Decizia Nr.1376 din 18.10.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, excepţie ridicată de Sindicatul Liber Învăţământ Preuniversitar Buzău în Dosarul nr. 2.607/114/2010 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului nr. 191D/2011.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 218D/2011 şi nr. 465D/2011, ambele privind o excepţie de neconstituţionalitate cu obiect identic, excepţie ridicată de Sindicatul Liber Învăţământ Preuniversitar Buzău în dosarele nr. 2.316/114/2010 şi nr. 3.223/114/2010 ale Curţii de Apel Ploieşti - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 218D/2011 şi nr. 465D/2011 la Dosarul nr. 191D/2011.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 218D/2011 şi nr. 465D/2011 la Dosarul nr. 191D/2011, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că ordonanţa de urgenţă criticată nu afectează drepturi sau libertăţi fundamentale, că nu încalcă principiul separaţiei puterilor în stat şi că, la momentul adoptării sale, a existat o situaţie extraordinară în sensul art. 115 alin. (4) din Constituţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 12, 13 ianuarie 2011 şi 2 martie 2011, pronunţate în dosarele nr. 2.607/114/2010, nr. 2.316/114/2010 şi nr. 3.223/114/2010, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, excepţie ridicată de Sindicatul Liber Învăţământ Preuniversitar Buzău în cauze având ca obiect soluţionarea recursurilor formulate împotriva sentinţelor prin care au fost respinse, în temeiul art. 5 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010, pretenţiile băneşti ale cadrelor didactice reprezentate de sindicatul sus-menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textul legal criticat nu ţine seama de prevederile Legii nr. 221/2008 şi nici de deciziile Curţii Constituţionale prin care au fost constatate ca fiind neconstituţionale dispoziţiile ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 şi nr. 1/2009. Or, atât timp cât Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2009, şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009 prelungesc în timp aplicarea unor dispoziţii declarate deja neconstituţionale, textul legal criticat, stabilind salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, nu se poate raporta tocmai la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009, întrucât, în continuare, se va perpetua viciul de neconstituţionalitate. Mai mult, se susţine că instanţa constituţională, prin Decizia nr. 124 din 9 februarie 2010, a statuat asupra faptului că dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009 conţin vicii de neconstituţionalitate; chiar dacă nu au fost declarate expres ca fiind neconstituţionale, o atare apreciere făcută în considerentele deciziei este obligatorie şi trebuie respectată.Se mai arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 se constituie într-un act de contracarare a voinţei Parlamentului, încălcând astfel art. 1 alin. (4) şi art. 61 din Constituţie; de asemenea, se arată că Guvernul nu justifică urgenţa măsurii, nu există o situaţie extraordinară şi afectează dreptul de proprietate privată, la salariu şi la un nivel de trai decent, încălcând art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie.În fine, se apreciază că, prin lipsa consultării Consiliului Economic şi Social în adoptarea acestei măsuri, Guvernul a încălcat art. 102 şi 141 din Constituţie.Curtea de Apel Ploieşti - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată din moment ce ordonanţa de urgenţă criticată a fost aprobată prin Legea nr. 300/2009.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în dosarele nr. 191D/2011 şi nr. 218D/2011, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, textul legal criticat nemaifiind în vigoare. În Dosarul nr. 465D/2011, Guvernul nu a transmis punctul său de vedere.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 27 ianuarie 2010, care au următorul cuprins:Reîncadrarea personalului didactic din învăţământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009. Autorul excepţiei consideră că textul legal criticat încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi respectarea supremaţiei Constituţiei, ale art. 41 alin. (2) privind dreptul salariaţilor la măsuri de protecţie socială, ale art. 44 alin. (1)-(3) privind dreptul de proprietate privată, ale art. 47 privind nivelul de trai, ale art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, ale art. 102 alin. (1) şi (2) privind rolul Guvernului, ale art. 115 alin. (4) şi (6) privind condiţiile de adoptare a ordonanţelor de urgenţă, precum şi ale art. 141 privind Consiliul Economic şi Social.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:I. Prin Decizia nr. 877 din 28 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 6 octombrie 2011, Curtea a observat că textul legal criticat a fost abrogat prin dispoziţiile art. 39 lit. x) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, şi nu produce efecte juridice asemenea celor cuprinse în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate. Însă această situaţie nu se datorează normei abrogatoare, ci faptului că, prin Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 mai 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 221/2008, stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 şi 31 decembrie 2009, astfel încât reîncadrarea personalului didactic din învăţământ la data de 1 ianuarie 2010 se va face pe coeficienţii şi salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ, şi nu cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009. O atare interpretare, departe de a constitui o ingerinţă în sfera de competenţă a puterii legiuitoare, reprezintă o aplicare corectă a deciziilor Curţii Constituţionale pronunţate în materia salarizării personalului din învăţământ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 124 din 9 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 27 aprilie 2010, Decizia nr. 983 din 30 iunie 2009 sau Decizia nr. 989 din 30 iunie 2009, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 31 iulie 2009).Aşadar, Curtea a constatat că textul criticat, prin prisma interpretării date de Decizia Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 3 din 4 aprilie 2011, îşi găseşte o aplicare conformă cu Constituţia; în aceste condiţii, având în vedere dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a conchis că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.II. De asemenea, Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate ridicată, prin prisma consecinţelor rezultate dintr-o decizie pronunţată de Curtea Constituţională pe fondul acesteia, antamează chestiuni care ţin de modalitatea în care instanţele judecătoreşti trebuie să interpreteze şi să aplice legile lato sensu. În acest sens este grăitor că textul de lege criticat, chiar în lipsa unei decizii de constatare a neconstituţionalităţii, a putut fi interpretat, în mod corect, chiar în sensul dorit de autorul excepţiei, dovadă fiind Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3/2011. Or, faptul că instanţa de judecată a ales să îl interpreteze într-un sens contrar deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, anterior publicării acesteia, sau considerentelor de principiu rezultate din deciziile Curţii Constituţionale pronunţate în materia salarizării cadrelor didactice ţine de puterea de apreciere a judecătorului cauzei, fără a se putea ridica problema de interpretare şi aplicare a legii la rangul de chestiune de constituţionalitate ce ar putea fi cenzurată numai pe calea excepţiei de neconstituţionalitate. Mai mult, dacă s-ar aprecia că textul legal criticat este neconstituţional tocmai pentru motivele reţinute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de a-l aplica într-un anumit sens, ar însemna că aceasta din urmă şi-a depăşit competenţa, subrogându-se Curţii Constituţionale ca şi legislator negativ. Or, astfel cum s-a arătat în Decizia nr. 877 din 28 iunie 2011, Înalta Curte a acţionat într-un mod conform cu competenţa sa stabilită prin lege şi a stabilit efectele infraconstituţionale ale deciziilor Curţii Constituţionale.Ţinând cont de art. 330⁷ alin. 2 din Codul de procedură civilă, Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3 din 4 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 mai 2011, pronunţată în urma promovării unui recurs în interesul legii, „nu are efecte asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese“. Acest lucru înseamnă că în cele 3 dosare aflate pe rolul Curţii Constituţionale, care la momentul de faţă au fost soluţionate definitiv şi irevocabil de instanţele judecătoreşti, personalul didactic reprezentat de către sindicat nu va fi reîncadrat în funcţie cu salariul stabilit potrivit Legii nr. 221/2009.În consecinţă, Curtea reţine că personalul didactic reprezentat nu îşi va putea recupera sumele de bani reprezentând diferenţa dintre salariul stabilit potrivit Legii nr. 221/2008 şi cel stabilit conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009 din moment ce recursul în toate cele 3 dosare a fost respins anterior Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3/2011 de către Curtea de Apel Ploieşti, în condiţiile în care şi instanţa de fond, Tribunalul Buzău, respinsese acţiunile formulate de către reclamant prin care, în esenţă, se solicita, în temeiul Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, emiterea unor decizii de reîncadrare a personalului didactic reprezentat cu salariul de bază calculat potrivit Legii nr. 221/2008, şi nu potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009. Însă o atare situaţie nu se datorează nesoluţionării unei probleme de constituţionalitate, ci aplicării, în mod greşit, a textului criticat în raport cu deciziile Curţii Constituţionale. Îndreptarea unei asemenea erori de apreciere a instanţelor judecătoreşti nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, aceasta, în lipsa unei competenţe exprese, neputând cenzura constituţionalitatea hotărârilor judecătoreşti prin care se tranşează litigiile ce vizează drepturi subiective.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, excepţie ridicată de Sindicatul Liber Învăţământ Preuniversitar Buzău în dosarele nr. 2.607/114/2010, nr. 2.316/114/2010 şi nr. 3.223/114/2010 ale Curţii de Apel Ploieşti - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 octombrie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent-şef,Benke Károly