DECIZIE   Nr. 142 din  5 octombrie 1999

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966 privind circulatia pe drumurile publice, republicat

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 3 din  7 ianuarie 2000

    Ioan Muraru        - presedinte
    Costica Bulai      - judecator
    Constantin Doldur  - judecator
    Kozsokar Gabor     - judecator
    Nicolae Popa       - judecator
    Lucian Stangu      - judecator
    Romul Petru Vonica - judecator
    Iuliana Nedelcu    - procuror
    Marioara Prodan    - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966 privind circulatia pe drumurile publice, republicat, exceptie ridicata din oficiu de Judecatoria Barlad in Dosarul nr. 899/1999 privind pe Ioan Alexa.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta din data de 30 septembrie 1999, in lipsa partilor si in prezenta reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate in incheierea de la aceeasi data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 5 octombrie 1999.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 7 aprilie 1999 Judecatoria Barlad, judetul Vaslui, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966, republicat, exceptie ridicata din oficiu de instanta de judecata, in conformitate cu prevederile art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicata, in Dosarul nr. 899/1999. Cauza priveste pe inculpatul Ioan Alexa, trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii de sustragere de la recoltarea probelor biologice, prevazuta de art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966, republicat.
    In motivarea exceptiei instanta, desi recunoaste necesitatea, pentru siguranta circulatiei rutiere, de a stabili alcoolemia sau starea de ebrietate a conducatorilor de autovehicule, considera ca operatiunea de recoltare a sangelui la care este supus conducatorul auto, sub amenintarea sanctiunii penale, in caz de sustragere, il lezeaza atat fizic, prin violarea integritatii corporale, cat si psihic, prin considerarea sa ca potential infractor, lipsit de libertate si aflat in imposibilitate de a-si apara integritatea fizica. Instanta considera totodata ca, prin dispozitiile art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966, republicat, se incalca prezumtia de nevinovatie prevazuta la art. 23 alin. (8) din Constitutie, instituindu-se o prezumtie de vinovatie in cazul refuzului conducatorului auto de a se supune recoltarii de probe biologice. In plus, se apreciaza ca textul de lege criticat contravine si prevederilor constitutionale cuprinse in art. 22, referitoare la dreptul la viata si la integritate fizica si psihica, in art. 23, referitoare la libertatea individuala, si in art. 49, referitoare la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, dispozitii ce trebuie sa fie interpretate si aplicate, astfel cum se prevede la art. 20 alin. (1) din Constitutie, in concordanta cu Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ratificata de Romania prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994. In opinia instantei conducerea in stare de ebrietate a unui autovehicul nu poate constitui o situatie de natura sa atraga restrangeri ale dreptului la integritate fizica si psihica si ale dreptului la libertate, deoarece exista si alte modalitati de stabilire a unei eventuale stari de ebrietate, si anume prin obligarea conducatorului auto de a se supune unei expertize de testare a capacitatilor de conducere. In esenta, instanta considera ca, desi restrangerea unor drepturi pe care o implica dispozitiile art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966, republicat, este justificata de necesitatea apararii ordinii publice si pentru desfasurarea instructiei penale, totusi ea nu este proportionala cu scopul legitim urmarit si nu este absolut necesara instructiei penale. De asemenea, se apreciaza ca alcoolemia poate fi stabilita si prin alte probe biologice (in afara probelor de sange) prin care nu este incalcata integritatea fizica a conducatorului auto. Tot in opinia instantei dispozitiile legale criticate contravin prevederilor art. 22 din Constitutie si jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, prin care sunt garantate dreptul la viata si dreptul la integritate fizica si psihica si prin care este interzisa tortura, pedeapsa sau tratamentul inuman ori degradant. Or, apreciaza instanta, prin dispozitiile art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966, republicat, este pedepsit tocmai refuzul conducatorului auto de a se supune unui tratament degradant, de vreme ce il obliga sa actioneze impotriva propriei vointe. Totodata se apreciaza ca posibilitatea ingreunarii administrarii probelor pentru dovedirea savarsirii infractiunii de conducere in stare de ebrietate, prevazuta la alin. 1 al art. 37 din acelasi decret, nu constituie un motiv suficient pentru justificarea incalcarii unui drept fundamental, si anume dreptul la libertate. Autorul exceptiei considera ca dispozitiile art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966, republicat, sunt constitutionale numai in masura in care elementul material al infractiunii de sustragere de la recoltarea probelor biologice nu priveste doar refuzul conducatorului auto de a i se recolta sange, ci si o sustragere fizica efectiva, dupa pornirea unei proceduri judiciare, iar recoltarea probelor biologice se refera doar la acele mijloace care nu aduc atingere integritatii fizice.
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a transmite punctele lor de vedere.
    In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966 privind circulatia pe drumurile publice, republicat, este neintemeiata. Se arata ca din analiza continutului infractiunii de sustragere de la recoltarea probelor biologice rezulta ca existenta acestei infractiuni este caracterizata de prezenta a doua elemente, si anume: cererea adresata conducatorului auto de catre organele de politie de a se supune recoltarii probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei si refuzul conducatorului auto de a da curs acestei cereri, prin sustragerea sa de la aceasta recoltare. Infractiunea se consuma in momentul in care conducatorul auto se sustrage de la recoltarea probelor biologice. Guvernul considera ca obligatia legala impusa conducatorilor de autovehicule nu are un continut degradant sau umilitor, astfel cum sustine instanta, si nici nu constituie un temei de supunere a persoanei unui asemenea tratament. Prin incriminarea sustragerii conducatorului auto de la recoltarea probelor biologice legiuitorul a urmarit sa previna producerea unor accidente de circulatie, adesea cu urmari deosebit de grave, motiv pentru care a considerat ca alcoolemia trebuie constatata. Desigur, imposibilitatea constatarii pe cale clinica a alcoolemiei, creata prin refuzul conducatorului auto de a se supune recoltarii probelor biologice, nu impiedica instanta sa stabileasca, prin orice alt mijloc de proba, daca conducatorul auto se afla in stare de ebrietate sau daca avea o alcoolemie peste limita legala in momentul conducerii vehiculului pe drumurile publice. Aceasta nu inlatura insa caracterul infractional al sustragerii de la recoltarea probelor biologice. Guvernul considera ca nu au fost incalcate, prin dispozitiile textului legal criticat, prevederile art. 49 din Constitutie referitoare la restrangerea prin lege a exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, deoarece obligatiei de a se supune la recoltarea probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei ii corespunde o nevoie sociala proportionala, si anume asigurarea circulatiei rutiere, protectia dreptului la o libera si in siguranta circulatie a celorlalti participanti la traficul rutier. Or, garantarea prin lege a unor drepturi si libertati nu poate aduce atingere drepturilor si libertatilor celorlalte persoane. De asemenea, se apreciaza ca nu sunt incalcate nici drepturile si libertatile fundamentale ale persoanei careia i se solicita sa se prezinte la recoltarea probelor biologice, aceasta nefiind privata de libertate in alte conditii decat cele prevazute de lege si neactionandu-se impotriva vointei ei prin forta sau prin alte mijloace, pentru a i se recolta probe biologice in vederea stabilirii alcoolemiei. Guvernul considera ca recoltarea probelor de sange nu are drept consecinta vatamarea integritatii fizice si psihice a persoanei, astfel cum sustine instanta. Dimpotriva, prin reglementarea recoltarii probelor biologice legiuitorul a urmarit eliminarea oricarui abuz si a oricaror situatii degradante sau umilitoare. Sanctionand in mod expres sustragerea de la recoltarea acestora, legiuitorul nu a instituit o prezumtie de vinovatie a persoanei care se sustrage, pentru ca numai instanta de judecata este aceea care stabileste, pe baza probelor administrate, daca conduita inculpatului corespunde actiunii de sustragere avute in vedere de legiuitor. In final, Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate partiala a dispozitiilor art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966, republicat, este neintemeiata.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala este competenta sa solutioneze exceptia cu care a fost legal sesizata.
    Exceptia de neconstitutionalitate are ca obiect dispozitiile art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966 privind circulatia pe drumurile publice, republicat, cu urmatorul continut: "Sustragerea de la recoltarea probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei se pedepseste cu inchisoare de la 1 an la 5 ani." Aceste dispozitii nu pot fi insa examinate, inclusiv sub aspectul constitutionalitatii lor, decat in corelatie cu cele ale alin. 1 al aceluiasi articol, potrivit carora "Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana care are in sange o imbibatie alcoolica ce depaseste limita legala sau care se afla in stare de ebrietate se pedepseste cu inchisoare de la 1 an la 5 ani", precum si cu cele ale alin. 2, conform carora "Daca persoana aflata in una dintre situatiile prevazute la alineatul precedent conduce un autovehicul care transporta persoane in comun ori transporta materii ce pot produce pericol public, pedeapsa este inchisoare de la 2 ani la 7 ani". De asemenea, toate dispozitiile art. 37 din Decretul nr. 328/1966, republicat, se afla in corelatie cu cele din art. 52 din acelasi act normativ, potrivit carora "Imbibatia alcoolica in sange atrage raspunderea penala a conducatorilor de autovehicule cand este de cel putin 1%.".
    Dispozitiile art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966, republicat, sunt considerate de Judecatoria Barlad, care a ridicat din oficiu exceptia de neconstitutionalitate, ca fiind neconstitutionale sub mai multe aspecte. Astfel, instanta considera ca obligarea conducatorului unui autovehicul, suspectat ca se afla in stare de ebrietate, de a se supune, sub sanctiune penala, recoltarii probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei este contrara prevederilor art. 22 si 23 din Constitutie, privitoare la dreptul persoanei la viata si la integritate fizica si psihica, si, respectiv, la libertate individuala. Se face referire la dispozitiile art. 22 alin. (2) din Constitutie, care prevad ca nimeni nu poate fi supus torturii sau unui tratament inuman ori degradant. Aceasta obligare a conducatorului de autovehicul de a se supune recoltarii probelor biologice constituie totodata o incalcare a dispozitiilor art. 23 alin. (8) din Constitutie, privitoare la prezumtia de nevinovatie. De asemenea, in opinia instantei, dispozitiile legale criticate sunt contrare si prevederilor art. 49 din Constitutie, privitoare la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, deoarece recoltarea de probe de sange nu este absolut necesara pentru stabilirea alcoolemiei, cata vreme pot fi recoltate alte probe biologice, si nici proportionala cu situatia care a determinat restrangerea libertatii individuale sau a dreptului la integritate fizica si psihica. In fine, instanta considera ca dispozitiile legale criticate sunt contrare si prevederilor din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale referitoare la drepturile si libertatile mentionate.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966, republicat, sub toate aspectele semnalate de autorul exceptiei, Curtea Constitutionala constata ca aceasta nu este intemeiata. Afirmatia instantei, in sensul ca dispozitiile criticate aduc atingere dreptului la integritate fizica si psihica si la libertatea conducatorilor de autovehicule carora li se solicita sa se prezinte la recoltarea probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei, nu poate fi primita. Conducatorul de autovehicul, suspectat ca a condus autovehiculul sub influenta bauturilor alcoolice, nu este constrans fizic sau psihic sa se supuna recoltarii probelor biologice, ci este invitat sa se prezinte in acest scop la o institutie de specialitate, indeplinindu-si astfel o obligatie legala.
    In ceea ce priveste recoltarea probei de sange, la care instanta se refera in mod deosebit, se constata ca textul de lege criticat ca fiind neconstitutional nu o prevede un mod explicit, ci are in vedere "probele biologice" in general. De aceea, daca, indiferent din ce motive, persoanei in cauza, care s-a prezentat la autoritatea competenta, nu i se poate preleva sange, alcoolemia acesteia urmeaza sa fie stabilita totusi pe baza altor probe biologice, si deci nu poate exista infractiunea.
    Recoltarea probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei nu poate fi considerata ca o supunere la tortura, la un tratament inuman sau degradant, astfel cum afirma instanta. Potrivit art. 1 din Conventia impotriva torturii si altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, conventie ratificata de Romania prin Legea nr. 19/1990, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 112 din 10 octombrie 1990, "termenul <<tortura>> inseamna orice act prin care se provoaca unei persoane, cu intentie, o durere sau suferinte puternice, fizice ori psihice, mai ales cu scopul de a obtine de la aceasta persoana sau de la o persoana terta informatii sau marturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terta persoana l-a comis ori este banuita ca l-a comis, de a o intimida [...] sau pentru oricare alt motiv bazat pe o forma de discriminare, oricare ar fi ea, atunci cand o asemenea durere sau astfel de suferinte sunt aplicate de catre un agent al autoritatii publice sau de orice alta persoana care actioneaza cu titlu oficial [...]". Nici unul dintre aceste criterii nu este insa realizat in speta, intrucat prin recoltarea probelor biologice nu i se poate provoca conducatorului auto o durere sau suferinte puternice, de natura fizica sau psihica, in scopul de a se obtine marturisiri sau informatii. Operatiunea de recoltare a probelor biologice nu se face de un agent al autoritatii publice, respectiv de organul de politie, ci de catre personal medical de specialitate, in institutii spitalicesti dotate cu mijloace medicale.
    Nu este intemeiata nici afirmatia potrivit careia prin textul de lege criticat sunt lezate libertatea individuala si siguranta persoanei care se sustrage de la recoltarea probelor biologice, ceea ce ar fi contrar dispozitiilor art. 23 din Constitutie referitoare la libertatea individuala. Obligatia conducatorului auto de a se prezenta in vederea recoltarii probelor biologice decurge, asa cum s-a aratat, din lege si nu din dispozitia organului de politie care aplica legea.
    De asemenea, nu este reala nici sustinerea instantei referitoare la incalcarea alin. (8) al art. 23 din Constitutie, referitor la prezumtia de nevinovatie, deoarece nu se instituie prin textul de lege criticat nici o prezumtie de vinovatie.
    Incriminarea sustragerii de la recoltarea probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei, precum si a altor fapte care pun in pericol siguranta circulatiei rutiere reprezinta incriminari "obstacol", prin care este sanctionata penal simpla nerespectare a unor reguli de circulatie, in scopul preintampinarii unor grave vatamari ale valorilor angajate in traficul rutier, ca de exemplu: pierderi de vieti omenesti, vatamari ale integritatii corporale si ale sanatatii persoanei, distrugeri de valori materiale insemnate cauzate prin "accidente de circulatie".
    Prin urmare, pentru constatarea la timp si sanctionarea imediata si corecta a faptei de conducere in stare de ebrietate, pedepsita prin dispozitiile alin. 1 si 2 ale art. 37 din Decretul nr. 328/1966, republicat, s-a impus incriminarea cuprinsa in alin. 3 al art. 37 din acelasi decret, legiuitorul fiind preocupat sa previna astfel de fapte si prin sanctionarea impiedicarii constatarii faptei de conducere sub influenta alcoolului, impiedicare realizata prin sustragerea de la recoltarea probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei. Deoarece starea de intoxicatie alcoolica trebuie constatata intr-un termen cat mai scurt si inainte de disparitia alcoolemiei, legiuitorul a incriminat refuzul conducatorului auto, suspectat ca s-ar afla sub influenta alcoolului, de a se prezenta la unitatea spitaliceasca indicata de organul de politie rutiera, pentru recoltarea probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei.
    Curtea constata ca incriminarea cuprinsa in art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966, republicat, nu reprezinta o restrangere a drepturilor si libertatilor persoanei, deoarece are ca finalitate apararea drepturilor si libertatilor cetatenilor, a vietii, integritatii corporale si a sanatatii, precum si a altor importante valori angajate in traficul rutier. Prin urmare, nu poate fi vorba de o incalcare a prevederilor art. 49 din Constitutie, care se refera la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, astfel cum pretinde instanta, autoare a exceptiei.
    In plus, dispozitiile criticate sunt de natura sa il protejeze chiar pe conducatorul auto care se sustrage de la recoltarea probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei, care, in absenta incriminarii cuprinse in aceste dispozitii, ar putea deveni nu numai autor al unor infractiuni mult mai grave, dar chiar propria sa victima.
    In final, Curtea constata ca prin dispozitiile mentionate nu au fost incalcate prevederile constitutionale cuprinse in art. 22, 23 si 49, interpretate si aplicate in concordanta cu Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, conform art. 20 din Constitutia Romaniei.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966 privind circulatia pe drumurile publice, republicat, exceptie ridicata, din oficiu, de Judecatoria Barlad in Dosarul nr. 899/1999.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 5 octombrie 1999.

                  PRESEDINTE,
         prof. univ. dr. Ioan Muraru

                              Magistrat-asistent,
                              Marioara Prodan

                                 *

                           OPINIE SEPARATA

    Contrar constatarii majoritatii membrilor Curtii Constitutionale, apreciez ca sesizarea Judecatoriei Barlad, care a ridicat din oficiu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966 privind circulatia pe drumurile publice, republicat, este intemeiata pentru mai multe motive. Astfel:
    1. Textul de lege criticat, potrivit caruia "Sustragerea de la recoltarea probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei se pedepseste cu inchisoare de la 1 an la 5 ani", desi nu prevede in mod expres, totusi are in vedere, in primul rand, recoltarea sangelui. Principala proba in stabilirea existentei faptelor incriminate prin art. 37 din Decretul nr. 328/1966 republicat, o constituie rezultatul analizei de laborator privind concentratia alcoolica in sange. Singurul rezultat cert si concludent in stabilirea alcoolemiei, cel putin dintre mijloacele utilizate pana in prezent in Romania, il da analiza de laborator a sangelui. Eventuala recoltare si analiza si a altor probe biologice sunt doar complementare.
    Aceasta concluzie rezulta si din textul alin. 1 al art. 37 din Decretul nr. 328/1966, republicat, care incrimineaza fapta persoanei care conduce un autovehicul pe drumurile publice in doua ipoteze distincte: a) daca "are in sange o imbibatie alcoolica ce depaseste limita legala"; sau b) daca "se afla in stare de ebrietate". De altfel, si art. 52 din acelasi decret prevede ca raspunderea penala a conducatorilor de autovehicule o atrage "imbibatia alcoolica in sange [...] de cel putin 1%.". Or, stabilirea existentei imbibatiei alcoolice in sange si a nivelului acesteia nu se poate face decat prin prelevarea si analiza de laborator a sangelui.
    2. Prelevarea sangelui lezeaza, in mod evident, integritatea fizica si psihica a persoanei, contravenind astfel garantiei prevazute de art. 22 alin. (1) din Constitutie. Conventia impotriva torturii si altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante defineste termenul tortura ca fiind "orice act prin care se provoaca unei persoane, cu intentie, o durere sau suferinte puternice, fizice ori psihice, mai ales cu scopul de a obtine de la aceasta persoana sau de la o persoana terta informatii sau marturisiri", cu conditia ca acea durere sau suferinta sa fi fost "aplicata de catre un agent al autoritatii publice sau de orice alta persoana care actioneaza cu titlu oficial".
    Gradul de durere sau de suferinta provocata prin prelevarea sangelui este un fapt relativ si difera de la persoana la persoana. Pentru unele persoane aceasta reprezinta un fapt banal, care nu provoaca nici macar o emotie semnificativa, iar pentru altele, chiar si simpla administrare a unei injectii reprezinta un adevarat chin fizic, dar, mai ales, psihic. Este de observat ca textul art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966, republicat, nu distinge in aceasta privinta si nu conditioneaza incriminarea de caracterul nejustificat al "sustragerii". In cele mai multe cazuri "sustragerea" se materializeaza in refuzul persoanei de a se supune prelevarii de sange. Potrivit textului de lege criticat, nu are semnificatie daca persoana respectiva, prin refuzul sau de a se supune recoltarii sangelui, s-a aparat fata de iminenta provocarii unor dureri ori suferinte fizice sau psihice ori a urmarit un alt scop.
    Este adevarat ca recoltarea sangelui nu se efectueaza de un agent al autoritatii publice, dar nu mai putin adevarat este si faptul ca agentul de circulatie sau un alt lucrator de politie il obliga pe conducatorul auto, sub amenintarea aplicabilitatii unei pedepse privative de libertate, sa se supuna recoltarii sangelui si tot el solicita personalului medical, in virtutea calitatii sale oficiale, sa execute aceasta operatiune.
    3. Nici textul art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966, republicat, si nici un alt text al actului normativ respectiv nu cer ca solicitarea supunerii la prelevarea de sange sa se bazeze pe existenta unor date sau indicii temeinice ca persoana controlata ar fi condus autovehiculul in timp ce se afla sub influenta bauturilor alcoolice. In atare conditii, solicitarea poate fi adresata unor conducatori auto care au consumat bauturi alcoolice, dar si altora, care inainte de a conduce nu au consumat nici un fel de bauturi alcoolice. Pentru o persoana care stie ca nu a consumat bauturi alcoolice si nu a incalcat nici o regula de circulatie suspectarea sa in public ca un potential infractor si supunerea sa, pe acest temei, testului de gradare a alcoolemiei apar ca fiind un tratament degradant. Prin urmare, textul de lege criticat permite incalcarea dreptului fundamental consacrat prin art. 22 alin. (2) din Constitutie,
    4. In scopul recoltarii sangelui in vederea stabilirii alcoolemiei, conducatorul auto este condus la institutia sanitara de catre agentul de politie. Chiar daca aceasta "conducere" nu se realizeaza prin constrangere fizica, punerea in vedere prin textul de lege criticat ca, in caz de refuz, va suporta pedeapsa inchisorii de la 1 an la 5 ani reprezinta o constrangere tot atat de puternica. O asemenea reglementare violeaza libertatea individuala a persoanei, contrar prevederilor art. 23 alin. (1) din Constitutie.
    Restrangerea exercitiului libertatii individuale nu se realizeaza in conditiile prevazute la art. 49 din Constitutie, nu este o masura necesara si nici proportionala cu situatia care o determina. Savarsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana care se afla in stare de ebrietate se poate stabili si prin numeroase alte probe, daca persoana respectiva, din motive intemeiate, refuza sa se supuna recoltarii sangelui. De altfel, in momentul solicitarii recoltarii sangelui si al refuzului instructia penala nu este inca declansata, iar textul de lege incriminator nu cere existenta nici macar a unor indicii cu privire la savarsirea vreunei fapte penale.
    5. Gresit se retine ca recoltarea probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei constituie o masura de prevenire, in scopul apararii sigurantei circulatiei rutiere. In realitate aceasta masura urmareste obtinerea de probe pentru dovedirea unei fapte consumate, prezumata a fi fost comisa de persoana supusa testului. Prevenirea pericolului asupra sigurantei circulatiei rutiere se poate realiza prin interzicerea sau impiedicarea persoanei banuite, in mod intemeiat, ca se afla sub influenta bauturilor alcoolice de a mai conduce autovehiculul si nu prin strangerea de dovezi cu privire la o fapta comisa anterior.
    6. Obligatia conducatorului auto de a se supune recoltarii probelor biologice de orice fel decurge, intr-adevar, din lege, dar tocmai pentru aceasta consider textul de lege respectiv ca fiind neconstitutional. Persoana care solicita eliberarea permisului de conducere isi asuma raspunderea de a respecta regulile de circulatie rutiera, constienta fiind ca in cazul incalcarii acestora va fi pasibila de sanctiunile prevazute de lege, dar nu si obligatia de a se supune oricand, chiar si fara existenta unor motive intemeiate, recoltarii probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei.
    7. Cel mai important motiv de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966, republicat, mi se pare a fi incalcarea prin aceste dispozitii a principiului prezumtiei de nevinovatie consacrat in art. 23 alin. (8) din Constitutie. Obligarea persoanei de a se supune recoltarii probelor biologice si pedepsirea sa in caz de refuz se bazeaza pe prezumtia, formulata chiar anterior inceperii urmaririi penale, ca aceasta a condus autovehiculul pe drumurile publice in timp ce se afla sub influenta bauturilor alcoolice. Cu alte cuvinte, textul de lege criticat priveste pe toti conducatorii auto ca potentiali infractori. Si mai semnificativ este faptul ca dispozitiile legale criticate obliga conducatorul auto, sub amenintarea cu pedeapsa privativa de libertate, sa produca probe cu privire la propria-i vinovatie. Aceasta echivaleaza cu scopul prevazut de Conventia impotriva torturii si altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, in definitia termenului "tortura", acela de a obtine o "marturisire". Constrangerea unei persoane de a face marturisiri sau de a produce dovezi cu privire la propria-i vinovatie semnifica tot violarea principiului prezumtiei de nevinovatie.
    Aceasta apreciere are in vedere si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, de exemplu Curtea Europeana a statuat, in cazul Barbera, Massegne si Jabardo impotriva Frantei, ca paragraful 2 al art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, "care consacra principiul prezumtiei de nevinovatie, reclama, intre altele, ca sarcina probelor sa revina acuzarii si ca dubiul sa profite acuzatului". In cazul Miailhe impotriva Frantei aceeasi Curte a retinut violarea art. 6 din conventie, atunci cand o "atingere adusa dreptului, pentru orice <<acuzat>>, in sensul [...] de a pastra tacerea si de a nu contribui deloc la propria sa incriminare". In cazul Minelli impotriva Elvetiei Curtea Europeana a retinut, de asemenea, ca "prezumtia de nevinovatie nu este respectata daca, fara stabilirea legala prealabila a culpabilitatii unui invinuit [...], o decizie judiciara care il priveste reflecta sentimentul ca este vinovat".

                                Judecator,
                              Kozsokar Gabor