Decizia Nr.14 din 17.01.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniela Maftei.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (9), art. 6 alin. (1), art. 9 alin. (1) şi art. 15 din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local, excepţie ridicată de Marin Badea şi Constantin Badea, reprezentaţi prin mandatar Maria-Cecilia Badea, în Dosarul nr. 41.009/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 207D/2011.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care precizează că Legea nr. 198/2004 a fost abrogată prin Legea nr. 255/2010, soluţia legislativă iniţială fiind preluată în cuprinsul noului act normativ. Aşa fiind, având în vedere că asupra unor critici similare Curtea s-a mai pronunţat în sensul netemeiniciei acestora, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 25 ianuarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 41.009/3/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 4 alin. (9), art. 6 alin. (1), art. 9 alin. (1) şi art. 15 din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local, excepţie ridicată de Marin Badea şi Constantin Badea într-o cauză având ca obiect expropriere.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 4 alin. (9) din Legea nr. 198/2004 aduc atingere cerinţei „dreptei despăgubiri“, consacrată de art. 44 alin. (3) din Constituţie, şi împiedică în mod nejustificat evaluarea imobilului la valoarea sa reală, de pe piaţa liberă. În ceea ce priveşte prevederile art. 6 alin. (1) din acelaşi act normativ, în opinia autorilor excepţiei acestea transformă comisia de expropriere într-un organ cu rol decorativ, care nu mai are nicio atribuţie de a negocia şi de a reveni asupra ofertei iniţiale, în raport cu datele prezentate de proprietarul imobilului expropriat, singura soluţie rămânând instanţa de judecată.Referitor la art. 9 alin. (1) şi art. 15, arată că aceste norme „constrâng proprietarii de imobile să accepte despăgubirile stabilite unilateral de expropriator, în condiţiile în care judecata privind stabilirea cuantumului just al despăgubirilor nu are efect suspensiv asupra transferului de drepturi, dar are caracter suspensiv în ceea ce priveşte posibilitatea de a încasa sumele propuse de expropriator, cu titlu de despăgubire“.Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, iar textele de lege criticate sunt constituţionale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, având în vedere că Legea nr. 198/2004 a fost abrogată prin art. 35 lit. c) din Legea nr. 255/2010. De altfel, referitor la critica de neconstituţionalitate formulată, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 910/2009 şi a constatat că Legea nr. 198/2004, în ansamblul său, nu contravine Legii fundamentale.Avocatul Poporului arată că, potrivit art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (9), art. 6 alin. (1), art. 9 alin. (1) şi art. 15 din Legea nr. 198/2004 este inadmisibilă, dat fiind că acest act normativ a fost abrogat prin art. 35 lit. c) din Legea nr. 255/2010.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 4 alin. (9), art. 6 alin. (1), art. 9 alin. (1) şi art. 15 din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 31 mai 2004, cu modificările şi completările ulterioare.Textele de lege criticate au următorul cuprins:– Art. 4 alin. (9): „Raportul de evaluare se întocmeşte având în vedere expertiza actualizată de Camera Notarilor Publici, potrivit art. 77¹ alin. (5) din Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.“;

– Art. 6 alin. (1): „În termen de 5 zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului, respectiv de la data publicării hotărârii autorităţii administraţiei publice locale, prevăzute la art. 4 alin. (1), expropriatorul numeşte o comisie care verifică dreptul de proprietate ori alt drept real în temeiul căruia cererea a fost formulată şi constată acceptarea sau, după caz, neacceptarea cuantumului despăgubirii de către proprietar sau titularii altor drepturi reale asupra imobilului supus exproprierii.“;

– Art. 9 alin. (1): „Expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii consemnate în condiţiile art. 5 alin. (4)-(8) şi ale art. 6 alin. (2) se poate adresa instanţei judecătoreşti competente în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancţiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, respectiv transferul dreptului de proprietate asupra terenului.“;

– Art. 15: „Transferul imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale şi în administrarea expropriatorului operează de drept la data plăţii despăgubirilor pentru expropriere sau, după caz, la data consemnării acestora, în condiţiile prezentei legi.“Curtea constată că, anterior sesizării sale, Legea nr. 198/2004 a fost abrogată potrivit art. 35 lit. c) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 20 decembrie 2010. Aşa fiind, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, instanţa de contencios constituţional urmează să se pronunţe asupra prevederilor legale cu care a fost sesizată, deoarece acestea sunt aplicabile în continuare cauzei deduse judecăţii instanţei de fond, potrivit principiului tempus regit actum. În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată. Examinând excepţia, Curtea constată că, prin Decizia nr. 910 din 23 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 22 iulie 2009, şi Decizia nr. 1.648 din 15 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 22 ianuarie 2010, a reţinut, în esenţă, că Legea nr. 198/2004, în ansamblul său, conţine dispoziţii care asigură cadrul legal privind procedura de expropriere şi stabilire a despăgubirilor, apărarea dreptului de proprietate şi a dreptului de a contesta, pe cale judiciară, cuantumul despăgubirilor, în acord cu dispoziţiile constituţionale şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că o privare de proprietate trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească o cauză de utilitate publică, să fie conformă normelor de drept intern şi să respecte un raport de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul vizat. De asemenea, Curtea a constatat că normele legale criticate nu operează nicio distincţie între subiectele de drept supuse incidenţei lor, astfel încât invocarea încălcării art. 16 din Constituţie este lipsită de temei şi nu poate fi primită. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (9), art. 6 alin. (1), art. 9 alin. (1) şi art. 15 din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local, excepţie ridicată de Marin Badea şi Constantin Badea, reprezentaţi prin mandatar Maria-Cecilia Badea, în Dosarul nr. 41.009/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora