DECIZIE   Nr. 1352 din 19 octombrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 817 din 7 decembrie 2010

Augustin Zegrean                            - preşedinte

Aspazia Cojocaru                           -judecător

Acsinte Gaspar                               -judecător

Petre Lăzăroiu                                -judecător

Mircea Ştefan Minea                     -judecător

Iulia Antoanella Motoc                  -judecător

Ion Predescu                                 -judecător

Puskâs Valentin Zoltân                  -judecător

Ioana Marilena Chiorean               - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Romeo Pomponiu şi Simona Pomponiu în Dosarul nr. 30.649/3/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 15 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 30.649/3/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia a fost ridicată de intimaţii intervenienţi Romeo Pomponiu şi Simona Pomponiu în cadrul soluţionării recursului declarat de primarul sectorului 2 şi de municipiul Bucureşti, prin primarul general, împotriva Sentinţei civile nr. 2.662 din 9 octombrie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 contravin principiului egalităţii în faţa legii, accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil, deoarece recunoaşterea în favoarea autorităţii administrative a dreptului la recurs împotriva sentinţei prin care s-a dispus suspendarea actului nelegal înfrânge egalitatea de tratament a persoanelor şi principiul potrivit căruia nimeni nu este mai presus de lege. De asemenea, consideră că se înfrânge însăşi raţiunea legii contenciosului administrativ privind realizarea efectivă a protecţiei cetăţeanului faţă de actele nelegale ale autorităţilor, golindu-se de conţinut principiul constituţional al liberului acces la justiţie. Mai precizează autorii excepţiei de neconstituţionalitate că poziţia preferenţială de care se bucură autorităţile publice locale nu conferă o protecţie egală a drepturilor.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 14 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum au fost modificate şi completate prin art. I pct. 20 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007.

Textul de lege criticat are în prezent următorul conţinut:

- Art.14 alin. (4) - Suspendarea executării actului: „(4) Hotărârea prin care se pronunţă suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare."

Autorii excepţiei consideră că dispoziţiile de lege menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în faţa legii şi ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor criticate, sub aspectul unor critici asemănătoare celor formulate în prezenta cauză, prin Decizia nr. 747 din 1 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 7 iulie 2010, respingând excepţia de neconstituţionalitate a acestora.

Cu acel prilej, Curtea a arătat că reglementarea dreptului la recurs doar pentru partea care, potrivit art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, s-a considerat vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică şi s-a adresat instanţei competente în vederea recunoaşterii dreptului pretins sau a interesului legitim şi a reparării pagubei ce i-a fost cauzată ar reprezenta o nesocotire a principiului egalităţii armelor specific procesului echitabil.

Totodată, Curtea a reţinut că autorul excepţiei susţine că raţiunea legii contenciosului administrativ este protecţia persoanelor faţă de actele emise de autorităţile administrative, şi nu invers. Curtea a constatat însă că o astfel de protecţie survine doar ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti care trebuie să fie rezultatul unui proces echitabil, în cursul căruia şi autoritatea emitentă a actului administrativ contestat să aibă posibilitatea de a apăra prezumţia de legalitate de care acesta se bucură, inclusiv prin posibilitatea de a se opune suspendării executării actului administrativ până la pronunţarea unei hotărâri cu privire la legalitatea acestuia. In acest context, este firesc ca actul să îşi producă efectele până la momentul în care instanţa se pronunţă în mod definitiv asupra necesităţii suspendării executării acestuia.

De asemenea, Curtea a constatat că textele de lege criticate nu sunt de natură să îngrădească accesul liber la justiţie, persoana care se consideră vătămată şi autoritatea emitentă a actului a cărui legalitate se contestă având, deopotrivă, posibilitatea de a accede la instanţele judecătoreşti în vederea suspendării efectelor actului contestat printr-o cerere alăturată acţiunii principale, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, respectiv, printr-o acţiune directă introdusă în condiţiile art. 15 din aceeaşi lege.

Soluţia pronunţată cu acel prilej şi argumentele pe care aceasta s-a bazat îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, neintervenind elemente de noutate care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe.

In plus, Curtea observă că, întrucât suspendarea executării actului administrativ contestat este dispusă de instanţa judecătorească „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente", astfel cum prevede alin. (1) al art. 14 din Legea nr. 554/2004, recursul nu este suspensiv de executare, această prevedere fiind pe deplin justificată de natura cauzelor supuse soluţionării.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Romeo Pomponiu şi Simona Pomponiu în Dosarul nr. 30.649/3/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 octombrie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean