DECIZIE Nr.
1420 din 2 noiembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 119/2010
privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor si ale art. 156 din Legea
nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari
sociale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 16 din 7 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 alin. (3) din Legea nr. 164/2001
privind pensiile militare de stat şi ale art. 156 din Legea nr. 19/2000 privind
sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie
ridicată de Ion Aldea în Dosarul nr. 4.343/99/2008 al Curţii de Apel Iaşi -
Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată în ceea ce
priveşte dispoziţiile art. 54 alin. (3) din Legea nr. 164/2001. Astfel, arată
că acestea sunt simple norme de trimitere. Referitor la dispoziţiile art. 156
din Legea nr. 19/2000, pune însă concluzii de admitere a excepţiei, considerând
că se creează un tratament juridic diferenţiat, care nu are la bază un criteriu
rezonabil. De asemenea, arată că normele procedurale de favoare ar trebui
aplicate tuturor pensionarilor.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 26 februarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 4.343/99/2008, Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi
asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 alin. (3) din Legea nr. 164/2001
privind pensiile militare de stat, raportate la dispoziţiile art. 156 din Legea
nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări
sociale.
Excepţia a fost ridicată de Ion Aldea cu prilejul
soluţionării contestaţiei formulate împotriva deciziei de pensionare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele de lege criticate
sunt discriminatorii, creând un tratament diferit între pensionarii sistemului
public de pensii şi cei din alte sisteme de pensii. Astfel, arată că art. 155
lit. f) din Legea nr. 19/2000 prevede competenţa tribunalului de a soluţiona
modul de stabilire şi de plată a pensiilor, a indemnizaţiilor şi a altor
drepturi de asigurări sociale. Derogând de la normele de drept comun în materia
competenţei teritoriale a instanţei, art. 156 din aceeaşi lege prevede că,
pentru cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de
pensii, este competent tribunalul în raza căruia se află domiciliul
reclamantului. Pentru toate celelalte cauze este competentă instanţa de la
domiciliul sau sediul pârâtului. Dispoziţiile art. 54 alin. (3) din Legea nr.
164/2001 fac trimitere la dispoziţiile Legii nr. 19/2000 în ceea ce priveşte
procedura de soluţionare a acţiunilor împotriva deciziilor comisiilor de
contestaţii ale pensiilor militare de stat care funcţionează în cadrul
Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului de Interne şi Serviciului Român
de Informaţii. Deşi aceste litigii se referă la modul de stabilire şi de plată
a pensiilor, a indemnizaţiilor şi a altor drepturi de asigurări sociale, totuşi
nu vor putea fi soluţionate de instanţa de la domiciliul reclamantului,
întrucât prevederile Legii nr. 19/2000 stabilesc acest beneficiu doar pentru
situaţia în care pârâtul este CNPAS sau casele teritoriale de pensii.
Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi
asigurări sociale consideră că dispoziţiile de
lege criticate sunt neconstituţionale în măsura în care, din interpretarea lor,
rezultă o competenţă diferită în soluţionarea contestaţiilor formulate de
pensionarii militari în raport cu cei din sistemul public de pensii. Arată că
excepţia de la regula de drept comun referitoare la competenţa teritorială a
instanţei a urmărit facilitarea accesului la justiţie a pensionarilor, iar
diferenţa de tratament juridic nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 54 alin. (3) din Legea nr. 164/2001 privind
pensiile militare de stat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 748 din 14 octombrie 2002, dispoziţii potrivit cărora: „Deciziile
comisiilor de contestaţii pot fi atacate în instanţă potrivit Legii nr.
19/2000."
De asemenea, obiect al excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie şi dispoziţiile art. 156 din Legea nr.
19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări
sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1
aprilie 2000, dispoziţii potrivit cărora: „Cererile îndreptate împotriva
CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a
cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte
cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul
sau sediul pârâtul."
Autorul excepţiei consideră că aceste texte de lege
sunt contrare dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitor la
egalitatea în drepturi a cetăţenilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că aceasta a fost invocată într-o cauză având ca obiect contestaţia
formulată împotriva deciziei prin care s-a stabilit pensia de serviciu cuvenită
autorului excepţiei.
Ulterior sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de
neconstituţionalitate a intrat în vigoare Legea nr. 119/2010 privind stabilirea
unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010. Aceasta a prevăzut transformarea pensiilor
speciale, inclusiv a pensiilor militare de stat, în pensii în înţelesul Legii
nr. 19/2000, dispunând şi recalcularea pensiilor aflate în plată. Deşi Legea
nr. 119/2010 nu a abrogat dispoziţiile Legii nr. 164/2001,'în art. 7 a prevăzut
că: „Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare şi
contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută
de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare."
Faţă de aceste dispoziţii de lege, Curtea constată că
dispoziţiile art. 54 alin. (3) din Legea nr. 164/2001 şi-au încetat aplicarea,
norma de trimitere la dispoziţiile Legii nr. 19/2000 fiind preluată de art. 7
din Legea nr. 119/2010.
Noua reglementare nu clarifică însă problemele indicate
de autorul excepţiei cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 156 din Legea
nr. 19/2000, motiv pentru care Curtea apreciază că soluţia legislativă
criticată se păstrează.
In aceste condiţii, urmează ca instanţa de contencios
constituţional să analizeze constituţionalitatea dispoziţiilor art. 7 din Legea
nr. 119/2010 prin raportare la dispoziţiile art. 156 din Legea nr. 19/2000.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 7 din Legea nr.
119/2010, Curtea constată că acestea nu reglementează, în sine, competenţa
instanţei în litigiile privind stabilirea pensiilor, ci instituie doar o normă
de trimitere către prevederile Legii nr. 19/2000. Aşa fiind, Curtea constată că
susţinerile privind neconstituţionalitatea acestei norme de trimitere sunt
lipsite de temei.
Referitor la dispoziţiile art. 156 din Legea nr.
19/2000, Curtea constată că acestea reglementează două ipoteze distincte în
ceea ce priveşte competenţa teritorială a tribunalului în litigiile privind
drepturile de asigurări sociale. într-o primă ipoteză se prevede că „cererile
îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii se
adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul
reclamantul". Din contră, în situaţia în care pârâtul este altul decât
cel prevăzut în prima teză, ipoteza a doua a textului stabileşte că va fi
competentă să soluţioneze litigiul instanţa în a cărei rază îşi are domiciliul
sau sediul pârâtul.
Prevederile potrivit cărora instanţa competentă este
cea în raza căreia se află domiciliul reclamantului reprezintă o derogare de la
dispoziţiile dreptului comun, derogare prin care se urmăreşte facilitarea
accesului la justiţie al pensionarilor în litigiile ce privesc stabilirea
pensiilor. Reglementând aceste dispoziţii, legiuitorul a avut în vedere, în mod
firesc, doar situaţia pensionarilor din sistemul public de pensii şi alte
drepturi de asigurări sociale, întrucât acesta este domeniul de reglementare al
Legii nr. 19/2000. Din această perspectivă, nu se creează un tratament diferit
între persoane aflate în situaţii identice.
In aceIaşi timp însă acesta este motivul pentru care
dispoziţiile procedurale ale Legii nr. 19/2000 nu au avut în vedere şi
situaţiile ce s-ar putea naşte din aplicarea acestor norme altor sisteme de
pensii, dând naştere, în practică, unor tratamente diferite între pensionari,
în funcţie de sistemul de pensii din care provin.
Aceste situaţii relevă o problemă de legiferare, care
decurge din lipsa unei reglementări care să asigure o unitate a tratamentului
juridic între pensionari, cu atât mai mult cu cât dispoziţiile Legii nr.
119/2010 au avut ca efect recalcularea pensiilor militare de stat, dar şi a
altor tipuri de pensii speciale, potrivit prevederilor Legii nr. 19/2000.
O atare omisiune legislativă nu poate fi însă
complinită de Curtea Constituţională pe calea excepţiei de
neconstituţionalitate, fără a contraveni dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din
Legea nr. 47/1992, care prevăd că instanţa de contencios constituţional „se
pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost
sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse
controlului".
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge ca devenită inadmisibilă excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156 din Legea nr. 19/2000 privind
sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie
ridicată de Ion Aldea în Dosarul nr. 4.343/99/2008 al Curţii de Apel Iaşi -
Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
2. Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 119/2010
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de
aceIaşi autor în aceIaşi dosar al Curţii de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă
şi asigurări sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 noiembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea