Decizia Nr.1361 din 18.10.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Laminate“ - S.A. - Sucursala Focşani din Focşani în Dosarul nr. 1.866/91/2010 al Tribunalului Vrancea - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.145D/2010.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 4.484D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii de lege, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Laminate“ S.A. - Sucursala Focşani din Focşani în Dosarul nr. 2.440/91/2010 al Tribunalului Vrancea - Secţia civilă.La apelul nominal, lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 4.145D/2010 şi nr. 4.484D/2010, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 4.484D/2010 la Dosarul nr. 4.145D/2010, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin Încheierea din 28 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1.866/91/2010, şi Încheierea din 12 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2.440/91/2010, Tribunalul Vrancea - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Laminate“ - S.A. - Sucursala Focşani cu prilejul soluţionării unor cauze având ca obiect acordarea unor drepturi băneşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat, care prevede compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat în cazul încetării contractului individual de muncă, contravine dispoziţiilor art. 45 şi art. 135 din Constituţie, întrucât nu diferenţiază în funcţie de cauzele neefectuării concediului ori ale desfacerii contractului individual de muncă. Astfel, consideră că activitatea angajatorului este perturbată, impunându-i-se o obligaţie bănească suplimentară faţă de angajat, care ar fi trebuit să îşi efectueze concediul de odihnă în timpul derulării contractului individual de muncă. De asemenea, arată că legea ar trebui să prevadă posibilitatea efectuării concediului restant la următorul angajator.Tribunalul Vrancea - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, textele de lege criticate fiind o expresie a drepturilor şi obligaţiilor părţilor din contractul individual de muncă.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin.(1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 141 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziţii potrivit cărora „Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă“.Curtea constată că, ulterior sesizării cu excepţia de neconstituţionalitate, Codul muncii a fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, dispoziţiile de lege criticate regăsindu-se, în prezent, în conţinutul art. 146 alin. (4).Autorii excepţiei consideră că aceste prevederi de lege contravin art. 45 şi art. 135 din Constituţie, referitoare la economie şi libertatea activităţii economice.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textul de lege criticat a mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate în raport cu aceleaşi texte din Constituţie şi critici asemănătoare celor formulate în prezenta cauză.Astfel, prin Decizia nr. 312 din 8 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 30 august 2004, Curtea a arătat că „o componentă esenţială a dreptului muncii o reprezintă protecţia socială a muncii, ce cuprinde, la rândul ei, aspectele prevăzute în art. 41 alin. (2) din Constituţie, republicată, printre care se regăseşte şi concediul de odihnă plătit. Acesta nu poate constitui obiect de tranzacţie, nu poate fi retras şi nici nu se poate renunţa la el, angajatorul putând negocia, în limitele prevăzute de lege şi de contractul colectiv de muncă, doar durata, condiţiile şi perioadele de efectuare a concediului de odihnă. Dreptul la concediu de odihnă este stabilit proporţional cu munca prestată de către salariat într-un an calendaristic, compensarea în bani stabilindu-se astfel tot în funcţie de durata timpului în care s-a prestat munca. Aşadar, indiferent de motivele încetării contractului individual de muncă şi de durata care a trecut de la încheierea contractului de muncă până în momentul încetării acestuia, salariatul a prestat muncă şi, proporţional cu perioada lucrată, a câştigat dreptul la concediu de odihnă. Întrucât, din cauza încetării contractului individual de muncă, acesta nu mai poate efectua concediul de odihnă la care are dreptul, apare ca fiind constituţională obligaţia angajatorului să-l compenseze în bani“.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziei amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Laminate“ - S.A. - Sucursala Focşani din Focşani în dosarele nr. 1.866/91/2010 şi nr. 2.440/91/2010 ale Tribunalului Vrancea - Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 octombrie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea