DECIZIE Nr.
1409 din 2 noiembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 131,132, 239 si 321 din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 824 din 9 decembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Oana Cristina Puică -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Marinela Mincă.
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 131, 132, 239 şi 321
din Codul penal, excepţie ridicată de Daniel Tudor în Dosarul nr.
6.237/118/2009 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze
penale cu minori şi de familie.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât, în
ceea ce priveşte art. 131 şi 132 din Codul penal, aceasta nu este motivată, iar
referitor la art. 239 si 321 din acelaşi Cod, autorul excepţiei solicită, în realitate, modificarea
acestor dispoziţii de lege.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 26 februarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 6.237/118/2009, Curtea de Apel Constanţa - Secţia penală şi
pentru cauze penale cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 131,132, 239 şi 321 din
Codul penal.
Excepţia a fost ridicată de Daniel Tudor cu ocazia
soluţionării unei cauze penale având ca obiect săvârşirea, printre altele, a
infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 239 alin. 1 şi 2 şi art.J321
alin. 2 din Codul penal.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate încalcă
accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, condiţiile şi
limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi,
exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor şi a libertăţilor constituţionale,
precum şi dispoziţiile din Legea fundamentală referitoare la unicitatea,
imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, întrucât, pe de o parte, art. 239 şi
321 din Codul penal nu prevăd punerea în mişcare a acţiunii penale la plângerea
prealabilă a persoanei vătămate şi posibilitatea înlăturării răspunderii penale
prin împăcarea părţilor, iar pe de altă parte, infracţiunea de ultraj contra
bunelor moravuri şi de tulburare a ordinii şi liniştii publice (art. 321 din Codul
penal) este mai aspru sancţionată decât cea de ultraj (art. 239 din Codul
penal), deşi aceasta din urmă produce consecinţe mai grave asupra valorilor
sociale ocrotite de legea penală.
Curtea de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru
cauze penale cu minori şi de familie apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate urmăreşte, în realitate, modificarea şi
completarea dispoziţiilor art. 239 şi 321 din Codul
penal.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate
cu care a fost sesizată.
Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 131, 132, 239 alin. (1)
şi art. 321 din Codul penal. Insă, din notele scrise ale autorului excepţiei, reiese
că acesta critică întregul art. 239 din Codul penal. Prin urmare, Curtea se va
pronunţa asupra dispoziţiilor art. 131, 132, 239 şi 321 din Codul penal, având
următorul cuprins:
- Art. 131: „In cazul
infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este
condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana
vătămată, lipsa acestei plângeri înlătură răspunderea penală.
Retragerea plângerii
prealabile, de asemenea, înlătură răspunderea penală.
Fapta care a adus vătămare mai multor persoane
atrage răspunderea penală, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut sau se
menţine numai de către una dintre ele.
Fapta atrage răspunderea penală a tuturor
participanţilor la săvârşirea ei, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut sau
se menţine cu privire numai la unul dintre ei.
In cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită
de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrânsă, acţiunea
penală se pune în mişcare şi din oficiu.";
-Art. 132: „Impăcarea
părţilor în cazurile prevăzute de lege înlătură răspunderea penală şi stinge şi
acţiunea civilă.
Impăcarea este personală şi produce efecte numai
dacă intervine până la rămânerea definitivă a hotărârii.
Pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu
împăcarea se face numai de reprezentanţii lor legali. Cei cu capacitate de
exerciţiu restrânsă se pot împăca cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de
lege. Impăcarea produce efecte şi în cazul în care acţiunea penală a fost pusă
în mişcare din oficiu.";
- Art. 239: „Ameninţarea
săvârşită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă contra unui
funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii
de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în
exerciţiul funcţiunii, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu
amendă.
Lovirea sau orice acte de violenţă, săvârşite
împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică
exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte
îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni
la 3 ani sau cu amendă.
Vătămarea corporală, săvârşită împotriva unui
funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii
de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în
exerciţiul funcţiunii, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 6 ani.
Vătămarea corporală
gravă, săvârşită împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie
ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori
pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepseşte cu închisoare
de la 3 la 12 ani.
Dacă faptele prevăzute în alin. 1-4 sunt săvârşite împotriva unui
judecător sau procuror, organ de cercetare penală, expert, executor
judecătoresc, poliţist, jandarm ori militar, limitele pedepsei se majorează cu
jumătate.";
-Art. 321: „Fapta
persoanei care, în public, săvârşeşte acte sau gesturi, proferează cuvinte ori
expresii, sau se dedă la orice alte manifestări prin care se aduce atingere
bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbură, în alt mod,
liniştea şi ordinea publică, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
Dacă prin fapta prevăzută la alin. 1 s-au tulburat
grav liniştea şi ordinea publică, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7
ani."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi
de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale
art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la
un proces echitabil, ale art. 53 referitoare la condiţiile şi limitele
restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 57
privind exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor şi a libertăţilor
constituţionale şi ale art. 124 alin. (2) referitoare la unicitatea,
imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, precum şi a prevederilor art. 6
privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, în realitate, autorul excepţiei solicită, pe de o parte,
completarea dispoziţiilor art. 239 şi 321 din Codul penal, în sensul
introducerii condiţiei punerii în mişcare a acţiunii penale la plângerea prealabilă
a persoanei vătămate, respectiv a posibilităţii înlăturării răspunderii penale
prin împăcarea părţilor, iar pe de altă parte, modificarea art. 321 din Codul
penal, prin stabilirea unui regim sancţionator mai blând pentru infracţiunea de
ultraj contra bunelor moravuri şi de tulburare a ordinii şi liniştii publice
asemănător celui aplicabil infracţiunii de ultraj (art. 239 din Codul penal). O asemenea solicitare nu intră însă în
competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin.
(3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii
actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
Totodată, autorul excepţiei nu motivează în niciun fel
pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 131 şi 132 din Codul penal.
Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, „Sesizările trebuie
făcute în formă scrisă şi motivate".
Aşadar, excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a
fost formulată, este inadmisibilă şi urmează să fie respinsă ca atare.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 131, 132, 239 şi 321 din Codul
penal, excepţie ridicată de Daniel Tudor în Dosarul nr. 6.237/118/2009 al
Curţii de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de
familie.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică