Decizia Nr.136 din 21.02.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „PSV Insolvency“ - S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 11.079/95/2008 şi nr. 15.113/95/2008 ale Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 89D/2011 şi nr. 90D/2011.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 89D/2011 şi nr. 90D/2011, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 90D/2011 la Dosarul nr. 89D/2011, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii în această materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin Încheierea din 9 decembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 11.079/95/2008, şi prin Încheierea din 25 noiembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 15.113/95/2008, Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „PSV Insolvency“ - S.A. din Bucureşti în cauze având ca obiect drepturi băneşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul apreciază că, potrivit prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, accesul liber la justiţie şi dreptul de dispoziţie, atribut al dreptului de proprietate, sunt îngrădite ca urmare a suspendării tuturor cauzelor aflate pe rolul instanţelor de judecată. Această situaţie face imposibilă scoaterea de pe tabelul creditorilor a acelor persoane care nu au o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. Judecarea recursurilor promovate de către debitori ar avea ca finalitate un tabel al creditorilor mult redus şi, prin urmare, o mai rapidă reorganizare judiciară şi continuarea activităţii economice normale a societăţii.Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Din cuprinsul prevederilor criticate rezultă că scopul urmărit este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă cu protejarea averii debitorului în starea existentă la data deschiderii procedurii. Or, acţiunile paralele ar îngreuna şi chiar ar împiedica o evaluare exactă a activului şi pasivului debitorului în vederea distribuirii sumelor la momentul lichidării. Prin însuşi specificul acestei proceduri, nu se afectează dreptul de proprietate al debitorului, corelativul protejării averii acestuia fiind asigurarea unei îndestulări echitabile şi colective a creditorilor.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, prevederi care au următorul conţinut: „De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepţia căilor de atac declanşate de debitor.“În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2) privitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi în art. 44 alin. (1) care consacră dreptul de proprietate. De asemenea, sunt considerate a fi nesocotite şi prevederile art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, art. 36 din Legea nr. 85/2006 a fost modificat prin art. I pct. 24 din Legea nr. 169/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 85/2006privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 21 iulie 2010, având în prezent următorul conţinut: „De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale.“Curtea constată că dispoziţia legală în noua redactare păstrează, în parte, soluţia legislativă criticată de autorul excepţiei de neconstituţionalitate.Astfel, prin Decizia nr. 1.075 din 20 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 7 ianuarie 2008, Curtea a stabilit că, „în cadrul procedurii insolvenţei, creditorii pot folosi toate mijloacele procedurale puse la dispoziţie de lege pentru realizarea drepturilor lor. În legătură cu acestea, se observă că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul are competenţa exclusivă de a stabili procedura de judecată, iar situaţia specifică avută în vedere la reglementarea procedurii insolvenţei a justificat instituirea unor norme de procedură speciale. Acest fapt nu înseamnă, însă, că nu se asigură o garanţie efectivă drepturilor creditorilor.“În al doilea rând, Curtea a reţinut că „dreptul la acţiune al creditorilor, suspendat de textul de lege criticat, nu dispare, el fiind conservat prin art. 40 din Legea nr. 85/2006, care prevede, de asemenea, suspendarea curgerii termenelor de prescripţie a acţiunilor la care se referă textul de lege criticat. Aceste termene încep să curgă din nou în cazul respingerii sau închiderii procedurii insolvenţei, în condiţiile art. 15 din Decretul nr. 167/1958, publicat în Buletinul Oficial nr. 19 din 21 aprilie 1958.Existenţa riscului ca, ulterior încheierii procedurii insolvenţei, creditorul să nu-şi mai poată recupera creanţa are ca temei lipsa de diligenţă a creditorului care nu a acţionat pentru valorificarea drepturilor sale în cadrul procedurii colective şi nu poate fi privită ca aducând vreo atingere dreptului la un proces echitabil sub aspectul puterii obligatorii a hotărârilor instanţei de judecată.“Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în această decizie îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Distinct de cele reţinute în prealabil, Curtea constată că susţinerile autorului excepţiei, potrivit cărora judecarea recursurilor promovate de către debitori ar avea ca finalitate un tabel al creditorilor mult redus şi, prin urmare, o mai rapidă reorganizare judiciară şi continuarea activităţii economice normale a societăţii, nu pot constitui argumente pentru calificarea respectivelor dispoziţii legale ca fiind neconstituţionale. Curtea a reţinut în mod constant că procedura insolvenţei este o procedură specială, concursuală, caracterizată de celeritate şi care are drept scop protejarea patrimoniului debitorului şi reîntregirea acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmărind, în acelaşi timp, valorificarea cu eficienţă sporită a activelor debitorului, în vederea satisfacerii într-o măsură cât mai mare a creanţelor tuturor creditorilor. Debitorul poate face opoziţie la cererea de deschidere a procedurii insolvenţei şi poate combate prin toate mijloacele legale de probă susţinerile creditorilor pentru a dovedi faptul că, în realitate, nu se află în stare de insolvenţă ori că nu sunt reale creanţele pretinse, astfel că atât debitorul, cât şi creditorii se bucură de toate garanţiile procesuale care asigură desfăşurarea unui proces echitabil.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „PSV Insolvency“ - S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 11.079/95/2008 şi nr. 15.113/95/2008 ale Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 februarie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent-şef,Mihaela Senia Costinescu