DECIZIE Nr.
1378 din 16 decembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 63, art. 64, art. 70 si art. 197 din
Codul de procedura penala, precum si a dispozitiilor art. 215 alin. 2 din Codul
penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 50 din 28 ianuarie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63, art. 64, art. 70 şi art. 197 din
Codul de procedură penală, precum şi a dispoziţiilor art. 215 alin. 2 din Codul
penal, excepţie ridicată de Ion Mirea în Dosarul nr. 7.669/311/2007 al
Tribunalului Olt - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile faţă de care
procedura de citare este legal îndeplintă.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, arătând că
autorul acesteia nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, ci invocă probleme de interpretare şi
aplicare a legii, care nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 2 iulie 2008, pronunţată în Dosarul
nr. 7.669/311/2007, Tribunalul Olt - Secţia penală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63,
art. 64, art. 70 şi art. 197 din Codul de procedură penală, precum şi a
dispoziţiilor art. 215 alin. 2 din Codul penal, excepţie ridicată de Ion
Mirea.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că art. 63 din Codul de procedură penală
este neconstituţional, deoarece stabileşte că aprecierea fiecărei probe se face
de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării
tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului, fără a se stabili o
diferenţiere între aprecierea acestor două categorii de probe. Ca urmare,
probele care au fost administrate pe parcursul urmăririi penale şi care din
motive obiective nu mai pot fi administrate în cursul cercetării judecătoreşti
ar avea aceeaşi valoare juridică a probelor administrate în cursul cercetării judecătoreşti, ceea ce ar conduce
la concluzia încălcării dreptului inculpatului la un proces echitabil. Cu
privire la art. 64 din Codul de procedură penală, se arată că este în
contradicţie cu art. 197 alin. 1 şi 4 din acelaşi cod, deoarece, deşi prevede
că mijloacele de probă obţinute ilegal nu pot fi folosite în procesul penal, nu
se poate face aplicarea sa câtă vreme nu reglementează în ce constă caracterul
ilegal al mijlocului de probă, nu se prevede în mod expres sancţiunea pentru
asemenea situaţie a obţinerii mijloacelor de probă în mod nelegal şi nici procedura
prin care să se constate încălcarea legii în obţinerea unei probe. Art. 70 din
Codul de procedură penală este neconstituţional, deoarece nu consacră obligaţia
organului judiciar de a aduce la cunoştinţa învinuitului sau inculpatului
dreptul de a tăcea şi de a nu se incrimina. Astfel, în cauză, inculpatului nu
i-au fost aduse la cunoştinţă aceste drepturi înainte de a fi audiat de organul
de urmărire penală, fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare şi dreptul la
un proces echitabil. Art. 197 din Codul de procedură penală încalcă, în opinia
autorului excepţiei, dreptul la un proces echitabil, cuprinzând şi dreptul la
informare, dreptul la interogarea martorilor, dreptul de a tăcea, dreptul de a
nu se autoincrimina şi prezumţia de nevinovăţie, drepturi care nu au fost
respectate în cauză de organele de urmărire penală. In opinia autorului
excepţiei, acest text de lege nu garantează dreptul la apărare al învinuitului
sau inculpatului, ci reglementează încălcarea acestui drept prin acoperirea
nulităţii, ca urmare a neinvocării în termen ori ca urmare a nedovedirii
vătămării. In sfârşit, art. 215 alin. 2 din Codul penal încalcă dreptul la
apărare şi dreptul la un proces echitabil prin aceea că determină o dublă
incriminare a inculpatului şi aplicarea a două pedepse pentru aceeaşi faptă. Se
susţine în acest sens că limitele de pedeapsă prevăzute la alin. 1 al art. 215
din Codul penal sunt suficiente pentru a absorbi limitele maxime de pedeapsă
pentru mijlocul fraudulos, iar în cadrul acestor limite se poate face o bună
individualizare a pedepsei în cazul în care există mijlocul fraudulos.
Tribunalul Olt - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
întrucât dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale
şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale invocate. Se face referire şi la jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în materie.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului,referindu-se
şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, consideră că textele de
lege criticate sunt constituţionale, întrucât nu încalcă dispoziţiile din Legea
fundamentală invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 63, art. 64, art. 70 şi art. 197 din Codul de procedură penală, precum şi cele ale art.
215 alin. 2 din Codul penal.
Textele din Codul de procedură penală criticate au
următorul cuprins:
- Art. 63: „Constituie
probă orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau
inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi
la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei.
Probele nu au valoare
mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de
urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor
administrate, în scopul aflării adevărului."
- Art. 64: „Mijloacele de
probă prin care se constată elementele de fapt ce pot servi ca probă sunt:
declaraţiile învinuitului sau ale inculpatului, declaraţiile părţii vătămate,
ale părţii civile şi ale părţii responsabile civilmente, declaraţiile
martorilor, înscrisurile, înregistrările audio sau video, fotografiile,
mijloacele materiale de probă, constatările tehnico-ştiinţifice, constatările
medico-legale şi expertizele.
Mijloacele de probă obţinute în mod ilegal nu pot fi
folosite în procesul penal."
- Art. 70:„Invinuitul sau inculpatul, înainte de a fi
ascultat, este întrebat cu privire la nume,
prenume, poreclă, data şi locul naşterii, numele şi prenumele părinţilor,
cetăţenie, studii, situaţia militară, loc de muncă, ocupaţie, adresa la care
locuieşte efectiv, antecedente penale şi alte date pentru stabilirea situaţiei
sale personale.
Invinuitului sau inculpatului i se aduc apoi la
cunoştinţă fapta care formează obiectul cauzei, încadrarea juridică a acesteia,
dreptul de a avea un apărător, precum şi dreptul de a nu face nicio declaraţie,
atrăgându-i-se totodată atenţia că ceea ce declară poate fi folosit şi
împotriva sa. Dacă învinuitul sau inculpatul dă o declaraţie, i se pune în
vedere să declare tot ce ştie cu privire la faptă şi la învinuirea ce i se
aduce în legătură cu aceasta.
Dacă învinuitul sau inculpatul consimte să dea o
declaraţie, organul de urmărire penală, înainte de a-l asculta, îi cere să dea
o declaraţie, scrisă personal, cu privire la învinuirea ce i se aduce.
Invinuitului sau inculpatului i se aduce la
cunoştinţă şi obligaţia să anunţe în scris, în termen de 3 zile, orice
schimbare a locuinţei pe parcursul procesului penal".
- Art. 197: „Incălcările
dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal atrag
nulitatea actului, numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi
înlăturată decât prin anularea acelui act.
Dispoziţiile relative la competenţa după materie sau
după calitatea persoanei, la sesizarea instanţei, la compunerea acesteia şi la
publicitatea şedinţei de judecată sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. De
asemenea, sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii şi dispoziţiile relative la
participarea procurorului, prezenţa învinuitului sau a inculpatului şi
asistarea acestora de către apărător, când sunt obligatorii, potrivit legii,
precum şi la efectuarea referatului de evaluare
în cauzele cu infractori minori.
Nulitatea prevăzută în alin. 2 nu poate fi
înlăturată în niciun mod. Ea poate fi invocată în orice stare a procesului şi
se ia în considerare chiar din oficiu.
Incălcarea oricărei alte dispoziţii legale decât
cele prevăzute în alin. 2 atrage nulitatea actului în condiţiile alin. 1, numai
dacă a fost invocată în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau
la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit la
efectuarea actului. Instanţa ia în considerare din oficiu încălcările, în orice
stare a procesului, dacă anularea actului este necesară pentru aflarea
adevărului şi justa soluţionare a cauzei.
In situaţiile prevăzute în alin. 1 şi 4, în cazul în
care refacerea actului anulabil se poate face în faţa instanţei care a
constatat, prin încheiere, încălcarea dispoziţiilor legale, aceasta acordă un
termen scurt pentru refacerea imediată a actului."
- Art. 215 alin. 2 din Codul penal are următorul
conţinut: „Inşelăciunea săvârşită prin folosire de nume sau calităţi
mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3
la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se
aplică regulile privind concursul de infracţiuni."
Dispoziţiile constituţionale
invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 24 - Dreptul la apărare,
cu raportare la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi
a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de
neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta
relevă aspecte privind fie caracterul incomplet al normelor criticate, fie
interpretarea legii în speţa concretă dedusă judecăţii, respectiv pretinsa contradicţie între diverse dispoziţii
procedural-penale, fie aspecte privind încălcarea, în aceeaşi cauză, a
prezumţiei de nevinovăţie, a dreptului la apărare şi a dreptului la un proces
echitabil al inculpatului, rezultate din modul în care au fost aplicate
dispoziţiile legale ce fac obiectul excepţiei de către organele de urmărire
penală, respectiv de către instanţa de judecată. Se arată, în acest sens, că
încălcările dreptului la apărare a inculpatului au fost considerate de instanţa
de fond ca fiind nesemnificative pentru procesul penal, condamnarea acestuia
fiind dispusă „cu încălcarea flagrantă a dreptului la apărare şi a drepturilor
prevăzute de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale." Or, asemenea probleme nu intră în competenţa
de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (1) şi (2)
din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea acesteia, se pronunţă
numai asupra constituţionalităţii textelor cu privire la care a fost sesizată.
Pentru motivele mai sus
arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi
(6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63, art. 64, art. 70 şi art. 197 din
Codul de procedură penală, precum şi a dispoziţiilor art. 215 alin. 2 din Codul
penal, excepţie ridicată de Ion Mirea în Dosarul nr. 7.669/311/2007 al
Tribunalului Olt - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 decembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta