DECIZIE Nr.
1360 din 27 octombrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 din Legea concurentei nr. 21/1996
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 874 din 15 decembrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 din Legea concurenţei nr.
21/1996, excepţie ridicată de Societatea Comercială SPAR - S.R.L. Arad în
Dosarul nr. 9.586/55/2008 al Tribunalului Arad - Secţia de contencios
administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale.
La apelul nominal răspunde Consiliul Concurenţei, prin
consilier juridic, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare
a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Consiliului Concurenţei consideră că
excepţia este neîntemeiată, apreciind că textul constituţional invocat nu este
aplicabil persoanelor juridice şi că acesta se referă la materia penală, şi nu
la cea contravenţională. Se mai susţine că individualizarea sancţiunilor prin
metode clare determină un grad ridicat de predictibilitate a consecinţelor
săvârşirii unor fapte de încălcare a legii în domeniul concurenţei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei ridicate, arătând că textul
constituţional invocat nu se referă la sancţiunile administrative.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 2 aprilie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 9.586/55/2008, Tribunalul Arad - Secţia de contencios
administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52
din Legea concurenţei nr. 21/1996, excepţie ridicată de Societatea
Comercială SPAR - S.R.L. Arad într-o cauză având ca obiect soluţionarea
recursului formulat împotriva unei sentinţe prin care a fost respinsă plângerea
sa contravenţională.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textul legal criticat este neconstituţional, întrucât
lasă la aprecierea Consiliului Concurenţei posibilitatea de a stabili prin
instrucţiuni o limită minimă a amenzii contravenţionale în cazul încălcării
prevederilor art. 50 şi art. 51 din Legea nr. 21/1996. In acest fel se
limitează dreptul organului constatator de a aprecia gradul de pericol social
al fiecărei fapte şi de a individualiza în mod corect sancţiunea aplicată. Se
mai susţine că sunt nesocotite cerinţele de previzibilitate a legii, întrucât
art. 52 conferă unui organ atribuţia de a stabili alte sancţiuni decât cele
prevăzute de lege.
Tribunalul Arad - Secţia de contencios administrativ
şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 52 din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 16 august 2005, care au
următorul cuprins:
- Art. 52: „Individualizarea sancţiunii în cazul
săvârşirii vreuneia dintre contravenţiile prevăzute la art. 50 şi 51 se face
ţinând seama de gravitatea şi durata faptei şi a consecinţelor sale asupra
concurenţei. Sancţiunile vor fi gradate pe tranşe, prin instrucţiuni adoptate
de către Consiliul Concurenţei."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 23 alin. (12) privind
legalitatea incriminării.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
I. Autorul excepţiei a fost sancţionat contravenţional
de către Consiliul Concurenţei pentru încălcarea art. 50 lit. c) din Legea nr.
21/1996, şi anume pentru furnizarea de informaţii inexacte sau incomplete ori
de documente incomplete sau nefurnizarea informaţiilor şi documentelor
solicitate cu suma de 256.229,8 RON, reprezentând 0,2% din cifra sa de afaceri.
Acesta invocă în susţinerea excepţiei prevederile art. 23 alin. (12) din
Constituţie, text ce vizează materia penală - „Nicio pedeapsă nu poate fi
stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii". Curtea
constată că, în pofida faptului că prezenta cauză are ca obiect o plângere
contravenţională, textul constituţional invocat este pertinent pentru
soluţionarea acesteia. Astfel, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 183 din
8 mai 2003, invocând hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor
Omului în Cauza Ozturk împotriva Germaniei, 1994, a statuat că, în
scopul aplicării prevederilor art. 6 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale [acuzaţie „în materie penală"],
trebuie avute în vedere trei criterii: 1. caracterizarea faptei în dreptul
naţional; 2. natura faptei; 3. natura şi gradul de gravitate ale sancţiunii
care ar putea fi aplicată persoanei în cauză. Se reţine deci că modul de
definire a faptelor prin dreptul intern are o valoare relativă, esenţială fiind
natura faptei şi a sancţiunii. In consecinţă, Curtea constată că gravitatea
sancţiunii impuse prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare determină
aplicabilitatea prevederilor art. 23 alin. (12) din Constituţie.
Cu referire la faptul că art. 23 din Constituţie nu ar
fi aplicabil decât exclusiv persoanelor fizice, Curtea constată că alineatul 12
al acestui text constituţional se referă la legalitatea incriminării, principiu
aplicabil atât cu privire la persoanele fizice, cât şi la cele juridice.
Acceptând teza potrivit căreia principiul nulla poena sine lege se
aplică numai persoanelor fizice, s-ar ajunge la situaţia ca persoanele juridice
să poată fi sancţionate penal în lipsa unui text legal incriminator, ceea ce
este inadmisibil. In consecinţă, Curtea nu poate reţine că textul
constituţional al art. 23 alin. (12) vizează exclusiv persoanele fizice.
II. In ceea ce priveşte susţinerile autorului
excepţiei, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate. Faptul că textul legal
criticat instituie în sarcina Consiliului Concurenţei competenţa de a adopta
instrucţiuni prin care, în funcţie de gravitatea şi durata faptei, se determină
in concreto nivelul cuantumului amenzilor contravenţionale nu încalcă
textul constituţional invocat. Legiuitorul a apreciat că, dat fiind
cuantumurile mari ale amenzilor prevăzute de lege (amenzi de până la 1% şi 10%
din cifra de afaceri în cazul încălcării art. 50, respectiv art. 51 din lege),
instrucţiunile aprobate de Consiliul Concurenţei vor stabili criterii şi
niveluri obiective ale valorii sancţiunilor ce pot fi aplicate.
A prevedea în sarcina unui inspector de concurenţă
stabilirea cuantumului unei sancţiuni contravenţionale de până la 1% sau 10%,
după caz, din cifra de afaceri a unui agent economic înseamnă a lăsa loc la
arbitrariu şi subiectivism; prin urmare, măsura legală contestată, în sine,
constituie o garanţie în sensul că nivelul sancţiunilor aplicate ţin cont de
anumite criterii obiective şi raţionale. Norma juridică contestată este clară,
previzibilă şi accesibilă, însă nemulţumirea autorului excepţiei, în realitate,
nu vizează textul criticat, ci mai degrabă contestă realitatea, obiectivitatea
criteriilor şi cuantumurile amenzilor stabilite în instrucţiuni.
Stabilirea unor sancţiuni contravenţionale
disproporţionate în raport cu fapta săvârşită prin instrucţiunile Consiliului
Concurenţei reprezintă o altă chestiune, care excedează competenţei Curţii
Constituţionale, actul administrativ în cauză putând fi însă contestat în faţa
instanţelor de contencios administrativ.
In final, Curtea reţine că ridicarea la rang de lege a
gradării pe tranşe a sancţiunilor cuprinse în instrucţiuni este o problemă de
oportunitate legislativă, şi nu o chestiune de constituţionalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 52 din Legea concurenţei nr. 21/1996, excepţie ridicată de
Societatea Comercială SPAR - S.R.L. Arad în Dosarul nr. 9.586/55/2008 al
Tribunalului Arad - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, litigii de
muncă şi asigurări sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 octombrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly