Decizia Nr.1419 din 20.10.2011

Cu participarea în şedinţa publică din 29 septembrie 2011 a reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 108¹ alin. 1 pct. 1 lit. a) şi b) şi art. 108⁵ din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare Banat - Crişana S.A. din Arad în Dosarul nr. 6.762/1.285/2010 al Tribunalului Comercial Cluj, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.284D/2010.Dezbaterile au avut loc la data de 29 septembrie 2011, în prezenţa reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, domnul consilier juridic Gheorghe-Dănuţ Porumb, precum şi a reprezentantului Ministerului Public, dezbaterile fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, în conformitate cu prevederile art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 13 octombrie 2011. La acea dată, având în vedere imposibilitatea constituirii legale a completului de judecată, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 20 octombrie 2011.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea comercială nr. 818/CC/2010 din 13 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 6.762/1.285/2010, Tribunalul Comercial Cluj a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108¹ alin. 1 pct. 1 lit. a) şi b) şi art. 108⁵ din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare Banat-Crişana - S.A. din Arad într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei în anulare formulate împotriva unei încheieri prin care a fost respinsă cererea de reexaminare a amenzii aplicate.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sancţionează introducerea unei cereri cu rea-credinţă. Legiuitorul român nu defineşte reaua-credinţă în cuprinsul Codului de procedură civilă şi nu enumeră nici criteriile după care o cerere ar putea fi apreciată obiectiv ca fiind exercitată cu rea-credinţă, justiţiabilul putând avea astfel o temere de a introduce o cerere de chemare în judecată. Potrivit art. 108⁵ alin. 1 din Codul de procedură civilă, partea interesată poate face cerere de reexaminare împotriva hotărârii prin care s-a aplicat amenda judiciară, însă cererea de reexaminare se judecă de aceeaşi instanţă şi acelaşi judecător, potrivit practicii Tribunalului Comercial Cluj, fiind astfel încălcat dreptul părţilor la un recurs efectiv.Autorul mai arată că prin instituirea unor sancţiuni pecuniare se îngrădeşte accesul liber la justiţie, renunţând a se mai adresa acestuia, întrucât existenţa posibilităţii ca părţile să suporte o amendă judiciară este de natură să le inducă o stare de temere şi de autocenzurare în a se adresa cu cereri justiţiei, alegând de multe ori calea de a renunţa să se adrese justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi a intereselor lor legitime.Reglementarea criticată încalcă toate garanţiile constituţionale şi convenţionale menţionate în măsura în care cererea de reexaminare se soluţionează de însăşi instanţa care a dispus măsura sancţionatorie. Verificarea sancţiunii amenzii judiciare de către aceeaşi instanţă care a dispus măsura sancţionatorie suprimă dreptul părţilor la un recurs efectiv, întrucât nu există o posibilitate de cenzurare a hotărârii pronunţate de către o instanţă superioară.Tribunalul Comercial Cluj consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, argumentele aduse în sprijinul ei de către autor fiind lipsite de temeinicie. Instanţa arată că scopul dispoziţiilor art. 108¹ alin. 1 pct. 1 lit. a) şi b) din Codul de procedură civilă este acela de a sancţiona abuzul de drept procesual al oricărei persoane care ar deturna dreptul recunoscut constituţional de acces la justiţie de la scopul său economic şi social, transformând acest drept într-un mijloc de şicanare a părţii adverse.Referitor la dispoziţiile art. 108⁵ din Codul de procedură civilă, instanţa arată că art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale instituie dreptul de acces la o verificare judiciară efectivă a susţinerilor oricărei persoane care pretinde încălcarea unui drept protejat de Convenţie. Or, calea de atac de retractare reprezentată de cererea de reexaminare a amenzii judiciare este o verificare judiciară efectivă în sensul art. 13 din Convenţie, fiind o analiză pe fond a legalităţii şi temeiniciei sancţiunii şi, eventual, a elementelor de fapt necunoscute la momentul aplicării sancţiunii, învederate în calea de atac. Susţinerile autorului excepţiei referitoare la lipsa de imparţialitate prezumată a judecătorului care soluţionează cererea de reexaminare nu au nicio legătură cu constituţionalitatea normei atacate, acesta putând formula, dacă consideră necesar, o cerere de recuzare.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Avocatul Poporului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 108¹ alin. 1 pct. 1 lit. a) şi b) şi art. 108⁵ din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul cuprins:– Art. 108¹ alin. 1 pct. 1 lit. a) şi b): „Dacă legea nu prevede altfel, instanţa, potrivit dispoziţiilor prezentului articol, va putea sancţiona următoarele fapte săvârşite în legătură cu procesul, astfel:1. cu amendă judiciară de la 500.000 lei la 7.000.000 lei: a)introducerea, cu rea-credinţă, a unor cereri vădit netemeinice;b)formularea, cu rea-credinţă, a unei cereri de recuzare sau de strămutare;“;– Art. 108⁵: „Împotriva încheierii prevăzute la art. 108⁴ cel obligat la amendă sau despăgubire va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii sau să se dispună reducerea acestora.Cererea se face în termen de 15 zile, după caz, de la data la care a fost luată măsura sau de la data comunicării încheierii. Cererea se soluţionează prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, de către instanţa de judecată ori de preşedintele instanţei de executare care a aplicat amenda sau despăgubirea.“ În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie privind accesul liber la justiţie, precum şi art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 13 privind dreptul la o cale efectivă de atac din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele: I. Curtea s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 108¹ alin. 1 pct. 1 lit. a) şi b) din Codul de procedură civilă, raportate la critici similare, constatând constituţionalitatea acestora, în acest sens fiind Decizia nr. 2 din 10 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 128 din 10 februarie 2006, Decizia nr. 170 din 15 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 13 mai 2004, şi Decizia nr. 59 din 11 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 7 mai 2003. Astfel, Curtea a reţinut că activitatea procesuală a părţilor trebuie să se desfăşoare cu respectarea normelor prevăzute de lege. Stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului, soluţie ce rezultă din dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (3) şi ale art. 129 din Legea fundamentală. Pentru valorificarea drepturilor şi intereselor legitime părţile trebuie să acţioneze cu bună-credinţă, iar nu în spirit abuziv, şicanatoriu, vexator pentru magistraţi ori pentru instanţă. Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, că exercitarea de către o persoană a unui drept ce îi este recunoscut prin lege nu poate să justifice, prin ea însăşi, o prezumţie a relei-credinţe. De altfel, exercitarea abuzivă a unui drept se produce numai în situaţia în care acel drept se realizează în alt scop decât cel pentru care legea l-a recunoscut. De asemenea, Curtea reţine că nu poate fi primită nici critica autorului excepţiei, potrivit căreia sancţionarea justiţiabililor pentru nerespectarea regulilor de procedură ar împiedica accesul liber la justiţie, deoarece, potrivit art. 108⁵ din Codul de procedură civilă, împotriva încheierii de stabilire a sancţiunii se poate formula o cerere de reexaminare. Prin urmare, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, Curtea urmând a respinge prezenta excepţie, ca neîntemeiată. II. Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108⁵ din Codul de procedură civilă, Curtea reţine că acestea au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, în acest sens fiind, cu titlu de exemplu, Decizia nr. 260 din 20 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 7 mai 2007, Decizia nr. 976 din 25 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 1 octombrie 2009, şi Decizia nr. 525 din 27 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 28 mai 2010, Curtea respingând excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Instanţa de contencios constituţional a statuat că reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul competenţei sale, astfel cum este consacrată prin art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, iar „Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii“. Curtea a constatat prin aceste decizii că legiuitorul prin reglementarea art. 108⁵ din Codul de procedură civilă a dorit instituirea unei căi de atac particulare, care se califică ca fiind o cale specifică de retractare. Întrucât aplicarea amenzii constituie un incident procedural, ea va fi aplicată de către judecătorii învestiţi cu acţiunea principală. Cenzurarea încheierii de stabilire a amenzii de către instanţa care a dispus sancţiunea este firească, deoarece aplicarea amenzii nu implică o judecată de fond. Dacă cererea de reexaminare este admisă ca urmare a constatării faptului că sancţiunea a fost aplicată fără temei sau cu încălcarea unor dispoziţii legale, amenda aplicată poate fi revocată sau poate fi redusă în situaţia în care se apreciază cuantumul amenzii aplicate ca fiind prea mare în raport cu abaterea săvârşită. Faptul că împotriva încheierii de stabilire a amenzii sau despăgubirii se poate face numai cerere de reexaminare, aceasta soluţionându-se de către instanţa de judecată ori de preşedintele instanţei de executare care a aplicat amenda sau despăgubirea, nu poate constitui o încălcare a vreunei prevederi constituţionale, întrucât instanţa nu soluţionează fondul litigiului. Cererea se judecă în camera de consiliu, cu citarea părţilor, în temeiul art. 85 din Codul de procedură civilă, şi se soluţionează prin încheiere irevocabilă. Există în acest caz doar posibilitatea de a reveni asupra amenzii sau despăgubirii, în scopul de a uşura situaţia persoanei obligate la plata acestora, reexaminarea apărând ca o cale specifică de retractare. Pe această cale nu se realizează un control pe fond propriu-zis, iar faptul că aceeaşi instanţă care a pronunţat hotărârea judecă şi cererea de reexaminare nu este de natură să influenţeze aprecierea judecătorilor, întrucât aspectele analizate pe calea reexaminării sunt diferite de cele examinate în fond. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, Curtea urmând a respinge prezenta excepţie, ca neîntemeiată. Distinct de cele mai sus arătate, Curtea reţine că prevederile legale criticate nu contravin art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât acestea se referă exclusiv la soluţionarea în fond a cauzei, or, aşa cum s-a arătat mai sus, cererea de reexaminare nu presupune o judecare pe fond a litigiului. În acest sens a se vedea Decizia de admisibilitate din 6 iulie 2000, pronunţată în cauza Moura Carreira şi Margarida Lourenco Carreira împotriva Portugaliei, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că sfera de aplicare a art. 6 din Convenţie vizează drepturile şi obligaţiile cu caracter civil care trebuie să constituie obiectul - sau unul dintre obiectele - litigiului, iar rezultatul unei astfel de proceduri trebuie să fie direct determinant pentru un astfel de drept, ceea ce în speţa de faţă nu este cazul - cererea de reexaminare fiind un incident procedural care nu vizează fondul pretenţiei deduse judecăţii instanţei. De asemenea, nu poate fi primită nici critica autorului excepţiei potrivit căreia modul de soluţionare a cererii de reexaminare determină o restrângere nejustificată a dreptului la o cale efectivă de atac, aducându-se astfel atingere art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât cererea de reexaminare este o verificare judiciară efectivă, fiind analizate pe fond legalitatea şi temeinicia sancţiunii amenzii şi ale elementelor necunoscute la momentul aplicării acesteia. Cu privire la susţinerea autorului excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la situaţia întâlnită în practică, în care judecătorul care a aplicat amenda soluţionează şi cererea de reexaminare, Curtea reţine că modul de aplicare de către instanţe a normei legale criticate nu constituie o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Curtea apreciază că soluţionarea cererii de reexaminare de către aceeaşi instanţă care a aplicat amenda şi care a fost învestită cu soluţionarea fondului litigiului, dar în complete cu compunere diferită, nu este de natură a susţine critica de neconstituţionalitate, legiuitorul prin aceasta nu a înţeles să limiteze accesul la justiţie sau dreptul la apărare, ci să asigure valorificarea în condiţii egale a acestor drepturi constituţionale. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, de natură a preveni eventualele abuzuri şi tergiversarea soluţionării cauzelor deduse judecăţii. În fine, Curtea constată că în Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 15 iulie 2010, cod de procedură civilă care nu îşi produce încă efectele şi care va intra în vigoare la data care va fi prevăzută în legea pentru punerea în aplicare a acestuia, legiuitorul a simţit nevoia limpezirii textului de lege şi a prevăzut în alin. (3) al art. 186 că „În toate cazurile, cererea se soluţionează, cu citarea părţilor, prin încheiere, dată în camera de consiliu, de către un alt complet decât cel care a stabilit amenda sau despăgubirea.“ Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 108¹ alin. 1 pct. 1 lit. a) şi b) şi art. 108⁵ din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare Banat - Crişana S.A. din Arad în Dosarul nr. 6.762/1.285/2010 al Tribunalului Comercial Cluj. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 octombrie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Andreea Costin