DECIZIE Nr.
1354 din 22 octombrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (3), art. 9 alin. (2), art.
25 si art. 82 alin. (1) si (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si
exercitarea profesiei de avocat
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 844 din 7 decembrie 2009
Nicolae Cochinescu - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 9 alin. (2), art.
25 şi art. 82 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi
exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Corneliu Alexandru
Tancoîn Dosarul nr. 9.678/302/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a
civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei de
neconstituţionalitate, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de
citare este legal îndeplinită.
Având cuvântul, Corneliu Alexandru Tanco solicită
admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată,
deoarece dispoziţiile de lege criticate încalcă dreptul la apărare şi dreptul
la muncă.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 7 mai 2009, pronunţată în Dosarul
nr. 9.678/302/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi
pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 9
alin. (2), art. 25 şi art. 82 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea
şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Corneliu Alexandru
Tanco într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în constatare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege
criticate sunt neconstituţionale, deoarece interzic exercitarea dreptului la
apărare printr-un apărător care nu are calitatea de avocat.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi
pentru cauze cu minori şi de familie şi-a exprimat
opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 1 alin. (3), art. 9 alin. (2), art. 25 şi art. 82 alin.
(1) şi (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de
avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6
martie 2001, cu modificările şi completările ulterioare.
Dispoziţiile de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 1 alin. (3): „Constituirea şi funcţionarea de
barouri în afara U.N.B.R. sunt interzise. Actele de constituire şi de
înregistrare ale acestora sunt nule de drept.";
- Art. 9 alin. (2): „In fiecare judeţ există şi
funcţionează un singur barou membru al U.N.B.R., cu sediul în localitatea de
reşedinţă a judeţului.";
- Art. 25: „(1) Exercitarea oricărei activităţi de
asistenţă juridică specifică profesiei de avocat şi prevăzută la art. 3 de
către o persoană fizică sau juridică ce nu are calitatea de avocat înscris
într-un barou şi pe tabloul avocaţilor acelui barou constituie infracţiune şi
se pedepseşte potrivit legii penale.
(2) Actele specifice profesiei de avocat, efectuate
în mod public de o persoană care nu a dobândit calitatea de avocat în
condiţiile prezentei legi, sunt nule dacă s-a produs o vătămare ce nu poate fi
remediată în alt mod, în afară de cazul în care modul de îndeplinire a acestora
a fost de natură să producă o eroare comună cu privire la calitatea celui care
le-a săvârşit.
(3)In cazurile prevăzute de prezentul articol,
baroul are dreptul la acţiune în despăgubiri împotriva persoanei fizice sau
juridice care exercită fără drept profesia de avocat.
(4)Sumele obţinute cu titlu de despăgubiri potrivit
alin. (3) vor fi cuprinse în bugetele barourilor şi vor fi folosite în mod
exclusiv pentru organizarea activităţii de pregătire profesională a avocaţilor,
în condiţiile legii.";
-Art. 82 alin. (1) şi (2): „La data intrării în
vigoare a prezentei legi persoanele fizice sau juridice care au fost autorizate
în baza altor acte normative ori au fost încuviinţate prin hotărâri
judecătoreşti să desfăşoare activităţi de consultanţă, reprezentare sau
asistenţă juridică, în orice domenii, îşi încetează de drept activitatea.
Continuarea unor asemenea activităţi constituie infracţiune şi se pedepseşte
potrivit legii penale.
(2)De asemenea, la data intrării în vigoare a
prezentei legi încetează de drept efectele oricărui act normativ, administrativ
sau jurisdicţional prin care au fost recunoscute ori încuviinţate activităţi de
consultanţă, reprezentare şi asistenţă juridică contrare dispoziţiilor
prezentei legi."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
prevederile de lege criticate încalcă dispoziţiile constituţionale cuprinse în
art. 1 alin. (3) şi (5), art. 11, 20, 24, 29, 41 şi 53 şi dispoziţiile art. 6
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că s-a mai pronunţat atât cu privire la constituţionalitatea textelor de
lege criticate în prezenta cauză, cât şi asupra constituţionalităţii Legii nr.
51/1995, în integralitatea sa. Astfel, Curtea Constituţională a statuat prin
Decizia nr. 150/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
152 din 11 martie 2009, că niciun considerent privind libertatea individuală,
implicit cea de asociere, nu poate fi reţinut pentru înlăturarea art. 1 alin.
(2) din Legea nr. 51/1995, care dispune că profesia de avocat se exercită numai
de către membrii barourilor. Art. 53 din Constituţie prevede că exerciţiul unor
drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns prin lege, dacă aceasta se
impune, între altele, pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.
Tocmai de aceea, garantând dreptul la apărare, Constituţia prevede în art. 24
alin. (2) că în timpul procesului părţile au dreptul la asistenţa unui avocat,
înţelegând prin aceasta o persoană care are calitatea de avocat, dobândită în
condiţiile prevăzute prin lege. Aceasta este o puternică garanţie care previne
desfăşurarea unor activităţi de asistenţă juridică de către persoane
necalificate şi care scapă controlului profesional al barourilor de avocaţi. In
această lumină, incriminarea faptelor de exercitare nelegală a profesiunii de
avocat, prevăzută în art. 25 din Legea nr. 51/1995, nu este decât consecinţa
logică a reglementării legale, nefiind prin urmare de natură să aducă atingere
prevederilor din Legea fundamentală cuprinse în art. 41 alin. (1) privind munca
şi protecţia socială a muncii.
Totodată, prin Decizia nr. 150/2009, Curtea
Constituţională a statuat că, în concepţia legiuitorului, avocatura este un
serviciu public, care este organizat şi funcţionează pe baza unei legi
speciale, iar profesia de avocat poate fi exercitată de un corp profesional
selectat şi funcţionând după reguli stabilite de lege. Această opţiune a
legiuitorului nu poate fi considerată ca neconstituţională, având în vedere că
scopul ei este asigurarea unei asistenţe juridice calificate, iar normele în baza
cărora funcţionează nu contravin principiilor constituţionale, cei care doresc
să practice această profesie fiind datori să respecte legea şi să accepte
regulile impuse de aceasta. Astfel se explică de ce condiţiile de organizare şi
exercitare a profesiei de avocat sunt prevăzute într-o lege specială.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia pronunţată de Curte
prin deciziile menţionate, cât şi considerentele care au fundamentat-o sunt
valabile şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 9 alin. (2), art. 25 şi art. 82 alin. (1)
şi (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de
avocat, excepţie ridicată de Corneliu Alexandru Tanco în Dosarul nr.
9.678/302/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru
cauze cu minori şi de familie.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 octombrie
2009.
PREŞEDINTE,
NICOLAE COCHINESCU
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean