DECIZIE Nr.
1398 din 3 noiembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 1 alin. 2 din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 855 din 9 decembrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Doina Suliman -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 181 alin. 2 din Codul
penal, excepţie ridicată de Salounkhan Mahomed în Dosarul nr. 10.412/233/2006
al Curţii de Apel Galaţi - Secţia de minori şi familie.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 19 martie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 10.412/233/2006, Curtea de Apel Galaţi - Secţia de minori şi
familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 181 alin. 2 din Codul penal.
Excepţia a fost ridicată de inculpatul Salounkhan
Mahomed cu ocazia soluţionării recursului declarat împotriva Sentinţei penale
nr. 2.270 din 21 decembrie 2007, pronunţată de Judecătoria Galaţi într-o cauză
penală având ca obiect săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art.
192 alin. 2, art. 208 şi 209 lit. g) din Codul penal. Acesta nu a motivat în
scris excepţia de neconstituţionalitate.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum reiese însă din încheierea de sesizare, autorul acesteia
susţine că dispoziţiile art. 181 alin. 2 din Codul penal încalcă
prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 73 alin. (1) şi art.
124 alin. (1). In acest sens, arată că legiuitorul ar fi trebuit să arate în
mod expres care sunt condiţiile în care trebuie aplicate aceste dispoziţii de
lege, în sensul stabilirii prejudiciului şi a atingerii valorii sociale
ocrotite, iar nu să lase la aprecierea judecătorului anumite elemente legate
strict de aplicarea lor.
Instanţa de judecată apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că textul de lege criticat este constituţional.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 181 alin. 2 din Codul penal, care au
următoarea redactare: „La stabilirea în concret a gradului de pericol social
se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit,
de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar
fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului."
Acest text de lege este raportat la prevederile
constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art.
73 alin. (1) referitoare la categorii de legi şi ale art. 124 alin. (1) privind
înfăptuirea justiţiei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că dispoziţiile art. 181 din Codul penal se referă la fapte
antisociale care, prin conţinutul lor concret şi prin atingerea minimă adusă
valorilor sociale ocrotite de legea penală, nu prezintă gradul de pericol
social al unei infracţiuni.
Autorul excepţiei consideră că neconstituţionalitatea
textului de lege criticat este determinată de posibilitatea arbitrară a
judecătorului de a interpreta şi aplica dispoziţiile art. 181 alin.
2 din Codul penal, dispoziţii care, în opinia autorului, ar fi trebuit să arate
în mod expres care sunt condiţiile în care trebuie aplicate.
Or, asemenea critici nu intră în competenţa Curţii
Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se
pronunţă numai asupra constituţionalităţii dispoziţiilor cu privire la care a
fost sesizată, fără a le putea modifica sau completa.
In aceste condiţii, excepţia de neconstituţionalitate
este inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 181 alin. 2 din Codul
penal, excepţie ridicată de Salounkhan Mahomed în Dosarul nr. 10.412/233/2006
al Curţii de Apel Galaţi - Secţia de minori şi familie.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 noiembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman