DECIZIE Nr.
1418 din 5 noiembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) teza întai din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004 si ale art. 9 din Ordonanta
Guvernului nr. 121/1998 privind raspunderea materiala a militarilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 883 din 17 decembrie 2009
Tudorel Toader - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Valentina Bărbăţeanu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) teza întâi din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 9 din Ordonanţa
Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, excepţie
ridicată de Călin Viorel Iuga în Dosarul nr. 1.406/33/2008 al Curţii de Apel
Cluj - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, precizând
că actele administrative unilaterale cu caracter normativ pot fi supuse oricând
controlului de legalitate, atât pe calea unei acţiuni directe, potrivit art. 11
alin. (4) din legea menţionată, cât şi prin intermediul unei excepţii de
nelegalitate, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a textului de
lege criticat şi a prevederilor art. 4 alin. (2) din aceeaşi lege. In ceea ce
priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 din
Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998, consideră că este inadmisibilă, întrucât
excedează competenţei Curţii Constituţionale aprecierile referitoare la
stabilirea categoriilor de persoane cărora acestea li se aplică.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 3 martie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 1.406/33/2008, Curtea de Apel Cluj - Secţia comercială, de
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) teza întâi din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 9 din Ordonanţa
Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor. Excepţia
de neconstituţionalitate a fost ridicată de Călin Viorel Iuga într-un litigiu
de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea excepţiei de
nelegalitate a unei decizii de imputare.
In motivarea excepţiei, autorul acesteia critică, în
esenţă, lipsa posibilităţii de a invoca nelegalitatea unui act administrativ cu
caracter normativ pe cale de excepţie. Precizează că hotărârile judecătoreşti
definitive şi irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în parte un astfel de
act administrativ au putere numai pentru viitor. De aceea, admiterea cererii
sale de anulare a prevederilor nelegale din cuprinsul actului administrativ cu
caracter normativ nu ar lipsi de efecte juridice şi actul administrativ cu
caracter individual vătămător emis anterior pronunţării hotărârii
judecătoreşti. In acelaşi sens, arată că, deşi înainte de emiterea actului
administrativ cu caracter individual are la dispoziţie calea directă împotriva
actului administrativ cu caracter normativ, un asemenea demers este lipsit de
interes, atât timp cât reclamantul nu a suferit o vătămare într-un drept sau
interes legitim, actul administrativ individual nefiind încă emis. In plus,
arată că există situaţii în care actul administrativ cu caracter normativ nu
este cunoscut până la data emiterii actului administrativ individual,
referindu-se la cele emise în domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi
siguranţei naţionale, „care sunt scutite de la obligaţia publicării lor în
Monitorul Oficial şi care nu au fost aduse la cunoştinţa celor cărora acestea
li se adresează în niciun mod".
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 9 din Ordonanţa
Guvernului nr. 121/1998, susţine că, prin intrarea în vigoare a prevederilor
art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, acestea
au devenit neconstituţionale în cazul în care sunt interpretate în sensul că
expresia „salariaţi civili" include şi categoria poliţiştilor, ca
funcţionari publici cu statut special. Precizează că extinderea domeniului de
aplicare a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 121/1998 şi asupra
salariaţilor civili are în vedere salariaţii civili din instituţiile
militarizate, or, odată cu demilitarizarea instituţiei Poliţiei, poliţiştii nu
mai pot intra sub incidenţa textului de lege criticat.
Curtea de Apel Cluj - Secţia comercială, de
contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia
de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004 este întemeiată. In ceea ce priveşte
dispoziţiile art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998, apreciază că sunt
constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile de lege criticate sunt în deplină concordanţă cu prevederile
constituţionale şi din celelalte documente internaţionale invocate de autorul
excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, concluziile procurorului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 4 alin. (1) teza întâi din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. Ca urmare a modificărilor survenite prin
Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
510 din 30 iulie 2007, textul de lege criticat are următorul cuprins:
-Art. 4 alin. (1) teza întâi: „Legalitatea unui act
administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii
acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de
excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate. (...)"
De asemenea, obiect al excepţiei îl reprezintă şi
prevederile art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea
materială a militarilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 328 din 29 august 1998, care au următoarea redactare:
- Art.9: „Prevederile prezentei ordonanţe se aplică
şi militarilor aflaţi în misiune în afara graniţelor ţării, precum şi
salariaţilor civili din structura instituţiilor publice prevăzute la art.
2."'
Instituţiile publice prevăzute la art. 2 din ordonanţă
sunt Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne, Serviciul Român de
Informaţii, Serviciul de Protecţie şi Pază, Serviciul de Informaţii Externe,
Serviciul de Telecomunicaţii Speciale şi Ministerul Justiţiei.
In opinia autorului excepţiei, prevederile art. 4 alin.
(1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 contravin următoarelor
texte din Legea fundamentală: art. 21 care consacră dreptul de acces liber la
justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 24 care garantează dreptul la
apărare şi art. 126 alin. (6) potrivit căruia controlul judecătoresc al actelor
administrative ale autorităţilor publice pe calea contenciosului administrativ
este garantat. De asemenea, invocă şi prevederile art. 6 paragraful 1 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Autorul excepţiei îşi raportează critica de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998
la prevederile din Constituţie cuprinse la art. 4 alin. (2) care instituie
criteriile nediscriminării şi la art. 16 care statuează cu privire la
egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice. In plus,
menţionează, ca fundament al criticilor sale, şi dispoziţiile art. 26 din
Pactul internaţional privitor la drepturile civile şi politice, ale art. 1
paragraful 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 14 din aceeaşi Convenţie şi ale
art. 2 pct. 2 din Pactul internaţional privitor la drepturile economice,
sociale şi culturale, toate aceste prevederi având în vedere interzicerea
discriminării.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, prin Decizia nr. 944 din 25 iunie 2009, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 1 octombrie 2009, s-a mai pronunţat
cu privire la o critică asemănătoare, constând în susţinerea potrivit căreia,
în cadrul unui proces declanşat împotriva unui act administrativ unilateral cu
caracter individual, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său
sau interes legitim nu are posibilitatea de a contesta, pe calea excepţiei de
nelegalitate, actul administrativ cu caracter normativ în baza căruia a fost
emis actul administrativ individual. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că
persoana interesată are la îndemână calea unei acţiuni directe prin care poate
să solicite oricând examinarea legalităţii actului administrativ cu caracter
normativ, astfel că accesul liber la justiţie nu este restricţionat în ceea ce
priveşte contestarea legalităţii unor astfel de acte administrative, fiind
respectate toate garanţiile specifice unui proces echitabil.
In jurisprudenţa sa, reprezentată de Decizia nr. 342
din 17 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
276 din 28 aprilie 2009, Curtea a mai statuat că faptul că excepţia de
nelegalitate vizează, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, doar actele administrative unilaterale cu caracter
individual nu are semnificaţia excluderii actelor administrative unilaterale cu
caracter normativ de la controlul de legalitate exercitat de instanţa de
contencios administrativ, acest control realizându-se pe calea acţiunii
directe, separate, şi nu a incidentului procedural al ridicării excepţiei de
nelegalitate. In acest sens, Curtea a observat că dispoziţiile art. 8 din Legea
nr. 554/2004 reglementează obiectul acţiunii judiciare în materia
contenciosului administrativ, acesta fiind raportat la „actul administrativ
unilateral" al unei autorităţi publice, fără nicio distincţie cu privire
la caracterul individual ori normativ al acestuia.
In cazul de faţă, Curtea constată, în plus, că
succesiunea în timp a demersurilor procesuale întreprinse de autorul excepţiei
în scopul apărării drepturilor şi intereselor sale reprezintă o opţiune a
acestuia, prevederile legale criticate neîngrădindu-i în niciun fel dreptul de
acces liber la justiţie. Alegerea, dintre modalităţile concrete de exercitare a
acestuia, consacrate de normele în vigoare, a celor mai potrivite şi eficace
căi procesuale ţine exclusiv de voinţa persoanei interesate, care poate apela
inclusiv la asistenţa juridică de specialitate.
In motivarea criticii, autorul excepţiei de
neconstituţionalitate invocă existenţa unor situaţii în care actul
administrativ cu caracter normativ nu este cunoscut până la data emiterii
actului administrativ individual, referindu-se la actele administrative cu
caracter normativ emise în domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi
siguranţei naţionale, „care sunt scutite de la obligaţia publicării lor în
Monitorul Oficial şi care nu au fost aduse la cunoştinţa celor cărora acestea
li se adresează în niciun mod". Curtea nu poate reţine acest argument în
sprijinul neconstituţionalităţii textului de lege criticat, întrucât ipotezele
prezentate constituie chestiuni de fapt, asupra cărora instanţa de contencios
constituţional nu are competenţa de a se pronunţa. Lipsa publicităţii prin intermediul
Monitorului Oficial a acestui tip de acte administrative cu caracter normativ
ar trebui să fie compensată prin aducerea la cunoştinţa destinatarilor
reglementărilor cuprinse în acestea prin comunicare directă, la nivelul
structurilor din care aceştia fac parte. Dar, astfel cum a arătat mai sus,
Curtea Constituţională nu poate proceda la o verificare a acestor aspecte,
fiind legate de aplicarea în concret a actelor administrative la care face
trimitere autorul excepţiei de neconstituţionalitate.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 9 din Ordonanţa
Guvernului nr. 121/1998, Curtea observă că autorul acesteia deduce
neconstituţionalitatea lor din modul în care acestea pot fi interpretate. Or,
interpretarea, în scopul aplicării normelor legale, reprezintă un atribut care
aparţine exclusiv instanţelor judecătoreşti. De aceea, excepţia de
neconstituţionalitate având acest obiect urmează să fie respinsă ca
inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 4 alin. (1) teza întâi din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Călin Viorel Iuga în Dosarul
nr. 1.406/33/2008 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercială, de contencios
administrativ şi fiscal.
II. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr.
121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, excepţie ridicată de
acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 noiembrie
2009.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. TUDOREL TOADER
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu