DECIZIE   Nr. 14 din 10 martie 1993

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 96 din 18 mai 1993

    Ioan Muraru          - presedinte
    Antonie Iorgovan     - judecator
    Viorel Mihai Ciobanu - judecator
    Constantin Burada    - magistrat-asistent.

    Completul de judecata, convocat fara citarea partilor potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, examinand exceptia de neconstitutionalitate a Decretului nr. 223/1974 al fostului Consiliu de Stat, ridicata de reclamantul Robert Deutsch in dosarul civil nr. 4051/1992 al Judecatoriei sectorului 1 Bucuresti, constata urmatoarele:
    Robert Deutsch, cetatean roman cu domiciliul in strainatate, a chemat in judecata Societatea Comerciala "Herastrau" - S.A. (fostul ICRAL Herastrau), solicitand sa se constate ca este proprietarul apartamentului nr. 1 din imobilul situat in str. Brancutei nr. 4, bloc 4, sectorul 1, Bucuresti, trecut in proprietatea statului prin Decizia nr. 1214 din 19 august 1980 a Consiliului popular al municipiului Bucuresti, in baza Decretului nr. 223/1974.
    In subsidiar, a invocat neconstitutionalitatea Decretului nr. 223/1974, in raport cu prevederile art. 36 din Constitutia din 1965, pentru violarea dreptului fundamental al omului la proprietate, drept consacrat in documentele internationale la care Romania a fost si este parte contractanta.
    Judecatoria sectorului 1 Bucuresti, la termenul de 2 decembrie 1992, a dezbatut cauza in fond si a amanat pronuntarea pentru 9 decembrie 1992, cand, prin incheierea din aceeasi data, invocand art. 23 din Legea nr. 47/1992, a suspendat judecata si a inaintat dosarul Curtii Constitutionale pentru a se pronunta asupra cererii subsidiare din actiune, respectiv a constatarii neconstitutionalitatii Decretului nr. 223/1974, fara a-si exprima insa opinia asupra exceptiei.
    Dosarul a fost primit si inregistrat la Curte la data de 16 februarie 1993.

    CURTEA CONSTITUTIONALA
luand act de sustinerea reclamantului, de continutul raportului intocmit de catre judecatorul desemnat in acest scop, avand in vedere dispozitiile Decretului nr. 223/1974, Decretului-lege nr. 9/1989 al Consiliului Frontului Salvarii Nationale, art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si prevederile
Legii nr. 47/1992, retine:
    Pronuntarea deciziei in cazul unei exceptii de neconstitutionalitate de natura celei in cauza impune elucidarea unor probleme privind competenta Curtii Constitutionale, care functioneaza in baza art. 140 si urmatoarele din Constitutia Romaniei, precum si identificarea sferei acestui control, asa cum rezulta din dispozitiile constitutionale.
    In primul rand, urmeaza a se observa ca prin Constitutia actuala a Romaniei s-a infiintat Curtea Constitutionala cu rolul de a fi garantul ordinii constitutionale create de catre aceasta Constitutie. Ca atare, legile si celelalte acte normative emise inainte de data de 8 decembrie 1991, intr-o ordine constitutionala anterioara, puteau fi discutate sub aspectul constitutionalitatii numai in raport cu acea ordine si de organismele pe care Constitutia atunci in vigoare le prevedea. Acestor acte normative le sunt aplicabile normele constitutionale actuale numai in masura in care supravietuiesc si dupa 8 decembrie 1991.
    Interventia Curtii Constitutionale in aprecierea constitutionalitatii unor norme juridice care si-au incetat asistenta inaintea datei de 8 decembrie 1991 ar fi contrara nu numai rolului si functiilor sale stabilite prin Constitutie, ci si doctrinei juridice, ar fi o incalcare flagranta a principiului neretroactivitatii legii.
    In al doilea rand, competenta Curtii Constitutionale priveste numai raporturile juridice stabilite dupa intrarea in vigoare a Constitutiei din 1991. Ca atare, ea poate privi raporturile juridice nascute in baza reglementarilor legale adoptate dupa 8 decembrie 1991 sau si in baza unor reglementari legale anterioare, dar care au ramas in vigoare, pentru ca aprecierea constitutionalitatii priveste o lege sau o ordonanta care exista si care deci produce efecte juridice.
    In al treilea rand, este indeobste admis si recunoscut ca pana in decembrie 1989 s-au comis abuzuri si ilegalitati sub o legislatie ea insasi abuziva si deseori imorala. Este evident ca ordinea constitutionala actuala permite si impune corectari, restabiliri de drepturi, recuperari, inlaturarea nedreptatilor. Chiar Decretului nr. 9/1989 a fost elaborat "in scopul inlaturarii imediate din legislatia tarii noastre a unor reglementari legale emise de fostul regim dictatorial, care prin caracterul lor discriminatoriu, nedrept, au adus grave prejudicii materiale si morale poporului roman, intereselor legitime ale tuturor cetatenilor". Autoritatea legiuitoare care a adoptat Legea nr. 47/1992, chiar si ea recunoaste aceste lucruri atunci cand prin art. 26 alin. (3) stabileste ca "Repararea daunelor suferite anterior intrarii in vigoare a Constitutiei din 1991 se reglementeaza prin lege".
    Este evident ca, in situatia in care ar fi sesizata cu ilegalitati si abuzuri, cu incalcari ale ordinii constitutionale savarsite inainte de intrarea in vigoare a Constitutiei din 1991, Curtea Constitutionala nu este competenta sa le rezolve.
    Daca ar face un asemenea lucru, Curtea Constitutionala insasi ar incalca Constitutia si principiile dreptului, pentru ca ar inlatura un abuz, o ilegalitate, printr-o arogare abuziva de competenta, ceea ce este evident in afara ideii de justitie constitutionala. Clarificarea si rezolvarea unor asemenea situatii revin numai autoritatilor publice competente potrivit legii, inclusiv instantelor judecatoresti.
    In speta, Decretul nr. 223/1974 a fost abrogat expres prin Decretul-lege nr. 9/1989 al Consiliului Frontului Salvarii Nationale, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 9 din 31 decembrie 1989, situatie in care examinarea sa astazi sub aspectul neconstitutionalitatii nu mai este posibila, impunandu-se aplicarea art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.
    Caracterul vadit nefondat al exceptiei rezulta si din imprejurarea ca se solicita constatarea neconstitutionalitatii Decretului nr. 223/1974, in raport cu Constitutia din 1965, ea insasi abrogata la data intrarii in vigoare a actualei Constitutii (8 decembrie 1991).
    In raport cu considerentele mai sus mentionate, se constata ca sub aspectul dreptului constitutional nu suntem in prezenta unei exceptii de neconstitutionalitate, in sensul art. 144 lit. c) din Constitutie, intrucat, pentru a exista, nu este suficient ca o parte sa invoce in apararea sa exceptia, ci trebuie ca in mod real norma vizata prin exceptie sa fie in vigoare si contrara Constitutiei.
    In speta, asa cum s-a aratat, Decretul nr. 223/1974, a carui constitutionalitate se contesta, a fost abrogat expres prin Decretul-lege nr. 9 din 31 decembrie 1989 al Consiliului Frontului Salvarii Nationale, astfel ca nu se mai poate pune problema cercetarii conformitatii decretului respectiv cu Constitutia din 1965 care, de asemenea, a fost abrogata in intregime la 8 decembrie 1991, situatie ce obliga instanta de judecata sa constate aceasta imprejurare, sa se pronunte asupra fondului cauzei si nu sa sesizeze Curtea Constitutionala, asa cum gresit a procedat.
    Este adevarat ca urmare a trecerii imobilului in litigiu in proprietatea statului, in baza Decretului nr. 223/1974, reclamantul ar putea pretinde ca a suferit un prejudiciu, insa repararea lui nu se poate realiza pe aceasta cale deoarece, astfel cum s-a mai aratat, potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "Repararea daunelor suferite anterior intrarii in vigoare a Constitutiei din 1991 se reglementeaza prin lege".
    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 13 unanimitate, lit. A) c), art. 24 alin. (2) si art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, in unanimitate,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate formulata de Robert Deutsch, cetatean roman domiciliat in California, cu domiciliul ales in Bucuresti la Maria Ciobanu, str. Duiliu Zamfirescu nr. 5, sectorul 1, in dosarul nr. 4051/1992 al Judecatoriei sectorului 1 Bucuresti.
    Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
    Pronuntata la 10 martie 1993.

          PRESEDINTE,
          prof. dr. Ioan Muraru

                         Magistrat asistent,
                         Constantin Burada