DECIZIE   Nr. 138 din 23 aprilie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 673^11 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 370 din 31 mai 2002

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Gabriela Ghita        - procuror
    Laurentiu Cristescu   - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 673^11 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Eduard Galan in Dosarul nr. 8.560/2001 al Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti intr-o cauza avand ca obiect iesirea din indiviziune.
    La apelul nominal raspunde autorul exceptiei, lipsind cealalta parte, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Eduard Galan solicita admiterea exceptiei asa cum a fost formulata.
    Reprezentantul Ministerului Public arata ca prevederile privind iesirea din indiviziune nu incalca nici o dispozitie din Constitutia Romaniei sau din vreo conventie internationala ratificata de Romania, deoarece interesele tuturor partilor sunt ocrotite in mod egal, fara nici un fel de discriminare. Solicita respingerea exceptiei ca neintemeiata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 11 ianuarie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 8.560/2001, Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 673^11 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Eduard Galan.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile art. 673^11 din Codul de procedura civila sunt neconstitutionale, intrucat lezeaza dreptul de proprietate al copartasului. Coproprietarul care solicita sa i se atribuie in natura imobilul este obligat sa achite sulta pentru ceilalti coproprietari, ceea ce de multe ori ii este imposibil, mai ales ca aceasta obligatie trebuie indeplinita in termen de 6 luni, altfel isi pierde proprietatea. Mai arata ca in cazul in care s-a dispus vanzarea prin buna invoiala, iar aceasta nu s-a realizat se prevede vanzarea imobilului prin intermediul executorului judecatoresc, or, pe calea executarii silite nu se poate obtine un pret bun. Considera, in concluzie, ca dispozitiile legale criticate contravin prevederilor art. 41 alin. (1) si (2) din Constitutie, precum si reglementarilor cuprinse la art. 3, 7 si la art. 25 alin. 1 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, precum si la art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti, exprimandu-si opinia, apreciaza ca exceptia ridicata nu este intemeiata. Se arata ca, potrivit art. 728 alin. 1 din Codul civil, "Nimeni nu poate fi obligat a ramane in indiviziune. Un coerede poate oricand cere imparteala succesiunii, chiar cand ar exista conventii sau prohibitii contrarii". De asemenea, instanta precizeaza ca art. 673^11 din Codul de procedura civila acorda intaietate vanzarii prin buna invoiala, "solutie care este in concordanta cu principiul disponibilitatii procesuale si, numai daca aceasta nu se poate realiza, instanta va dispune, prin incheiere, ca vanzarea sa se efectueze prin intermediul executorului judecatoresc".
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere cu privire la exceptia ridicata.
    Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata nu este intemeiata, deoarece procedura prevazuta pentru sistarea starii de coproprietate corespunde principiului constitutional potrivit caruia "trebuie ocrotite in mod egal interesele legitime ale tuturor coproprietarilor, inclusiv atunci cand ele constau in incetarea starii de coproprietate". Mai arata ca solutia adoptata prin textul de lege criticat nu contravine Constitutiei, "ci, dimpotriva, isi are temeiul in textul art. 41 alin. (1), potrivit caruia continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege". Guvernul considera ca dispozitiile legale criticate sunt in concordanta si cu reglementarile Declaratiei Universale a Drepturilor Omului si ale primului Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece "vanzarea bunului respectiv nu duce la pierderea dreptului coproprietarilor, ci la transformarea cotei fiecaruia intr-un drept exclusiv asupra unei parti din suma de bani rezultata prin vanzare".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecatorului-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 673^11 din Codul de procedura civila, care prevad ca:
    "In cazul in care nici unul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului ori, desi acesta a fost atribuit provizoriu, nu s-au depus, in termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalti coproprietari, instanta, prin incheiere, va dispune vanzarea bunului, stabilind, totodata, daca vanzarea se va face de catre parti prin buna invoiala ori de catre executorul judecatoresc.
    Daca s-a dispus ca vanzarea bunului sa se faca de parti prin buna invoiala, instanta va stabili si termenul in care aceasta va fi efectuata. Termenul nu poate fi mai mare de 6 luni. La implinirea termenului partile vor prezenta instantei dovada vanzarii.
    In cazul in care vanzarea prin buna invoiala nu se realizeaza in temeiul prevazut de alin. 2, instanta, prin incheiere, va dispune ca vanzarea sa fie efectuata de executorul judecatoresc.
    Incheierile prevazute in prezentul articol pot fi atacate separat cu apel. Daca nu au fost astfel atacate, aceste incheieri nu mai pot fi supuse apelului o data cu hotararea asupra fondului procesului".
    Autorul exceptiei sustine ca aceste dispozitii legale sunt contrare prevederilor art. 41 alin. (1) si (2) din Constitutie, potrivit carora: "(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
    (2) Proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii nu pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor".
    Considera, de asemenea, ca dispozitiile legale criticate incalca si unele reglementari din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, adoptata si proclamata de Adunarea generala a Organizatiei Natiunilor Unite prin Rezolutia 217A (III) din 10 decembrie 1948, si anume:
    - Art. 3: "Orice fiinta umana are dreptul la viata, la libertate si la securitatea sa.";
    - Art. 7: "Toti oamenii sunt egali in fata legii si au dreptul fara deosebire la o protectie egala a legii. Toti oamenii au dreptul la o protectie egala impotriva oricarei discriminari care ar incalca prezenta declaratie si impotriva oricarei provocari la o astfel de discriminare.";
    - Art. 25 alin. 1: "Orice persoana are dreptul la un nivel de viata corespunzator asigurarii sanatatii sale, bunastarii proprii si a familiei, cuprinzand hrana, imbracamintea, locuinta, ingrijirea medicala, precum si serviciile sociale necesare, are dreptul la asigurare in caz de somaj, de boala, de invaliditate, vaduvie, batranete sau in alte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenta ca urmare a unor imprejurari independente de vointa sa", precum si prevederile art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, conform carora: "Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.
    Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii sau a amenzilor".
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata urmatoarele:
    Reglementarile invocate din Declaratia Universala a Drepturilor Omului nu sunt incidente in cauza, intrucat drepturile omului prevazute in aceste reglementari sunt diferite de cele la care se refera art. 673^11 din Codul de procedura civila. Dispozitiile legale criticate instituie un tratament juridic egal pentru toti coproprietarii, stabilind aceleasi drepturi pentru toti, in ele negasindu-se vreun privilegiu sau vreo discriminare. De asemenea, nu se poate retine ca dispozitiile art. 673^11 din Codul de procedura civila ar leza dreptul de proprietate al vreunuia dintre coproprietari, fiecare avand drepturi egale asupra cotei ideale ce ii revine din bunul detinut in codevalmasie.
    Unul dintre principalele atribute ale dreptului de proprietate este dreptul de dispozitie. In virtutea acestui drept fiecare coproprietar poate hotari in mod liber daca doreste sau nu sa ramana in indiviziune, iar ceilalti coproprietari nu se pot opune hotararii celui care solicita incetarea starii de indiviziune. Incetarea acestei stari se poate realiza prin mai multe modalitati, in principal: conform acordului de vointa al coindivizarilor sau pe baza unei hotarari judecatoresti prin impartirea in natura a bunului, cand natura acestuia permite divizarea; prin atribuirea bunului in natura unuia sau unora dintre coproprietari ori prin vanzarea bunului si impartirea pretului obtinut. In cazul in care bunul este atribuit in natura unuia dintre coproprietari, daca nu s-ar prevedea obligatia acestuia de a achita celorlalti, intr-un termen rezonabil, valoarea cotei ce le revine, in mod evident si direct ar fi lezat dreptul lor de proprietate.
    Vanzarea bunului prin buna invoiala a coproprietarilor constituie o modalitate deopotriva echitabila pentru toti, dar si aceasta trebuie realizata in cadrul unei limite de timp, stabilita de legiuitor la 6 luni, iar oponenta unuia dintre coproprietari, pentru motivul ca pretul ce se poate obtine nu este suficient de bun, ar putea leza drepturile si interesele celorlalti. Nerealizarea vanzarii prin buna invoiala nu poate impiedica finalizarea procedurii de incetare a starii de indiviziune, ci, dimpotriva, constituie un motiv ce justifica aplicarea procedurilor executarii silite.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 673^11 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Eduard Galan in Dosarul nr. 8.560/2001 al Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 23 aprilie 2002.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Laurentiu Cristescu