DECIZIE
Nr. 59 din 2 februarie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1077 din Codul civil
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 195 din 1 martie 2006
Ion
Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu
- judecător
Aspazia
Cojocaru - judecător
Constantin
Doldur - judecător
Kozsokar
Gabor - judecător
Acsinte Gaspar
- judecător
Petre
Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu -
judecător
Antonia Constantin
- procuror
Mihaela Senia Costinescu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1077 din Codul civil,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Lactis"
- S.A. din Iaşi în Dosarul nr.
2.879/2005 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public
pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 22 iunie 2005,
pronunţată în Dosarul nr. 2.879/2005, Tribunalul Iaşi - Secţia civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1077 din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Lactis" - S.A. din Iaşi.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul arată că a încheiat
cu bună-credinţă un contract de vânzare-cumpărare, însă, datorită unui caz
fortuit nu şi-a putut îndeplini în termen obligaţiile izvorâte din acest
contract. Potrivit dispoziţiilor art. 1305 din Codul civil, cheltuielile
vânzării cad în sarcina cumpărătorului, iar „art. 3 alin. 1 din Legea nr.
122/1999 privind taxele de timbru pentru activitatea notarială prevede că
«taxele de timbru pentru activitatea notarială se datorează de persoanele
fizice sau juridice care solicită servicii notariale»". Or, prin aplicarea
art. 1077 din Codul civil, care prevede că în situaţia neîndeplinirii
obligaţiei de a face, creditorul are posibilitatea de a o executa, pe
cheltuiala debitorului, se aduce atingere principiului egalităţii în drepturi a
cetăţenilor, dreptului la un proces echitabil şi dreptului de proprietate al
debitorului.
Tribunalul Iaşi - Secţia civilă apreciază excepţia
ca fiind neîntemeiată. Imprejurarea că societatea debitoare întâmpină unele
dificultăţi în organizarea pe plan intern şi în administrare, ce au determinat
neexecutarea obligaţiilor asumate, nu conduce automat
la concluzia neconstituţionalităţii dispoziţiilor art.
1077 din Codul civil în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) şi ale art. 24
alin. (1) din Constituţie.
In ceea ce priveşte critica
referitoare la încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3)
şi art. 44, instanţa face referire la textele Constituţiei anterioare
revizuirii, texte ce nu existau sau aveau un alt conţinut, astfel încât opinia
formulată nu are relevanţă în soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
In conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost
comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Guvernul arată că art. 1077 din Codul civil nu aduce atingere egalităţii cetăţenilor
în faţa legii, fiind aplicabil oricărui debitor aflat în situaţia de a nu-şi
îndeplini o obligaţie de a face. De asemenea, nu este de natură a împiedica
liberul acces la justiţie sau dreptul la apărare, întrucât hotărârea
judecătorească pe care o pronunţă instanţa, în această situaţie, este supusă
căilor de atac prevăzute de Codul de procedură civilă. In aceeaşi măsură,
dispoziţia legală criticată este în deplină concordanţă cu prevederile art. 44
din Constituţie şi reprezintă o reglementare a modalităţii şi limitelor
exercitării libertăţii contractuale.
Faţă de aceste argumente, Guvernul
apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1077 din
Codul civil este neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate referitoare la
posibilitatea creditorului de a executa obligaţia de a face, pe cheltuiala
debitorului, nu creează nici o discriminare bazată pe criteriile prevăzute de
Constituţie, nu aduce atingere dreptului părţilor la apărare şi la un proces echitabil,
acestea beneficiind de toate garanţiile procesuale instituite de lege, şi nu
contravin nici prevederilor
constituţionale privind dreptul de proprietate, ale cărui conţinut şi limite
sunt stabilite prin lege.
Preşedinţii celor două Camere
ale Parlamentului nu au comunicat
punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate
ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare,
punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1077 din Codul civil,
care au următorul conţinut: „Nefiind îndeplinită obligaţia de a face,
creditorul poate asemenea să fie autorizat de a o aduce el la îndeplinire, cu cheltuiala debitorului."
Autorul excepţiei susţine că
dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în
art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a
autorităţilor publice, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces
echitabil, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare şi în art. 44 alin. (1)
şi (2) referitor la dreptul de proprietate.
Examinând excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea constată că textul de lege criticat face parte din cap. VII - Despre efectele
obligaţiilor, cuprins în titlul III - Despre contracte sau convenţii din cartea a
III-a a Codului civil.
Finalitatea textului este evidentă
şi constă în determinarea debitorului de a executa obligaţia la care este ţinut
în temeiul unui contract încheiat între părţi, sub sancţiunea suportării
cheltuielilor pe care le implică executarea sa. Prin exercitarea acestei constrângeri
cu caracter pecuniar se urmăreşte contracararea manoperelor abuzive, care ar
duce la întârzierea îndeplinirii obligaţiilor asumate de debitor, în vederea
asigurării celerităţii, ca exigenţă a executării obligaţiilor civile.
Curtea nu poate reţine nesocotirea
principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, textele de lege reprezentând
exclusiv o garanţie a asigurării echilibrului între persoane cu interese
contrare, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor
legitime.
Nici critica de
neconstituţionalitate a textelor de lege în raport cu art. 44 din Constituţie,
cu referire la garantarea dreptului de proprietate privată, nu este întemeiată,
întrucât, prin executarea silită a unei obligaţii de a
face, se asigură realizarea drepturilor legale ale
creditorului. Stabilirea conţinutului şi limitelor dreptului de proprietate
implică, şi în acest caz, în mod necesar, o restrângere a exerciţiului acestuia
în considerarea drepturilor şi intereselor altor persoane. Departe de a
constitui o atingere a dreptului subiectiv în sine, asemenea reglementări
creează condiţiile indispensabile valorificării sale, dând expresie
principiului garantării dreptului de proprietate privată.
In ceea ce priveşte critica
potrivit căreia textul de lege menţionat contravine art. 21 alin. (3) şi art.
24 alin. (1) din Constituţie, apreciem că dispoziţiile art. 1077 din Codul civil trebuie coroborate cu cele ale art. 5802 din Codul de procedură civilă, care prevăd că, „Dacă debitorul
refuză să îndeplinească o obligaţie de a face cuprinsă într-un titlu
executoriu, în termen de 10
zile de la primirea somaţiei, creditorul poate fi autorizat de instanţa de
executare, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părţilor, să o
îndeplinească el însuşi sau prin alte persoane, pe cheltuiala
debitorului". Aşa fiind, în faţa instanţei judecătoreşti, debitorul are
posibilitatea de a utiliza toate mijloacele procedurale reglementate de lege în
vederea pregătirii apărării sale, beneficiind, în acest mod, de dreptul la un
proces echitabil şi de soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.
Pentru considerentele expuse mai
sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.
(4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi
al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1077 din Codul civil, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Lactis" - S.A. din Iaşi în Dosarul nr. 2.879/2005 al Tribunalului Iaşi - Secţia
civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din
data de 2 februarie 2006.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu