DECIZIE Nr.
1421 din 5 noiembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din
Legea nr. 122/2006 privind azilul în Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 881 din 17 decembrie 2009
Tudorel Toader - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din
Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Zheng
Jiaying, prin reprezentant legal Li Qiaoxiu, în Dosarul nr. 914/302/RF/2007 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent învederează Curţii că partea
Oficiul Român pentru Imigrări a depus note scrise prin care solicită
respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 26 martie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 914/302/RF/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a de
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2
din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România. Excepţia de
neconstituţionalitate a fost ridicată de Zheng Jiaying, prin reprezentant legal
Li Qiaoxiu, într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate de
acesta împotriva hotărârii Oficiului Român pentru Imigrări de respingere a
cererii de acordare a statutului de refugiat sau a protecţiei subsidiare,
aflată în stadiul procesual al recursului.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textele de lege criticate nu satisfac
criteriul de calitate impus de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor
Omului, fiind vagi şi imprecise ca urmare a faptului că nu menţionează explicit
protejarea vieţii de familie ca motiv de acordare a protecţiei subsidiare.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios
administrativ şi fiscal consideră că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale şi
convenţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr.
122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, care au următorul conţinut:
- Art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 -„Protecţia
subsidiară:
(1) Protecţia subsidiară se poate acorda
cetăţeanului străin sau apatridului care nu îndeplineşte condiţiile pentru
recunoaşterea statutului de refugiat şi cu privire la care există motive
temeinice să se creadă că, în cazul returnării în ţara de origine, respectiv în
ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuită, va fi expus unui risc serios, în
sensul prevederilor alin. (2), şi care nu poate sau, datorită acestui risc, nu
doreşte protecţia acelei ţări.
(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se
înţelege: [... ]
2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori
degradante."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din
Constituţie şi celor ale art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, ambele referitoare la respectarea şi
ocrotirea de către autorităţile publice a vieţii intime, familiale şi private.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că textele de lege criticate au mai fost supuse controlului de
constituţionalitate, prin prisma aceloraşi critici ca şi cele formulate în
prezentul dosar şi prin raportare la aceleaşi texte constituţionale şi
convenţionale. Prin mai multe decizii, ca, de exemplu, Decizia nr. 251 din 24
februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318
din 13 mai 2009, sau Decizia nr. 524 din 31 mai 2007, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 25 iunie 2007, Curtea a respins
excepţia de neconstituţionalitate, reţinând că prevederile legale ce formează
obiectul acesteia oferă suficiente repere şi elemente pentru ca persoana căreia
acestea i se adresează să înţeleagă condiţiile în funcţie de care i se poate
acorda forma solicitată de protecţie umanitară. Totodată, Curtea a constatat că
determinarea circumstanţelor specifice fiecărei situaţii în parte şi aprecierea
acestora sunt atribuţii ce revin autorităţilor administrative competente în
această materie sau instanţei de judecată.
Intrucât nu au intervenit elemente noi care să
justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, soluţia şi considerentele
deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România, excepţie ridicată de Zheng Jiaying, prin
reprezentant legal Li Qiaoxiu, în Dosarul nr. 914/302/RF/2007 al Tribunalului Bucureşti
- Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 noiembrie
2009.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. TUDOREL TOADER
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu