuie să se pronunţe asupra proiectului de lege adoptat de prima Camera sesizată, buna desfăşurare a procesului de legiferare şi atingerea finalităţii sale, respectiv realizarea actului de guvernare în conformitate cu voinţa poporului, exercitată prin reprezentanţii săi, care constituie Parlamentul, este condiţionată şi de colaborarea dintre Guvern şi Parlament.

Sub aspectul părţilor implicate în conflict, Curtea constată că acestea sunt Guvernul şi Parlamentul, iar nu Guvernul şi Senatul, chiar dacă sesizarea preşedintelui Senatului nu a fost însuşită şi de preşedintele Camerei Deputaţilor, deoarece, din perspectiva procesului legislativ, această distincţie nu prezintă relevanţă. Legea reprezintă actul juridic al Parlamentului, procesul de adoptare a acesteia vizând nu numai adoptarea în una dintre Camere, ci şi parcurgerea întregii proceduri parlamentare.

Cu privire la solicitarea autorului sesizării, în sensul ca instanţa de contencios constituţional să oblige Guvernul să renunţe la procedura angajării răspunderii, Curtea constată că această cerere excedează competenţei sale, soluţia aparţinând în exclusivitate autorităţilor publice aflate în conflict.

Având în vedere considerentele expuse în prezenta decizie, dispoziţiile art. 146 lit. e) din Constituţie, precum şi prevederile art. 11 alin. (1) lit. A.e), ale art. 34 şi 35 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,

Cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Constată că angajarea răspunderii de către Guvern în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în temeiul art. 114 alin. (1) din Constituţie, asupra proiectului Legii educaţiei naţionale este neconstituţională şi a declanşat un conflict juridic de natură constituţională între Guvern şi Parlament, întrucât proiectul de lege se află în proces de legiferare la Senat, în calitate de Cameră decizională.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Parlamentului României şi Guvernului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Dezbaterea a avut loc la data de 3 noiembrie 2010 şi la aceasta au participat: Augustin Zegrean, preşedinte, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lăzăroiu, Mircea Ştefan Minea, Iulia Antoanella Motoc, Ion Predescu, Pusksas Valentin Zoltan şi Tudorel Toader, judecători.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Prim-magistrat-asistent,

Marieta Safta


SmartCity5

COMENTARII la Decizia 1431/2010

Momentan nu exista niciun comentariu la Decizia 1431 din 2010
Comentarii la alte acte
ANONIM a comentat Ordin 140 2016
    Obținerea unui împrumut legitim a fost întotdeauna o problemă uriașă Pentru atât de mulți clienți care au nevoi financiare. Problema creditului necorespunzător și a garanțiilor sunt ceva de care clienții sunt întotdeauna îngrijorați atunci când solicită un împrumut de la un creditor legitim. Însă MIDLAND CREDIT FIRM a făcut această diferență în industria creditelor. MIDLAND CREDIT FIRM a fost acreditat de consiliul organizației de creditare pentru a acorda împrumuturi clienților locali și internaționali cu o dobândă de 3%. Ni s-a oferit privilegiul de a răspunde nevoilor dvs. financiare. Problema creditului nu ar trebui să te împiedice să obții împrumutul de care ai nevoie. Serviciile noastre includ următoarele: - * Împrumuturi pentru investitori *Consolidarea datoriilor * A doua ipotecă * Împrumuturi de afaceri *Imprumuturi personale * Împrumuturi internaționale Fără securitate socială și fără cec de credit, 100% garanție. Tot ce trebuie să faceți este să ne anunțați exact ce doriți și cu siguranță vom face ca visul dvs. să devină realitate. MIDLAND CREDIT FIRM spune DA atunci când băncile dvs. spun NU. În sfârșit, finanțăm firme de împrumuturi la scară mică, intermediari, instituții financiare la scară mică pentru că avem capital nelimitat. Pentru detalii suplimentare despre cumpărarea unui împrumut de la noi: Răspundeți imediat la acest e-mail: midland.credit2@gmail.com Nume companie: MIDLAND CREDIT HOME Email companie midland.credit2@gmail.com ID companie NMLS: 315276. Site-ul companiei: midlandcreditonline.com Motto: Investiția pentru generații.
ANONIM a comentat Norma 8 2020
    Sunt atât de încântat că am primit un împrumut de la un creditor care m-a ajutat cu împrumutul meu. A fost uimitor cum am primit un împrumut ... Am încercat un serviciu diferit, dar nu am putut niciodată să obțin un împrumut de la acel serviciu. Unii dintre ei îmi vor cere să completez o mulțime de documente, iar la sfârșitul zilei nu se va termina bine. Dar sunt fericit după întâlnirea cu Elena Nino. Am reușit să obțin împrumutul meu de 22.000 € Euro acum afacerea mea merge bine și vreau să știți toate acestea astăzi, deoarece sunt rapide și 100% fiabile. Acum plătesc împrumutul pe care l-am primit de la compania Elena Nino împrumuturi din toată lumea. Luați legătura cu aceștia și nu pierdeți timp cu acești creditori contactați cu drag acest e-mail: elenanino0007@gmail.com
ANONIM a comentat Decretul 15 2020
    GET Rich with ATM CARD BLANC ... Whatsapp: +18033921735 Vreau să depun mărturie despre cardurile de ATM-uri Dark Web care pot retrage bani de la orice mașini de ATM din întreaga lume. Am fost foarte sărac înainte și nu am nicio treabă. Am văzut atât de multe mărturii despre modul în care hackerii Dark Web le trimit cardul gol ATM și îl folosesc pentru a colecta bani în orice mașină ATM și a deveni bogat. (darkwebblankatmcard@gmail.com) Le trimit prin e-mail și mi-au trimis cardul bancomat gol. L-am folosit pentru a obține 120.000 de euro. retrageți maxim 5.000 EUR zilnic. Dark Web dă cartea doar pentru a ajuta săracii. Păstrați și luați bani direct de pe orice seif de mașină ATM folosind cardul programat ATM care rulează în modul automat. E-mail: darkwebblankatmcard@gmail.com Text & Call sau WhatsApp: +18033921735
ANONIM a comentat Decretul 931 2017
    * Utilizați această perioadă de blocare pentru a investi și a începe să câștigați direct de acasă ..... Inbox me pentru a începe! * Investiți 300 € pentru a câștiga 3000 € Investiți 400 € pentru a câștiga 4000 € Investiți 500 € pentru a câștiga 5000 € Investiți 600 EUR pentru a câștiga 6000 € Investiți 700 € pentru a câștiga 7000 € Investiți 8000 EUR pentru a câștiga 80 000 EUR Investiți 9000 EUR pentru a câștiga 90.000 € Totul în 7 zile de profit și plata de 100% este asigurată. Dacă sunteți interesat să investiți cu noi, contactați-ne acum prin WhatsApp +15022064419 sau prin e-mail tradewithcarlos2156@gmail.com
ANONIM a comentat Hotărârea 817 2017
    Sunt Brette M. Wagner, un creditor privat care acordă împrumuturi persoanelor fizice, companiilor și instituțiilor guvernamentale cu o dobândă scăzută de 3%. Știm că există o mulțime de familii care trăiesc din salariu și altele care nu pot avea grijă de obligațiile lor financiare și din acest motiv, sunt aici pentru restaurare financiară. Ofer o gamă largă de servicii financiare care include: Planificarea afacerilor, Finanțe comerciale și de dezvoltare, Proprietăți și credite ipotecare, Împrumuturi de consolidare a creanțelor, Împrumuturi pentru afaceri, împrumuturi private, Refinanțare la domiciliu, Împrumuturi hoteliere, împrumuturi pentru studenți etc. Răspundeți imediat prin e-mail de mai jos pentru mai multe informatii. E-mail: (brettewagnerfinancialservice@gmail.com)
ANONIM a comentat Hotărârea 153 2018
    articolul 4 interzice acordarea a doua sporuri cumulate anexa 1-6 si 8 ,cum ramine cu personalul care lucreaza cu aparate de electoterapie in sectiile de recuperare,medicina fizica ?la care spor se incadreaza?
ANONIM a comentat Legea 149 2018
    Cine face propunerea conform art.10,alin 2,este ambigu
ANONIM a comentat Decretul 721 2015
    Buna ziua,acest decret prezidential nu a fost pus in aplicare niciodata,cetatenii romani care traiesc si muncesc in aceasta regiune a Germaniei sunt nevoiti sa parcurga intre 300 km si 600 km pana la München unde este Consulatul General al Romaniei si sa piarda zile intregi pentru rezolvarea unor probleme care ar fi foarte usor sa le rezolve la Stuttgart daca Ministerul Afacerilor Externe si-ar face treaba. La Munchen sediul Consulatului are un spatiu foarte mic unde isi desfasoara activitatea iar cetatenii sunt nevoiti sa stea afara in strada sa astepte formandu-se cozi de peste 100 de persoane pe zi.Ultima data cand am fost la Consulat am stat 10 ore acolo iar toaleta nu functiona,cetatenii fiind obligati sa mearga la cafenele si restaurante daca aveau nevoi fiziologice.Cel mai grav lucru este faptul ca femeili cu ,copii mici nu au un loc unde sa stea cu ei,sa-i schimbe sau sa le dea mancare.S-au adus obiceiurile din Romania si aici si acest lucru este foarte grav.Personalul in schimb este destul de amabil dar lipsa spatiului si a personalului duce la aceste situatii neplacute. De aceea este urgent neesar deschiderea Consulatului la Stuttgart !!!! Prioritatile MAE se pare ca sunt altele cum ar fi mutarea Ambasadei Romaniei in Israel. Cetatenii sunt ultima lor prioritate.Probabil pana in noiembrie 2019 se va deschide totusi consulatul pentru a crea cadru legal pentru alegerile prezidentiale.In zona Baden Württemberg traiesc peste 250.000 romani si aceste voturi vor conta pentru viitorul presedinte,asa ca poate se indura cineva si de acest cetateni uitati de autoritatile din tara !!!
ANONIM a comentat Hotărârea 757 2008
    In aceasta hotarare de guvern intra si asistentii medicali care lucreaza in sectiile de radioterapie,care fac iradierea bolnavilor oncologici???
ANONIM a comentat Legea 58 1974
    in1990 mai era in vigoare intreb
Coduri postale Prefixe si Coduri postale din Romania Magazin si service calculatoare Sibiu